Biblioteca de pe Lună de Francesc Miralles, Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei – recenzie

Biblioteca de pe Lună

(La biblioteca de la luna – 2019)

Francesc Miralles

Editura Humanitas Fiction

Colecția Raftul Denisei

An apariție: 2020

Nr. pagini: 254

Traducerea: Tudora Șandru Mehedinți și Lavinia Similaru

Scriitor, jurnalist și muzician, FRANCESC MIRALLES s-a născut în 1968 la Barcelona. A urmat inițial cursuri de jurnalism la Universitatea Autonomă din Barcelona, abandonate după patru luni, apoi de filologie engleză, la care a renunțat după terminarea anului trei pentru a călători, și astfel a ajuns să trăiască pentru o vreme în Croația și Slovenia în timpul războiului iugoslav, experiență redată în Café Balcanic (2004). Revenit la Barcelona, a studiat germana la Universitatea Centrală. După absolvire, a făcut un masterat în editare. A coordonat colecții de dezvoltare personală, semnând și câteva lucrări sub pseudonim, experiență reflectată în primul său roman, Barcelona Blues (2005). După ce a obținut Premiul Gran Angular 2001–2002 cu romanul pentru tineret Un haiku per a l’Alícia, a hotărât să se dedice scrisului. Francesc Miralles a publicat de-a lungul timpului o mare varietate de lucrări de ficțiune și non-ficțiune – romane, cărți de dezvoltare personală, cărți pentru copii și tineret, thrillere –, singur sau în colaborare, unele fiind recompensate cu premii de notorietate și traduse în 50 de țări. În 2007 i s-a acordat Premiul Columna Jove pentru romanul pentru tineret Interrail. Publicat în 2008, romanul Cel mai frumos loc din lume e chiar aici (El mejor lugar del mundo es aquí mismo; Humanitas Fiction, 2017), scris împreună cu Care Santos, a cunoscut deja traduceri în peste 20 de țări. În 2009 a primit, împreună cu Álex Rovira, Premiul Torrevieja pentru romanul Última respuesta. Cei doi au mai semnat câteva cărți vândute în sute de mii de exemplare și traduse în peste 15 limbi. Împreună cu Héctor García (Kirai), Miralles a publicat numeroase bestselleruri, între care Ikigai: Secrete japoneze pentru o viață lungă și fericită (Humanitas, 2017), Metoda ikigai: Secrete japoneze pentru a-ți descoperi adevărata pasiune și a-ți atinge țelurile în viață (Humanitas, 2019) și Ichigo-ichie: Arta japoneză de a te bucura de fiecare clipă (Humanitas, 2020). Dintre romanele sale, de mare succes la public s-au bucurat Iubire cu „i“ mic (Amor en minúscula, 2006; Humanitas Fiction, 2017), tradus în peste 30 de limbi, și continuarea sa din 2014, Wabi-Sabi (Humanitas Fiction, 2018), precum și Biblioteca de pe Lună (La biblioteca de la Luna, 2019; Humanitas Fiction, 2020). Francesc Miralles colaborează cu El País Semanal, MenteSana și Radioul Național Spaniol și susține ateliere de dezvoltare personală în toată lumea.

Pe plan internațional, din mai tânăra generație de scriitori de expresie spaniolă și catalană, Francesc Miralles este unul dintre cei mai talentați, originali și de succes. Farmecul romanelor sale constă în îmbinarea fericită a unei erudiții impresionante și a unei filozofii accesibile (mai ales de sorginte japoneză) cu scene din viața oamenilor de pretutindeni, de care se apropie constant cu sensibilă înțelegere și generozitate.

Francesc Miralles ne invită în viitor, într-o fascinantă călătorie pe Lună, unde magnatul excentric Kumar întemeiază prima colonie umană, Exovillage, menită să devină un centru turistic pentru milionarii lumii. La Barcelona, Verne, filolog specialist în limba sanscrită, este îndrăgostit de ani de zile de Moira, care se află însă în Exovillage, responsabilă cu telecomunicațiile. Hotărât să încerce imposibilul pentru a câștiga inima Moirei, Verne se va înrola într-o aventură îndrăzneață, cu consecințe inimaginabile. Pentru că pe Lună legile pământene nu se mai aplică, și nici pământenii din Exovillage nu sunt singuri...

„Un roman revelator, cu ecouri din Bradbury, Huxley sau Rampa, despre viitorul omenirii într-o colonie spațială.“ – Planetadelibros.com

„La împlinirea a cincizeci de ani de la aterizarea omului pe  Lună, Miralles a făcut din satelit protagonistul romanului său, o poveste despre singurătate, izolare, dar și despre speranță.“ – Álvaro Soto

Curioși să descoperiți o poveste despre un viitor în care singura bibliotecă în care mai există cărți tipărite, pe hârtie, este… pe Lună?

Cu ”Biblioteca de pe Lună”, Francesc Miralles face încă o dată dovada că are capacitatea de a crea povești care reușesc să traverseze paginile și să ne atingă sufletul. Scrisă într-un stil accesibil, aerisit, și având un subiect inedit, cartea se citește ușor, oferind o lectură foarte plăcută. Nu este un roman de aventuri, nici o carte de dezvoltare personală sau filozofică și nici un roman de dragoste, dar este puțin din fiecare, și mult mai mult de atât!

”Biblioteca de pe lună” este una dintre acele povești cu mesaj, care ne oferă teme de gândire și în care avem un protagonist cu o lume interioară bogată și complexă, un personaj care ne face martorii trăirilor, gândurilor și sentimentelor sale.

În acest încântător roman îl vom însoți pe Verne, protagonistul cărții, într-o călătorie nu doar spre Lună, ci și spre el însuși, de-a lungul unui traseu plin de metafore, reflecții și repere filozofice. Asistăm la o călătorie inițiatică, de descoperire de sine și de evoluție personală.

Acțiunea cărții ne poartă mult în viitor, într-o lume intens tehnologizată, dar pe care am simțit-o mult mai seacă, săracă în sentimente, interacțiuni umane și bucurii mărunte, dar atât de prețioase. Mulți oameni sufereau de un neant existențial. Și, în plus, în numele protejării pădurilor, cărțile tipărite au dispărut cu totul, hârtia fiind interzisă printr-un pact la nivel global. Nu m-am putut abține să mă gândesc ce trist ar fi să nu mai pot ține o carte în mâini, să nu mai existe biblioteci… Asupra unui cititor pasionat, așa cum sunt și eu, cărțile și bibliotecile exercită o atracție irezistibilă, ca o adevărată magie. Chiar și titlul unei cărți care face referire la acestea este o tentație în plus de a citi cartea respectivă, așa cum s-a întâmplat și cu cea de față.

Verne, un filolog specializat în limba sanscrită, negăsind nici un job conform pregătirii sale, lucra ca ghicitor online în tarot la un call-center, slujbă ce îl plictisea și deprima teribil, neoferindu-i nici o perspectivă. Dacă pe plan profesional era neîmplinit, nu compensa în nici un fel nici pe plan personal! Nu avea familie, nici vreun cerc de prieteni, iar cea pe care o iubea în tăcere de ani de zile, Moira, a plecat să lucreze ca inginer în telecomunicații pe… Lună, unde un magnat excentric, Kumar, a înființat o stațiune turistică, Exovillage. Stația lunară va oferi sejururi extrem de costisitoare bogaților Terrei, iar Moira făcea parte din prima echipă de angajați ai Exovillage.

Neîmpăcat cu viața sa și cu lipsa Moirei, Verne va aplica la rândul său pentru a lucra pe lună ca… chelner, falsificându-și în acest sens CV-ul, conștient că un filolog nu avea nici o șansă de a fi ales. Și, spre surprinderea sa, este acceptat! Timidul Verne este, în esență, un explorator, temerar, dornic de cunoaștere. Însă, ajuns pe Lună, va avea parte de o surpriză neplăcută: Moira avea un nou prieten și iubit! Sinceră să fiu, mie nu mi-a plăcut prea mult de Moira, mi s-a părut cam superficială. Însă cartea nu are povestea de iubire în prim plan, aceasta fiind doar cadrul pe care e construită acțiunea.

Stația și peisajul lunar sunt descrise cinematografic, iar atmosfera apăsătoare, anxietatea, melancolia lunară, izolarea care naște depresii, dorul de Terra – dorul de ”acasă” al celor plecați departe – sunt foarte frumos și nuanțat redate.

Însă Verne a avut parte și de o surpriză extrem de plăcută, o surpriză enormă și complet neașteptată, legată de ce avea el de făcut pe Lună: fusese, în mod misterios, angajat nu ca chelner, ci ca bibliotecar, conform pregătirii sale de filolog!

„Niciodată nu avusese o carte reală în mâini și nici nu cunoștea pe nimeni care să fi putut atinge una. Interzicerea hârtiei de la Pactul de la Frankfurt făcea această posibilitate să fie de neimaginat.

Pe când încerca să-și tragă sufletul, faptul că atinge cu degetele coperta de pânză și titlul în relief l-a făcut să se înfioare.

Cu dorința înfrigurată și tulburarea unui adolescent care mângâie trupul primei lui iubite, degetele lui deschiseră cartea la jumătate.

Pentru prima oară în viață ochii i-au căzut pe o frază scrisă cu cerneală pe suprafața albă a hârtiei. (…)

După această scurtă lectură, simți că emoția îl biruie. Ținând cartea cu ambele mâini ca pe un nou-născut, izbucni în plâns.”

Organizarea bibliotecii, interacțiunea cu ceilalți angajați, evoluția relației cu Moira, incursiunile în afara stației lunare, ciudatul pustnic, Peștera Aborigenilor, primii turiști milionari, o moarte misterioasă, despre toate acestea veți putea citi în poveste. Curioși? Eu vă recomand călduros cartea! O singură reținere am, și anume în privința finalului, care mi s-a părut puțin grăbit. Mi-ar fi plăcut să fie ceva mai dezvoltat, potențial exista din plin și mi-a plăcut direcția în care a mers deznodământul cărții, imprevizibilă și pe o notă pozitivă.

Este o poveste despre visuri și năzuințe, despre singurătate și izolare, despre dragoste și despre speranță, despre miraculoasa puterea de adaptare a omului și despre credința într-o lume mai bună, dar pe Pământ, nu pe Lună!

”Pământul începuse să se ridice la orizontul lunar, împrăștiind o aureolă albastră peste întunericul veșnic.

Din șezlongul lui din locuința pe care și-o aleseseră, Verne se gândi că nu va ajunge niciodată să se obișnuiască cu spectacolul acela. De la distanța cosmică, lumea aceea care nu mai era a lui părea pictată de un artist sub efectul unui drog halucinogen.”

Cartea Biblioteca de pe Lună de Francesc Miralles poate fi comandată de pe libhumanitas.ro, libris.ro, elefant, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Humanitas

Recenzii și prezentări cărți din colecția Raftul Denisei