Aventuri în Țara Nevirtuților de Alec Blenche, Editura Univers - recenzie

Aventuri în Țara Nevirtuților

Alec Blenche

Ilustrații: Doina Zavadschi și Ion Andrei Puican

Nr.pagini: 54

An apariție: 2019

Vârsta: 3-5 ani

Vârta: 5-7 ani

„Un stil de viaţă sănătos se bazează în primul rând pe iubire şi respect. Iubire şi respect pentru orice formă de viaţă care există pe planetă. Vorbim aici atât de animale şi de plante, dar şi de oameni. Deci trebuie să te iubeşti şi să te respecţi şi pe tine.“ Acesta este crezul lui Alec Blenche.

În urma unui program de sănătate desfășurat într-o școală din Constanța, Alec Blenche a scris prima sa carte pentru copii: Erus și Valea Răbdării. Aventurile micului Erus și ale prietenului său, Alpi, un măr care… vorbește, s-au bucurat de un asemenea succes, încât continuarea lor, Erus și Valea Generozității, a venit într-un mod firesc. Părinții și copiii sunt încântați de cărțile acestea care vorbesc în fraze simple și convingătoare despre respectul față de natură și față de tot ceea ce este viu, despre răbdare, generozitate și iubire.

„Atât virtuțile, cât și nevirtuțile sunt precum semințele acestea. Odată sădite în pământ, ele vor încolți și vor face flori și apoi fructe. Inima este un loc foarte fertil. Depinde de tine ce semeni în ea. Dar ține minte un lucru foarte important: din iubire vor răsări cele mai frumoase virtuți, iar din frică toate nevirtuțile. Ele nu pot însă trăi deodată în aceeași inimă, pentru că nu poți simți și frică și iubire în același timp.“

Mi-a plăcut foarte mult cartea Aventuri în Țara Virtuților, astfel că atunci când am văzut că a apărut a doua carte din serie – Aventuri în Țara Nevirtuților, am dorit neapărat să o citesc și pe aceasta. Alec Blenche dovedește un remarcabil talent pentru cărțile pentru copii, reușind să transmită idei generoase printr-un stil simplu, ușor de înțeles. Vreau să remarc și grafica foarte frumoasă și deosebit de sugestivă.

Mesajul din Aventuri în Țara Nevirtuților este unul plin de profunzime: nimeni nu este perfect, cu toții greșim din când în când, important este să înveți din propriile greșeli și să încerci să te îndrepți.

”- Nimeni nu le știe pe toate, iubita mea, nici chiar tati. Nimeni nu este perfect și fiecare mai greșește din când în când. Important este însă să înveți din greșeala pe care ai făcut-o și să te străduiești să nu o mai repeți. Atâta vreme cât greșelile te ajută să înveți lucruri, este în regulă.”

De asemenea, autorul atrage fin atenția că, atunci când greșesc, copiii se inspiră îndeosebi din erorile de judecată ale părinților, bunicilor sau altor adulți sau copii din jurul lor.

”Și asta pentru că nimeni nu este perfect, iar Emma, ca orice copilaș și cam așa cum fac toți oamenii mari, ajunge câteodată din Țara Virtuților în Țara Nevirtuților, care se află doar la o aruncătură de imaginație una de alta.
Nici ea nu știe ce o atrage exact în acest loc unde locuiesc toate Nevirtuțile împreună cu regele lor, Frică-Frică. Dar sunt sigur că are legătură cu diferitele experiențe pe care le trăiește zi de zi. Au fost astfel zile când, văzându-și părinții sau bunicii că se aventurează în Țara Nevirtuților, le-a urmat și ea exemplul. Sau, în alte momente, să fi fost ceva ce a văzut la televizor sau la vreun alt copil? Nu știm exact. Știm însă că Țara Nevirtuților există și că din când în când cu toții mai facem câte o vizită pe acolo.”

Dacă în Țara Virtuților Emma ajungea călătorind pe inorogul ei special, în Țara Nevirtuților ajungea într-o clipită, imediat ce o nevirtute își făcea loc în inima ei. Prima incursiune a Emmei în Țara Nevirtuților a avut loc atunci când s-a lăudat cu premiul ei obținut la un concurs de balet. Instantaneu, Emma s-a trezit în Țara Nevirtuților, față în față cu Domnul Mădaumare.

Cuvintele pline de lăudăroșenie ale acestuia la adresa lui au făcut-o pe Emma să realizeze cât de mult a greșit ea automăgulindu-se.

”- Domnule Mădaumare, m-am bucurat să te cunosc. Și vreau să-ți mulțumesc.
– Da? Pentru ce? răspunse Mădaumare, contrariat.
– Pentru că m-ai făcut să-mi aduc aminte cât de bună este modestia. Și să știi că nimănui nu-i place un lăudăros. Mai bine să te laude alții decât să te lauzi singur. Și asta, dacă au pentru ce…”

Fiind o fetiță cu totul deosebită, Emma a luat hotărârea să încerce să salveze Nevirtuțile. Astfel, rând pe rând, Emma s-a întâlnit cu Domnișoara Minciunică, Domnul N-amchef și Cucoana Lene, Doamna Zgârcenie și Domnul Grabă.

După cum ne vom lămuri, fiecare dintre ei căzuse în greșeală nu din rea-voință, ci, de multe ori, dintr-o proastă înțelegere sau o eroare de judecată, cu toții fiind dornici să se îndrepte. Vă las plăcerea să descoperiți singuri în carte cum se va descurca Emma în fiecare situație în parte și ce sfaturi le va da Nevirtuților pentru a le ajuta.

Ca și în Aventuri în Țara Virtuților, și de data aceasta finalul ne transmite același mesaj generos, anume că iubirea îți poate da puterea de a învinge orice greutate.

Vă recomand cu drag această carte încântătoare, pe care copiii o vor adora, iar pentru părinți și bunici se va dovedi un ajutor de nădejde pentru a le explica celor mici importanța virtuților și că esențial nu este să nu greșești, întrucât nimeni nu este perfect, ci să tragi mereu învățăminte pentru a te îndrepta, păstrând mereu iubirea în suflet.

”Cu siguranță că vor mai fi momente în viața ei când va mai greși sau când îi va mai fi frică. Până la urmă, greșelile sunt modurile în care învățăm să nu mai greșim, așa cum nevirtuțile ne învață cât de importante sunt virtuțile.
Însă avea acum cea mai bună și cea mai simplă soluție dintre toate: întoarcerea la iubire.”