Beatrix de Lisa Kleypas, Editura Miron – recenzie

Beatrix

Lisa Kleypas

Editura Miron

Tilul original: Love in the Afternoon

Traducere: Lucia Ostafi-Iliescu

352 pagini

”Caractere superb nuanțate, o chimie ardentă și inteligență extremă…” – Booklist

• Seria The Hathaway

1. 1. La miezul nopții vei fi a mea – Editura Miron (Mine Till Midnight – 2007)
2. 2. Iubește-mă în zori – Editura Miron (Seduce Me at Sunrise – 2008)
3.     2.5 A Hathaway Wedding – 2009
4. 3. Iubește-mă în fiecare seară – Editura Miron (Tempt Me at Twilight – 2009)
5. 4. Până dimineața căsătoriți – Editura Miron (Married By Morning – 2010)
6. 5. Beatrix – Editura Miron (Love in the Afternoon – 2010)

Beatrix este ultima carte din seria Hathaway și este scrisă în stilul inconfundabil al Lisei Kleypas, romantic, emoționant, plin de căldură și umor, cu caractere puternice, bine nuanțate. M-am bucurat să întâlnesc în carte și personajele din precedentele cărți din serie, având senzația că am întâlnit niște vechi prieteni îndrăgiți – Cam, serios și înțelept, Amelia – devotată și iubitoare, Merripen – puternic, sumbru și plin de profunzime, și Leo – nonșalant, voit nepăsător și ironic, dar plin de afecțiune în același timp.

Beatrix, cea mai mică din cei cinci frați ai neconvenționalei familii Hathaway, crescuse liberă, bucurându-se de natură și preferând mai degrabă compania animalelor decât a oamenilor. Deși era o frumusețe, nu fusese niciodată curtată în mod serios, fiind considerată mai degrabă ciudată.

Era și părerea lui Christofer Phelan, un tânăr vesel, seducător și carismatic, dorit de toate tinerele de măritat. Beatrix îl considera mai degrabă arogant, mai ales auzindu-i vorbele despre ea, spuse unui amic.

– Se potriveşte mai bine la grajduri, decît într-un salon.

Totuși, în momentul în care prietena ei Prudence i-a arătat scrisoarea primită de la Christofer, ce lupta în războiul din Crimeea, spunându-i că i se pare plictisitoare și nu are de gând să-i răspundă, Beatrix a implorat-o să o lase să-i scrie ea scrisorile în numele ei, mișcată de suferințele tânărului aflat pe câmpul de luptă.

Scrisorile au continuat o bună perioadă de timp cu regularitate. Beatrix îi scria fie întâmplări amuzante, fie obiceiurile ei zilnice, fie îi dădea sfaturi sau încurajări.

Recent măgarul domnului Mawdsley a scăpat din grajd, a fugit pe stradă și, într-un fel, și-a găsit drumul pe o pășune închisă. Iapa premiată a domnului Caird păştea inocentă, cînd seducătorul prostcrescut s-a dus la ea. Acum se pare că iapa a rămas grea şi s-a iscat o vrajbă între Caird, care cere compensaţii financiare şi Mawdsley, care insistă că, dacă gardul păşunii ar fi fost mai bine reparat, întîlnirea clandestină n-ar fi avut loc niciodată. Încă şi mai rău, s-a sugerat că iapa e o fluşturatică fără ruşine, care nu a încercat suficient de tare să-şi păstreze virtutea.

Pentru Christofer, scrisorile erau ca o oază de speranță într-un ocean de deznădejde, amuzându-l, întărindu-i spiritul, ajutându-l să nu-și piardă mințile și speranța.

Prin tot zgomotul, oamenii şi nebunia, încerc să mă gîndesc la tine în casa ta secretă… prinţesa mea din turn. Şi steaua mea călăuzitoare de la fereastră.

Lucrurile pe care trebuie să le faci la război… am crezut că totul va deveni mai uşor, odată cu trecere timpului. Dar îmi pare rău să spun că n-am avut dreptate. Mi-e teamă pentru sufletul meu. Faptele pe care le-am făcut, Pru. Faptele pe care încă mai trebuie să le fac. Dacă nu mă aştept ca Dumnezeu să mă ierte, cum aş putea să te rog pe tine să mă ierţi?

Răspunsul ei i-a dat puterea să meargă mai departe.

Dragostea iartă totul. Nici măcar nu e nevoie să-mi ceri.

Încetul cu încetul, scrisorile dintre ei au devenit tot mai profunde, conținând adevărate mesaje de dragoste, fiecare simțind că celălalt e sufletul lui pereche.

Îndurerată, Beatrix și-a dat seama că e timpul să înceteze, simțind că dacă ar mai continua ar trăda-o pe Prudence. Însă, din greșeală, în loc de o scrisoare impersonală, i-a trimis un mesaj personal, scris cu multă emoție.

Dragul meu Christopher,

Nu mai pot să-ţi scriu. Nu sunt cine crezi că sunt. N-am intenţionat să-ţi trimit scrisori de dragoste, dar asta au devenit. În drumul lor spre tine, cuvintele mele s-au transformat în bătăi de inimă așternute pe hîrtie.

Vino înapoi, te rog vino acasă şi găseşte-mă.

Întors de pe front, erou de război și multiplu medaliat pentru fapte de vitejie, dar în același timp traumatizat sufletește, Christofer mai primește o lovitură extrem de dureroasă, aflând că fratele lui mai mare a murit, el devenind astfel moștenitorul titlului și al averii. Singura rază de lumină e speranța de a o găsi pe Prudence și de a o lua de soție, iar iubirea și devotamentul ei, atât de prezente în scrisori, să-i aducă echilibrul necesar pentru a-și continua viața.

Însă atunci când se întâlnește cu Prudence, constată că acesta era la fel de egoistă și superficială ca dintotdeauna, părând că nu-și amintește nimic din ceea ce îi scrisese, Christofer dându-și seama, în sfârșit, că altcineva îi scrisese scrisorile.

Aflat în vizită la familia Hathaway, vecină cu el, Christofer descoperă șocantul adevăr în momentul în care află că Beatrix îl adoptase pe catârul Hector, cel pomenit în scrisori.

Furios și simțindu-se trădat, considerând că a fost victima unei farse, o amenință pe Beatrix că o va pedepsi, făcând-o a lui. Beatrix îl iubea din tot sufletul și era dispusă să facă orice pentru a-i aduce liniștea și a-l face fericit, inclusiv să i se ofere. Prin urmare, se așează pe burtă pe pat, pentru a-i ușura misiunea, considera ea.

– De ce te-ai întors cu faţa în jos?

– Pentru că aşa se face. Beatrix se întoarse puţin, pentru a-l privi peste umăr. Dar o urmă de nesiguranţă o făcu să întrebe: nu-i aşa?

Faţa lui era inexpresivă.

– Nu ţi-a spus nimeni niciodată?

– Nu, dar am citit despre aşa ceva. Christopher se rostogoli de pe ea, uşurînd-o de greutatea lui. Avea o expresie ciudată cînd întrebă:

– Din ce cărţi?

– Manuale pentru veterinari. Şi, desigur, am observat veveriţele primăvara şi animalele de la fermă şi… Fu întreruptă de Christopher, cînd îşi drese zgomotos glasul, o dată şi a doua oară. îndrăznind să-i arunce o privire confuză, realiză că încerca să-şi stăpînească hohotul. Beatrix era indignată. Prima oară în pat cu un bărbat şi el rîdea. Ascultă, rosti ea cu ton de afaceri. Am citit despre obiceiurile de împerechere ale peste două duzini de specii şi, cu excepţia melcilor, ale căror organe genitale sînt la ceafă, toţi… Se opri brusc şi se încruntă. De ce rîzi de mine? Christopher se prăbuşise, zguduit de hohote. Cînd îşi înălţă capul şi îi văzu expresia sfidătoare, se luptă bărbăteşte să nu izbucnească din nou.

Înduioșat de inocența și candoarea ei, Christofer își deschide sufletul în fața ei. Îi povestește ororile pe care le-a văzut în război și îi dezvăluie că are mereu coșmaruri, fiind copleșit de experiențele cumplite trăite și de vina că l-a abandonat pe Mark Bennett, cel mai bun prieten al lui, grav rănit, cu pentru a-l salva pe un ofițer, cu răni mai puțin grave, dar care dacă ar fi fost capturat de inamic ar fi putut dezvălui, în urma torturii, importante secrete de război. Când s-a întors după Mark, acesta dispăruse.

Iubirea adevărată face minuni, iar Beatrix, plină de bunătate și devotament, este ferm hotărâtă să se căsătorească cu el și să-l facă fericit. Christofer, la rândul lui, își dă seama că Beatrix era persoana pe care o iubea mai presus de orice, fiind cucerit de naturalețea și sufletul ei pur, dar, în același timp, nu ar fi vrut să o condamne la o viață de chin alături de el.

Totuși, Beatrix reușește să îl convingă să le ofere amândurora o șansă la fericire și, drept urmare, Christofer se duce să îi ceară mâna de la Leo, fratele ei și Cam, cumnatul ei, cel căsătorit cu Amelia, sora ei mai mare. Recunoaște însă cinstit în fața lor că, deși a se căsători cu ea este dorința lui cea mai fierbinte, până și el este împotriva ideii, neconsiderându-se suficient de bun pentru ea, dezvăluindu-le faptul că războiul l-a schimbat și este chinuit de coșmaruri și remușcări.

Cei doi cumnați sunt perplecși. Leo îl somează pe Cam să vină cu o soluție, o vorbă de duh salvatoare, că doar pe el l-a gratulat cu destule de-a lungul anilor, încercând să-l aducă pe calea cea dreaptă.

-E momentul cînd de obicei emiţi una din afurisitele tale de zicale ţigăneşti. Ceva despre cocoşii care fac ouă, sau porcii care dansează în livadă. E ceea ce faci întotdeauna. Hai, să auzim!

Cam îi aruncă o privire sardonică.

– Nu pot să mă gîndesc la ceva, pe loc.

Neștiind ce să zică, Leo a propus să lase timpul să mai curgă, moment în care Cam a intervenit, spunând că nu i se pare soluția ideală să aștepte prea mult, spunând și o zicală în acest sens, spre marea satisfacție a lui Leo.

– Eu cred că Phelan şi Beatrix trebuie să mai aştepte, rosti Leo. Nu se va pierde nimic aşteptînd.

– Nu ştiu dacă e aşa, afirmă Cam. Cum spune ţiganul: ia-ţi prea mult timp şi timpul te va lua pe tine.

Leo jubila.

– Am ştiut că va apare şi zicala.

Iubirea vindecă și iartă orice și de acest lucru se va convinge în curând și Christofer, care va începe să spere cu tărie că mariajul lui cu Beatrix are mari șanse să funcționeze. Astfel, atunci când celălalt cumnat, Merripen s-a întors și s-a arătat mai degrabă sceptic în privința reușitei căsniciei lor, Christofer a adus un argument imbatabil, capabil să-l convingă pe deplin că era soțul potrivit pentru Beatrix.

-Rohan spune că nu eşti rău deloc, pentru un gagio, rosti el. Beatrix spune că te iubeşte, ceea ce mă determină să te las să te însori cu ea. Totuşi, încă mă mai gîndesc.

– Dacă asta contează, răspunse Christopher, să ştii că vreau să iau şi toate animalele.

Merripen se gîndi puţin.

– Aşa că, poţi să o ai.

În final, mai avem parte de o surpriză. Mark Bennet se întoarce, traumatizat în urma perioadei petrecută în captivitate, hotărât să se răzbune pe Christofer, despre care credea că îl trădase. Obișnuită să lucreze cu animale rănite, Beatrix reușește să îl liniștească și să-l determine să-i asculte argumentele lui Christofer. Dându-și seama că Mark avea nevoie de o perioadă de liniște înainte de a se întoarce în societate, Beatrix îl invită să petreacă un timp alături de ei, aproape de natură. O neașteptată și emoționantă poveste de iubire ia naștere între Mark și Audrey, văduva fratelui lui Christofer, care petrec tot mai mult timp unul în compania celuilalt, vindecându-se reciproc de rănile trecutului.

– l-am spus că sînt impotent de pe urma vechilor răni de război, explică Bennett. Asta a calmat-o considerabil.

Luat prin surprindere, Christopher reuşi să întrebe precaut:

– Şi eşti, cu adevărat?

– Pe tot infernul, nu! veni răspunsul indignat al lui Bennett. Am spus asta doar pentru că era aşa de sperioasă în preajma mea. Şi a funcţionat.

Christopher îl privi sardonic.

– O să-i spui vreodată lui Audrey adevărul?

Un zîmbet răutăcios se juca la colţurile buzelor lui Bennett.

– În curînd, am să o las să mă trateze, admise el. Văzînd expresia lui Christopher, adăugă repede că intenţiile lui erau totalmente onorabile.

Beatrix este o carte deosebit de romantică, emoționantă și înduioșătoare, care îți încălzește sufletul și reușește să te lase cu un zâmbet pe buze la sfârșit.

– Ce ai spune să adaugi familiei noastre un nou membru?

Nu era o întrebare neobişnuită. De cînd îşi stabiliseră gospodăria la Riverton, Beatrix mărise numărul menajeriei ei şi se ocupa în mod constant cu caritatea şi îngrijirea animalelor. De asemena, trimisese şi un raport nou înfiinţatei societăţi de istorie naturală de la Londra. Dintr-un motiv oarecare, n-a fost deloc dificil să convingă grupul de entomologi, ornitologi şi alţi nauralişti mai vîrstnici să includă o femeie tînără şi frumoasă în mijlocul lor. Mai ales cînd devenise clar că Beatrix putea să vorbească ore întregi despre scheme de migraţie, ciclurile plantelor şi alte probleme legate de mediul şi comportamentul animal. Au existat discuţii şi ca Beatrix să se alăture conducerii, care organiza un nou muzeu de istorie naturală, pentru a oferi părerea unei doamne privind diversele aspecte ale proiectului.

Ţinîndu-şi ochii închişi, Christopher zîmbi leneş.

– Blană, pene sau solzi? comentă el, ca răspuns la întrebarea ei de mai înainte.

– Nimic din toate astea.

– Dumnezeule! Ceva exotic. Foarte bine, de unde vine creatura? Va trebui să mergem în Australia să o aducem? în Islanda? în Brazilia?

Un fior de amuzament o străbătu.

– De fapt, e deja aici. Dar n-ai să poţi să-l vezi decît, să zicem… peste încă alte opt luni.

Ochii lui Christopher se deschiseră mari. Beatrix zîmbea părînd ruşinată, nerăbdătoare şi mai mult decît încîntată de ea însăşi.

– Beatrix! Se întoarse cu grijă, astfel încît ea să rămînă sub el. Mîna lui îi dezmierdă un obraz. Eşti sigură? Ea dădu afirmativ din cap. Copleşit, Christopher îi acoperi gura cu a lui, sărutînd-o cu sălbăticie. Dragostea mea… fată preţioasă…

– Nu este ce ai vrut şi tu? întrebă ea printre sărutări, cunoscînd deja răspunsul.

Christopher se uită la ea ca printr-o ceaţă strălucitoare de bucurie, ce făcea ca totul să fie aburit şi radiant.

– Mai mult decît am visat vreodată. Şi în mod cert mai mult decît merit.

Braţele lui Beatrix alunecară în jurul gîtului lui.

– Am să-ţi arăt eu ce meriţi, îl ameninţă şi îi trase capul în jos spre ea, din nou.

https://www.youtube.com/watch?v=loP5_0dwth8

Am inclus cartea în Top 10 cărti historical-romance cu mult umor

Cărțile autoarei Lisa Kleypas pot fi comandate pe elefant.ro, libris.ro, librarie.net, emag.ro, carturesti.ro