Bărbatul care n-a mai sunat de Rosie Walsh, Editura Nemira – recenzie

Bărbatul care n-a mai sunat este o carte răvășitor de emoționantă, care te captivează de la prima până la ultima pagină, uluindu-te cu câteva răsturnări spectaculoase de situație. Autoarea gradează magistral acțiunea, furnizându-ți crâmpeie de informații disparate, când din trecut când din prezent, întocmai ca piesele unui puzzle, care se contopesc apoi formând un tablou complet, cu totul neașteptat de cel la care te așteptai.

Au fost pasaje sfâșietoare în carte, pe care le-am citit cu un nod în gât și lacrimi în ochi, dar și momente care mi-au încălzit sufletul, făcându-mă să cred că miracolele chiar pot exista, chiar și atunci când totul pare definitiv pierdut.

Prima carte a cărții este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Sarah Mackey, o femeie de treizeci și șapte de ani, care plecase din Anglia în America în urmă cu nouăsprezece ani, fugind de un trecut dureros. Acolo reușise să-și facă o carieră prestigioasă, înființând împreună cu soțul ei, Reuben, o companie caritabilă de doctori clovni. Însă, după șaptesprezece ani de căsnicie, Sarah și Reuben ajunseseră practic doi străini, dormind fiecare pe colțul lui de pat, doar afacerea fiind liantul care-i mai unea. În urmă cu trei săptămâni, Reuben fusese cel care inițiase discuția despre divorț, Sarah simțind doar o imensă ușurare și regretul că nu avusese tăria să propună ea acest lucru cu ani în urmă…

În fiecare an Sarah revenea în Anglia în luna iunie, acea lună fatidică în care destinul ei se schimbase dureros pentru totdeauna în urmă cu nouăsprezece ani…

Însă anul acesta, mergând ca de obicei pe pajiștea de care se simțea atât de legată, a întâlnit un bărbat fermecător, de care s-a simțit imediat conectată la un nivel pe care nici ea nu și-l putea explica prea bine.

”M-am oprit la marginea ierbii uscate, cu ochii la el, și am avut senzația că-l recunosc. Nu-l cunoșteam pe băiatul acesta, dar era o copie fermecătoare a atâtor băieți cu care fusesem la școală: o mare și plăcută relaxare, păr scurt și piele maronie; ținută din zona rurală de vest – pantaloni scurți și un tricou spălăcit. Era în stare să monteze rafturi, sigur știa să facă surfing și, cel mai probabil, ar fi condus un Golf obosit, dat de mama lui încântătoare, dar nebună.

Genul de băiat cu care, așa cum scrisesem în jurnalul de adolescentă, m-aș fi căsătorit într-o zi.”

Surprinzător, bărbatul, Eddie David, pare să simtă aceeași atracție magnetică față de ea. Eddie avea treizeci și nouă de ani, era tâmplar și locuia într-o căsuță rustică fermecătoare, izolată în pădure. În acel cadru mirific, cei doi petrec o săptămână de vis, Sarah simțindu-se îmbătată de fericire, o senzație pe care n-o mai simțise de foarte mult timp…

După acea perioadă idilică, cei doi sunt nevoiți să se despartă pentru o săptămână, Eddie urmând să plece împreună cu prietenul lui într-o vacanță de mult timp programată în Spania, iar Sarah trebuind să susțină o conferință la Londra.

Eddie pare înduioșător de îndrăgostit, întocmai ca un adolescent, promițând să o sune din Spania indiferent cât ar costa, băgând în memoria telefonului atât numerele ei cât și cele ale părinților ei și împrietenindu-se pe Facebook și Messenger.

Mai mult, mărturisindu-i că s-a îndrăgostit de ea, îi spune că, atunci când se va întoarce, va căuta orice soluție pentru a putea fi împreună pentru totdeauna.

”- Atunci, trebuie să… nu știu. Să facem ceva. Să luăm o hotărâre. Nu pot să pierd asta. Nu pot să știu că ești undeva în lumea asta și eu nu sunt cu tine. Ar trebui să găsim o soluție.

– Da, am șoptit. Și eu cred.”

Însă Eddie nu a mai sunat-o deloc și nici nu i-a mai răspuns la mesajele ei din ce în ce mai îngrijorate. După cincisprezece zile, Sarah intrase complet în panică, confesându-și disperarea celor mai buni prieteni ai ei, Jo și Tommy. În ciuda scepticismului acestora, Sarah refuză să creadă că Eddie a mințit-o. A simțit aproape palpabilă dragostea lui pentru ea și căldura sufletească pe care el o emana. În același timp, refuză să piardă șansa ei la fericire fără să lupte pentru ea. Era ca și cum cineva i-ar fi deschis o fereastră spre o lume miraculoasă, plină de iubire și optimism, ca apoi să o acopere cu o perdea neagră, fără nicio explicație.

Autoarea surprinde foarte bine stările lui Sarah, care oscilează între teamă, incertitudine, nesiguranță și neliniște. Din femeia calmă și stăpână pe ea, Sarah a început să se comporte întocmai ca o adolescentă la prima ei dragoste, urmărindu-și frenetic contul de Facebook și Messengerul în speranța unui răspuns de la el, neputându-se concentra la discuții și nici măcar la propriile afaceri.

Însă, după trei săptămâni în care fusese parcă dispărut în neant, Eddie a început să dea din nou semne de activitate în mediul online dar, deși se vedea că i-a citit mesajele, nu i-a dat nici un răspuns și nicio explicație.

După mai multe tentative eșuate de a-l contacta, inclusiv prin prietenii lui, Sarah a realizat durerosul adevăr că el nu mai dorea să mai aibă de-a face cu ea.

Cu inima frântă, Sarah a plecat în America, după ce i-a trimis un ultim mesaj că nu îl va mai deranja niciodată, dar consideră că nimeni nu ar trebui tratat așa cum a făcut-o el cu ea.

Surprinzător însă, după ce s-a întors în L.A., Sarah a observat că era urmărită de un bărbat ce semăna izbitor cu Eddie.

Ce joc făcea el oare?

Adevărul o va izbi sub forma unei revelații îngrozitor de dureroase. În ciuda faptului că mintea ei încercase să o blocheze, o idee a început să se cristalizeze tot mai mult, iar Sarah și-a dat seama că Eddie era bărbatul fără chip din trecutul ei, cel la care nu încetase să se gândească nicio clipă…

Cine era Eddie și cum era el conectat de trecutul lui Sarah? Vor avea ei vreo șansă reală de a regăsi liniștea și bucuria împărtășite în cele șapte zile perfecte petrecute împreună?

Autoarea ne-a aruncat o adevărată bombă, reușind să lege toate indiciile furnizate, inclusiv acele scrisori de la ”Eu” către ”Tu”, cărora abia acum le aflăm identitatea.

Totul se transformă într-un haos emoțional, căruia nu-i întrevezi nicio soluție, fiind mult prea multe implicații și persoane afectate.

În partea a treia a cărții aflăm și gândurile lui Eddie, văzând astfel și reversul medaliei și putând avea o imagine completă a tot ceea ce se întâmplase, atât în trecut cât și în prezent. M-au impresionat mult bunătatea și tăria caracterului lui Eddie, puterea sacrificiilor lui făcute de atâta timp, cât și frământările lui din prezent, sfâșiat între dorința de a-și face în continuare datoria și regretul de a o fi făcut să sufere pe persoana de care se îndrăgostise…

Însă, responsabilitatea pe care o simți față de cineva apropiat nu ar trebui să-ți anuleze dreptul la fericire și de a-ți putea trăi propria viață…

Finalul este, din fericire, luminos și optimist, întocmai ca o gură de aer proaspăt, după multe furtuni și ploi.

”Vântul nu mai bate atât de tare; soarele e mai cald. Oamenii își scot jachetele și puloverele. Hasmațuchi se leagănă violent, ca și cum un copil s-ar ghemui printre lujeri. O ploaie de fluturi zboară pe deasupra ierbii sălbatice care ne înconjoară pe toți, protejându-ne de trecut, de poveștile pe care ni le-am spus atâția ani.”

O carte extraordinară, plină de mister, despre greșeli, regrete, durere, sacrificiu, iertare, miracolul unui nou început și, mai presus de toate, magia dragostei care alungă demonii trecutului și readuce speranța și fericirea în suflete mult prea greu încercate de soartă!

Cartea Bărbatul care n-a mai sunat de Rosie Walsh poate fi comandată de pe nemira.ro, libris.ro, cartepedia.ro, librariadelfin.ro, librarie.net, emag, carturesti.ro

Am menționat cartea în Top 10 cărți cu mult mister

Recenzii și prezentări cărți Rosie Walsh

Recenzii și prezentări cărți Editura Nemira

Recenzii și prezentări cărți Colecția Damen Tango

Recenzii și prezentări cărți cu mister