A început cu o scrisoare de Vi Keeland, Penelope Ward – Editura Midnight Books – recenzie

”Întâmplări amuzante, răsturnări de situație neașteptate și o mare doză de dulcegării se combină într-o poveste de dragoste irezistibilă. Cu siguranță va atinge coarda sensibilă a cititorilor.” – Publishers Weekly

„Premisa din spatele poveștii este atât de inteligentă și ingenioasă; a fost o lectură foarte răcoritoare și diferită. Problemele pe care le abordează povestea au fost foarte bine detaliate și recunosc că am lăcrimat o dată sau de două ori în timp ce citeam.” – Jo

„A început cu o scrisoare este o lectură fabuloasă care m-a făcut să râd și să plâng în aceeași măsură. O poveste amuzantă, dulce, sexy și provocatoare. Sunt atât de bucuroasă că am luat această bijuterie și recomand tuturor să încerce acest duo fantastic! Vi Keeland și Penelope Ward sunt top în categoria cărților romantice.” – Lea

Vi Keeland și Penelope Ward își țes încă o dată magia,  rezultatul fiind A început cu o scrisoare – o carte incredibil de dulce și de romantică, ce te face să crezi în puterea destinului și în miracole!

Sadie, o tânără în vârstă de 29 de ani, care lucrează la o revistă, este emoționată până la lacrimi atunci când citește scrisoarea către Moș Crăciun, sosită pe adresa redacției, a unei fetițe pe nume Birdie, care și-a pierdut mama la 6 ani, aceeași vârstă la care și Sadie a rămas fără mamă. În cuvinte simple dar înduioșătoare. Birdie îl ruga pe Moș Crăciun să-i îndeplinească mai multe dorințe, printre care și aceea de a-i aduce o prietenă specială tatălui ei.

Deși conștientă că își depășește limitele, Sadie, empatizând puternic cu fetița, începe să se  amestece în viața acesteia, încercând să-i îndeplinească micile dorințe. Intenția era sinceră și lăudabilă, însă un întreg carusel de evenimente se pune în mișcare, iar Sadie se simte învăluită tot mai mult în propriile ei minciuni.

În plus, dincolo de afecțiunea puternică sufletească față de Birdie, Sadie începe să simtă admirație și o atracție irezistibilă față de Sebastian, tatăl acesteia, căruia vrea să-i alunge tristețea. Debutul fusese făcut însă cu stângul, iar prea multele neadevăruri riscau să-i explodeze în față, risipindu-i orice șansă în a continua să facă parte din viața lui Birdie și Sebastian.

Din fericire, Sebastian descoperă destul de repede că pretextul prin care Sadie a apărut la ușa lor era unul fals, astfel că cei doi au șansa de a-și dezvolta relația fără ca minciunile să mai stea în calea lor.

Cartea reușește să atingă mai multe teme sensibile –  durere, tristețe, vinovăția supraviețuitorului, boală, infertilitate, responsabilitatea de a fi părinte unic, temerea de a iubi din nou.

Pe lângă cele trei personaje principale pe care le-am adorat, vreau să menționez și plusul de savoare pe care îl dă prezența câinelui Marmaduke, din rasa Marele Danez, care a avut un rol important în crearea și consolidarea legăturilor dintre ei.

Finalul este deosebit de romantic și emoționant, întorsăturile uluitoare de situație luându-mă complet prin surprindere. Câteodată, coincidențele se dovedesc a nu fi, de fapt, coincidențe…

O carte încântătoare, pe care o recomand cu mult drag tuturor iubitorilor de cărți romantice!

Fragment:

”Dragă Moşule,

Numele meu este Birdie Maxwell şi am zece ani şi jumătate.

Chiar dacă scriu această scrisoare, nu sunt sigură că mai cred în tine. Știu că pare stupid, din moment ce-ți scriu. Dar am motivele mele. M-ai dezamăgit. Asta dacă exişti. Poate că scrisoarea asta nici măcar nu va fi deschisă vreodată, pentru că nu exişti. Nu ştiu. În orice caz, în urmă cu patru ani, ți-am scris o scrisoare şi te-am rugat să o faci bine pe mama. Era bolnavă de cancer. Dar a murit pe 23 decembrie. Când am plâns şi am spus că nu exişti, tata mi-a zis că Moş Crăciun este doar pentru copii şi că nu poți cere lucruri pentru adulți. Prin urmare, anul următor, am cerut o bicicletă Schwinn albastră, cu un coş alb cu flori roz, cu un clopoțel care scotea un măcănit şi o plăcuță cu numele meu. Numele Birdie nu apare niciodată pe nimic. Nici pe magneți, nici pe cănile de cafea şi, cu siguranță, nu pe plăcuțele de înmatri-culare pentru biciclete. Dar mi-ai îndeplinit dorința. Bicicleta mea e grozavă, chiar dacă tata spune că degetele mele încep să atingă pământul atunci când merg pe ea.Apoi anul trecut am cerut un cățeluş. Îmi doream mult un Mare Danez pe nume Marmaduke, cu un ochi albastru şi unul căprui. Dar nu mi-ai adus niciun cățeluş. Tata a încercat să-mi spună că Moş Crăciun nu aduce cadouri vii. Nu ştia că Suzie Redmond, cea mai enervantă fată din clasa mea, a cerut un porcuşor de Guineea şi a primit unul de la aşa-zisul Moş Crăciun. În fine, aşa cum am spus, nu sunt sigură dacă exişti. Sau dacă vreuna dintre regulile pe care tata mi-a spus că trebuie să le urmeze Moş Crăciun sunt chiar adevărate. Dar m-am gândit că asta ar putea fi o modalitate bună de a-mi trimite lista pentru anul acesta. Ei bine, nu e chiar o listă, îmi doresc un singur lucru…

Dacă eşti cu adevărat Moş Crăciun, poți te rog să ne aduci tatei şi mie o prietenă specială? Cam ca o mamă, dar nu o mamă, pentru că am o singură mamă, iar ea s-a dus. Dar poate cineva care să-l facă pe tata să râdă mai mult. Și dacă ştie să facă şi împletituri, ar fi super. Tata nu se descurcă deloc, deloc la ele.

Mulțumesc!

Birdie Maxwell

P.S.: Știu că e vară. Dar m-am gândit că s-ar putea să dureze ceva ca să găseşti prietena specială potrivită.

P.P.S.: Dacă eşti adevărat, tatei i-ar trebui nişte şosete negre. Cele pe care le-a purtat azi aveau o gaură la degetul mare.

P.P.P.S.: Și dacă într-adevăr exişti, poți să-mi trimiți nişte măsline? Din acelea mari şi negre, care vin la cutie. Am rămas fără, iar tata mă lasă în sfârşit să folosesc deschizătorul de conserve. Îmi place să-mi pun câte una pe fiecare deget şi să le mănânc în fața televizorului.”