Anonima de miercuri – seria Melania Lupu de Rodica Ojog-Brașoveanu, Editura Nemira – recenzie

Anonima de miercuri

Rodica Ojog-Brașoveanu

Editura Nemira

Colecția Suspans

Seria Melania Lupu

Nr. pagini: 288

An apariție: 2019

Rodica Ojog-Brașoveanu (28 august 1939, București – 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane polițiste din România. A urmat primele clase la școală „Maison de Francais” și și-a continuat studiile la liceul „Domniță Ileana” (astăzi Liceul „Eminescu”). A început apoi cursurile Facultății de Drept din București, dar, după doi ani, în 1956, a fost exmatriculată pe motive politice. După un an de muncă necalificată la fabrică de medicamente Galenica, a reluat studiile de drept, de dată această la Iași. După finalizarea studiilor a început să profeseze avocatura. În 1969 a debutat cu un scenariu de televiziune, iar primul român polițist, Moartea semnează indescifrabil, l-a scris la insistență soțului ei, actorul Cosma Brașoveanu, și l-a publicat în 1971. După șapte ani de practică a renunțat la avocatură și s-a dedicat în întregime scrisului. Până în 1999, a publicat 35 de române, în majoritate polițiste, dar și câteva istorice și unul științifico-fantastic. Este considerată, în mod unanim, marea doamna a literaturii polițiste românești.

• Seria Melania Lupu

1. Cianură pentru un surâs – recenzie

2. Bună seara, Melania!

3. 320 de pisici negre – recenzie

4. Anonima de miercuri

5. Dispariția statuii din parc – recenzie

6. O toaletă a la Liz Taylor – recenzie

După ce a fost amnistiată, Melania Lupu și-a reluat viață obișnuită, cu toate tabieturile ei, în garsoniera din strada Toamnei. Iar de când l-a recuperat și pe Mirciulica, găzduit provizoriu de niște prieteni, bătrâna a avut sentimentul că viața e într-adevăr frumoasă.

Gata să înfrunte viitorul, Melania nu are ranchiuna unui fost deținut, ci dimpotrivă, consideră anul petrecut în „pensiunea aceea drăgălașă“ interesant și instructiv.

Dar nu trece mult și, cum-necum, o nouă anchetă face că ea și maiorul Cristescu să se intersecteze din nou, spre disperarea lui.

A fi cititor aduce clar un beneficiu adesea ignorat de restul populației: posibilitatea de a călători, în spațiu și timp sau chiar în alte lumi, dar și oportunitatea de a te cufunda într-o anumită atmosferă. Așadar, în momentul în care dorești să evadezi din acest cotidian, ai anumite zone către care să te îndrepți: romanele istorice, clasicii sau marii autori ai secolului XX. Dacă vrem ca această experiență să ne poarte în spațiul autohton al secolului trecut, undeva în deceniul șapte sau opt, fără ca acest lucru să implice zona sordidă a comunismului de care mulți încă ne amintim, o putem face ușor prin intermediul seriei Melania Lupu, scrisă de marea doamnă a literaturii polițiste românești, Rodica Ojog-Brașoveanu.

Aventurile bătrânicii delicate cu minte de gangster au cucerit generații și o vor face în continuare, fiindcă Melania este, pur și simplu, me-mo-ra-bi-lă. Dovadă stau multele ediții ale seriei, care continuă să se epuizeze, iar ediția pe care editura Nemira ne-o propune în 2019 arată foarte bine, cu o cromatică îndrăzneață.

În volumul patru al seriei, Anonima de miercuri, o găsim din nou în libertate, revenită în imobilul din str. Toamnei, însoțită, ca întotdeauna, de motanul ei negru, Mirciulică. În acele zile de la finele anului 1981, Melania frecventează casa unei anumite doamne Coleta Miclescu, unde au loc seri de poker. Autoarea creează din nou un anturaj eterogen, așa cum a făcut-o și în volumele anterioare. Accentul cade pe construcția personajelor, unul dintre atuurile Rodicăi Ojog-Brașoveanu. Melania însăși este o prezență serafică, debordând de o vitalitate blândă, care ar putea fi încadrată drept afabilă, neamenințătoare, ba chiar cu mintea ușor dusă, cum ar crede cei mai mulți. Nimic mai fals, vă pot spune. Bătrânica ascunde o minte de oțel sub aparența florii fragile, așa cum maiorul Cristescu, încercatul milițian, o știe prea bine.

Simultan, intriga are loc pe mai multe paliere: Ștefan Popa, un bătrân care făcea parte din cercul musafirilor obișnuiți ai Coletei Miclescu, este ucis prin strangulare; maiorul Cristescu primește, în acea seară de miercuri, o anonimă care îi transmite că autorul crimei este Cris Gregorian, un inginer care frecventa același anturaj. În acea seară, Gregorian este abordat pe stradă de o aventurieră splendidă pe nume Adina și sedus de aceasta. Cristescu este bulversat să afle că din anturajul lui Popa, dar și al lui Gregorian face parte nimeni alta decât vechea sa cunoștință, Melania Lupu. Adjuncții lui, Azimioară și Moșoianu, sunt foarte amuzați de această coincidență, iar lucrurile nu au cum să nu capete o turnură interesantă.

Rând pe rând, suspiciunea planează asupra tuturor membrilor anturajului.

Cris Gregorian – un personaj foarte interesant, care pare să fi avut atât multă șansă, cât și mult ghinion în viață. E descris ca un personaj romantic, singurul supraviețuitor al prăbușirii hotelului Carlton, la cutremurul din 1940. Era doar un bebeluș de câteva luni, care nu a fost revendicat de nimeni. A fost adoptat de un cuplu înstărit, dar a rămas orfan din nou. A reușit să studieze, muncind și făcând cursurile liceale și universitare la seral. S-a căsătorit și a rămas văduv. Nu pare deloc omul marilor pasiuni, este rezervat, trist, melancolic.

Valeriu Miclescu – un avocat uns cu toate alifiile, provenit dintr-o familie înstărită. Câștigă mai bine decât declară și este un Don Juan cunoscut. Pentru el femeile sunt doar niște jucării, până ce o cunoaște pe Adina.

Coleta Miclescu – o văduvă de medic care a dus o existență înstărită și fără griji. Marea ei plăcere este să fie amfitrioană, primește cu drag musafiri la orice oră.

Violeta Bordeianu – o femeie de o răutate care îi mustește prin toți porii, fostă lucrătoare le Poștă, septuagenară ca și vechea ei colegă de pesion, Coleta. Un cap superb, de o frumusețe clasică, este atașat pe un corp obez și dizgrațios. O fată bătrână deosebit de acră.

Cătălina Dragoș  –  o tânără balerină grațioasă, căzută în plasa farmecelor avocatului Miclescu.

Dorin Popescu  –  un tânăr care o iubește cu disperare și încearcă să o scoată de sub influența avocatului.

Melania Lupu este… Melania Lupu.

Maiorul Cristescu trebuie să deslușească această crimă, cu un mobil aparent necunoscut. Bătrânul Popa trăia singur, era relativ zgârcit și cu o înclinație spre misticism creștin. Atât maiorul, cât și Melania, deduc că ar putea găsi cheia rezolvării anchetei în trecutul bătrânului și încep, în paralel, să cerceteze.

Rezultatul este, ca întotdeauna, savuros, în vâltoarea acțiunii intrând și personaje pitorești din lumea interlopă, cum ar fi Gigi Song și Vanda Trai-Dulce, dar și splendida aventurieră Adina, cu puterea ei enormă de seducție pe care nu ezită să o folosească.

În acest volum, autoarea nu o menține pe Melania în lumina reflectorului, pe care o mută, pe rând, pe celelalte personaje, o tehnică adeseori utilizată în romanele polițiste. Ne poartă de la o scenă la alta, printre protagonișți, cu mare artă. Provoacă cititorul să ia în calcul diverse indicii și să își facă propriile presupuneri referitor la anchetă. De data aceasta recunosc că m-a indus și pe mine în eroare, folosind o metodă diferită de cele de până acum.

Ceea ce frapează la romanele din această serie este eleganța descrierilor, fie a decorurilor, fie a personajelor. Rodica Ojog-Brașoveanu face o magie și transportă farmecul interbelic zeci de ani mai târziu, creând un melanj de grație atemporală și modernitate.

Melania Lupu este un personaj emblematic, care poate sta alături de oricare erou de roman polițist al literaturii universale. După cum spuneam, fizicul fragil, eleganța și rafinamentul ținutelor, buclele argintii, obrajii pudrați și, mai ales, ochii de culoarea violetelor palide, care se înviorează rapid când Melaniei îi vine o idee, ascund o minte brici, iar ludicul personajului nu este deloc fals: Melania se bucură de viață ca un copil, această parte a caracterului său nu este nicidecum o mască. Nu am rezistat nici de astă dată tentației de a mânca o prăjitură, tentație provocată de Melania.

Veți dori cu siguranță să beți o ceașcă de ceai aromat și să gustați ceva bun și dulce alături de fenomenala Melania și companionul ei Mirciulică, în timp ce vă străduiți să dezlegați ițele anchetei.

Recomand călduros!

”Cristescu oftă și își împreună palmele cu gestul lui caracteristic:

– Foarte ciudat… O miercuri cu două anonime…

– Poftim?!

– Da. Două anonime: o scrisoare și, de asemenea, o femeie necunoscută.”

Ca toți oamenii care veneau în contact cu bătrâna, excepție făcând imbecilii și indivizii complet lipsiți de imaginație, se simți spontan captivat de personalitatea ei. Emana din toată făptura Melaniei un farmec aparte, pe care Gigi îl simți imediat, chiar dacă nu-i putea defini esența. Cândva, o făcuse maiorul Cristescu, o altă „victimă” a bătrânei: „Melania Lupu – egal minte de gangster altoită pe apetituri și obiceiuri de fetiță. Adaugă o amabilitate firească și manierele desăvârșite, ca liant, plus motanul Mirciulică, și-i suficient ca simpla ei prezență să-ți taie răsuflarea. Ești căpiat și vrăjit, în același timp.”

Cartea Anonima de miercuri de Rodica Ojog-Brașoveanu poate fi comandată pe nemira.ro, elefant.ro, libris.ro, cartepedia.ro, librarie.net, carturesti.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Rodica Ojog-Brașoveanu

Recenzii și prezentări cărți thriller

Recenzii și prezentări cărți Editura Nemira