Bijuteria – vol.1 din trilogia Orasul solitar de Amy Ewing, Editura Rao – recenzie

Bijuteria 

Amy Ewing

Editura Rao

Ediţie cartonată

An apariţie: 2017

Nr. pagini: 315

Titlu Original: The Jewel

Traducător: Lingua Connexion

• Seria The Lone City (Orașul solitar)

0.1. Sil’s Story – 2015

0.2. The Wishing Well – 2014

1. Bijuteria – The Jewel – 2014

1.25. Garnet’s Story – 2016

1.5. The House of the Stone – 2015

2. Trandafirul alb – The White Rose – 2015 – prezentare

3. The Black Key – 2016

„INTRIGĂ PROVOCATOARE ȘI PERSONAJE IREZISTIBILE” –  Andrea Cremer, autoarea seriei The Nightshade

”Bijuteria” este primul volum al trilogiei The Lone City, o ficțiune destinată adolescenților.

Născută și crescută în Mlaștină, Violet a fost sortită să fie mamă-surogat pentru bogătași și este cumpărată la licitație de Ducesa din Lac.

Adolescenta trebuie să accepte realitățile urâte cu care se confruntă… asta în timp ce se luptă să supraviețuiască. Dar, înainte de a-și accepta soarta, ea cunoaște un tânăr fermecător, de care se va îndrăgosti iremediabil. Însă relația lor interzisă va avea consecințe nebănuite.

Aflată la granița dintre supunere și revoltă, Violet trebuie să decidă dacă este dispusă să riște pentru propria libertate.

Am citit multe serii fantasy și fantasy-romance, sunt genul meu preferat, bineînțeles după cele de dragoste și romantic suspans, în unele am găsit anumite asemănări, iar în altele am găsit idei inedite care m-au surprins, atât prin stilul abordat, cât și pentru imaginația de care dau dovadă aceșți autori. Să-ți imaginezi o altfel de lume, cu personaje ciudate, dar totodată hazlii, în care binele se luptă cu răul, dragostea cu ura, minciună cu adevărul, este ceea ce mă face de fiecare dată să le citesc. Cartea de față nu duce nici ea lipsa de așa ceva, ceea ce m-a surprins și totodată intrigat cel mai mult, este ideea în sine, una nemaiîntâlnită, care te pune pe gânduri și nu te lasă să o pui deoparte.

Bijuteria este primul volum din trilogia Orașul Solitar.

Povestea începe cu Orașul singuratic, oraș împărțit în cinci diviziuni, fiecare având un rol anume: Mlaștina, Ferma, Fumul, Banca și Bijuteria. Mlaștina este diviziunea mărginașă, cea mai săracă, oamenii de aici fiind împărțiți pentru a munci în celelalte diviziuni. Fermă este diviziunea de unde provine toată mâncarea, Fumul este diviziunea unde se află fabricile, Banca este diviziunea unde se află magazinele negustorilor, iar Bijuteria este de fapt diviziunea-nucleu, aceasta reprezintă inima orașului, pentru că aici trăiesc familiile nobile.

Personajul principal este o tânără pe nume Violet, datorită și ochilor ei de aceeași culoare, născută în diviziunea Mlaștinii, care a fost luată din familia ei și trimisă la un internat de fete, pentru a deveni ,,un surogat’’. Da, ați înțeles, un surogat, adică cineva care naște copii pentru altcineva. Însă nu toate fetele au această șansă, ci doar acele care posedă un anumit ,,har’’, care sunt considerate speciale, pentru că, ,,datorită unei ciudățenii a naturii putem salva nobilimea’’.

-Fetelor le este testat primul ,,har’’, ,,culoarea’’. Zâmbesc și tresar când îmi amintesc de câte ori am dat acest test. O privesc pe fata care se află cel mai aproape de mine și învârte un cub în timp ce îmi imaginez cum fac același lucru. Odată că să îl vezi așa cum e. De două ori ca să ţi-l imaginezi. De trei ori ca să îl supui voinței tale.

Pe scurt, femeile nobile erau blestemate să nu poată naște copii, așa că se foloseau de cele din clasa de jos care aveau ceva special, le însămânţau și le puneau să le nască copiii. Pentru acest lucru, erau pregătite și întreținute în aceste internate până la o anumită vârstă, iar familiile lor primeau anumiți bani că să se întrețînă, nu conta dacă erau de acord sau nu, totul era condus de către nobilime.

Există și avantaje atunci când ești surogat. Putem să ne îmbrăcăm cum vrem, să mâncăm ce poftim și să dormim până târziu la sfârșit de săptămâna. Mi se oferă o educație bună. Primim mâncare proaspătă și apă, avem mereu curent electric și nu trebuie să muncim. Nu știm ce este sărăcia, iar îngrijitoarele ne spun că vom avea și mai multe odată ce vom locui în Bijuterie.

Prin acesta frază se înțelege cam ce viață au cei din diviziunea Mlaștinii, acest lucru mă duce cu gândul la anumite perioade istorice, când țăranii erau asupriți și folosiți de nobilime, că doar cei cu ,,sânge albastru’’ aveau ceva de spus, sau când sclavii erau folosiți doar pentru a lucra pământul, doar la muncă de jos, ca în final să se ajungă tot la asuprirea celor săraci de către cei bogați. Însă acest ,,har’’ al fetelor, când îl folosesc, au un efect dureros asupra organismului. Pe lângă faptul că simt multă durere, scuipă sânge și au și senzația că vor muri, ele sunt clasate și în funcție de rezistența lor. Cele care sunt mai rezistente la durere primesc un calificativ mai mare și fac parte dintr-un ,,lot’’ special, iar celelalte primesc un califcativ mai mic și sunt trecute în alt ,,lot’’. Iar asta nu este tot, ca să fie cumpărate trebuie să fie scoase la licitație că pe un obiect, iar cele mai rezistente sunt scoase și cumpărate doar de către cei din Bijuterie, iar celelalte ajung să fie cumpărate doar de cei din Bancă, cu toate că femeile din Bancă își puteau naște proprii copii. Toate aceste încercări și teste prin care sunt făcute să treacă le apropie pe unele dintre ele, se împrietenesc, își fac confidențe, de aceea nu este surprinzătoare nici relația strânsă care se leagă între Violet și o altă fată surogat pe nume Raven.

Sosește și ziua cea mare, Ziua licitației, care este o dată pe an, unde se prezintă cel mai mare număr de surogate din istorie, și anume 200. Ultimele zece care urmează a fi licitate, sunt considerate de calitate superioară, fiind, prin urmare, și cele mai căutate. Surpriza acestui an este faptul că la licitație participa și Principesa Electoare, aceasta fiind admirată de unele surogate prin faptul că a făcut parte din diviziunea Banca și că nu a fost de viţă nobilă de la început. Însă Principele Elector s-a îndrăgostit de ea când se afla odată în vizită la unul dintre magazinele tatălui ei și a luat-o de soție, și, chiar dacă a născut un băiețel, voia și o fetiță și acum își caută o fată surogat.

Multe fete o văd că pe o rază de speranța, de parcă destinul ei ar putea fi și al lor. Nici măcar nu înțeleg ce este atât de rău în faptul că ești fiica de negustor.

Însă Violet nu este deloc încântată de această zi, ea nu își dorește decât să fie împreună cu familia ei, nu vrea să devină surogat, mai ales pentru una din familiile nobile.

Îmi vine să desfac față de masă din dantelă cu unghiile. Vorbește de parcă ar trebui să ne simțim onorate , de parcă ar fi alegerea noastră. Nu vreau să port în pântec copilul nimănui, nici pe al Principesei Electoare, nici pe al altcuiva. Nu vreau să fiu vândută mâine.

Mai mult, gândul că tatăl ei a murit, iar mama, sora și fratele ei de abia reușesc să supraviețuiască, o face să îi urască și pe cei din internat, nu numai pe cei din familiile nobile:

Încep să mă plimb încolo și încoace prin camera ca o celulă- nu-mi vine să cred că mi-a trecut prin minte că îmi va fi dor de acest loc. Este o închisoare, un loc unde sunt ținută cu forță înainte să fiu vândută și transformată într-un incubator uman pentru o femeie pe care nu o cunosc.

Drumul spre diviziunea-nucleu pentru a participa la licitație este făcut cu ,,diligențele electrice’’, iar din momentul în care părăsesc penultima diviziune, adică Banca, sunt drogate și adormite pentru a nu cunoaște legătură de intrare dintre Bancă și Bijuterie.

Violet se trezește dezbrăcată, legată de mâini și de picioare, se panicheaza pe moment, însă îl cunoaște pe Lucien care îi explică că este în sala de pregătire și că el se ocupă de înfățișarea ei pentru licitație. Când este gata, este însoțită de un soldat într-un amfiteatru, îndrumată în mijlocul unui podium marcat cu X, unde are parte de alt șoc, este vândută pentru șase milioane de diamante Ducesei din Lac.

Bătălia licitației fusese dată între Doamna din Deal, Alteță Să Principesa Electoare, Contesa Trandafirului și Ducesa din Lac, această din urmă cumpărând-o.

De aici începe partea a două a cărții, unde Violet se trezește în camera ei, şi, ca și prima dată, fusese adormită, pentru a nu vedea pe unde se intră și se iese din Casă de licitații. Aici are parte de prima ei lecție educativă din partea celei care a cumpărat-o, Ducesa din Lac.

Când ajunge din nou în față mea, mă privește în ochi preț de câteva secunde. Apoi îmi trage o palmă zdravănă cu dosul palmei. …. Nu am fost lovită niciodată. Preț de o secundă, îmi imaginez că o lovesc și eu. Strâng pumnul. Însă cum soldații formează un zid în spatele ei, nu pot decât să ii arunc o privire plină de ura și strâng din dinți atât de tare, încât mă doare falca.

-Nu vreau să fiu nevoită să mai fac asta vreodată, zice ea cu o voce catifelată. Așa că sper să îți aduci aminte ce-ai simțit.

Tot aici îl cunoaște și pe fiul Ducesei, considerat de cei din nobilime un bețiv și un neisprăvit, dar și pe Ash, un tânăr însoțitor pentru nepoata Ducesei, de care se simte atrasă încă de la început, dar cu care nu are voie să vorbească. Însă datorită anumitor împrejurări, pe care vă las pe voi să le descoperiți, nu pot sta departe unul de celălalt și bineînțeles că se îndrăgostesc. Dacă este un lucru bun sau nu, tot voi trebuie să descoperiți. Însoțind-o pe Ducesa la mai multe dineuri cu alte familii nobile, le cunoaște și pe cele patru reprezentante ale familiilor fondatoare, adică urmașele familiilor care au pus temelia Orașului Singuratic, adică pe lângă Ducesa din Lac și Contesa Trandafirului , și pe Ducesa Balanței și Contesa de Piatră.

La început, viața în palatul ducesei nu pare dificilă, totul strălucește de bogăție, de la Sala de concerte, mai multe biblioteci, săli de lectură, galerii de artă, saloane pentru musafiri până la grădina mirifică care i se pare cel mai frumos loc întâlnit vreodată:

Grădina nu este cuvântul potrivit. Curtea din spatele palatului este o explozie de culori, deoarece frunzele copacilor își schimbă coloritul, portocaliu și ruginiu. Florile de toamnă mărginesc aleile din pietriș, strecurate printre statui, scăldători pentru păsări și fântâni arteziene… În mijlocul grădinii se află un labirint imens, din gard viu, înalt de cel puțin doi metri. În inima labirintului se află o seră imensă, unde grădinarul Ducesei cultivă toate florile pentru aranjamentele din palat. Îmi trec vârful degetelor peste petalele fragile ale unei orhidee, un amestec de mov, purpuriu și crem.

Mare îi este bucuria când se întâlnește cu prietena ei, Raven, care a fost cumpărată de Contesa de Piatră.

Însă, cu cât asista mai mult la discuțiile lor, își dă seama cât de periculoase sunt, cum complotează una împotriva celeilalte, că de fapt fiecare își urmărește propriul interes, acela de a-și logodi viitoarele fiice cu moștenitorul Principelui și Principesei Electoare. Nu au nici un fel de compasiune pentru fetele surogat, din contra, le forțează să-și folosească ,,harurile‘’ pentru a rămâne cât mai repede însărcinate, iar dacă nu reușesc trebuie să suporte anumite consecințe.

Totul se schimbă pentru Violet în momentul în care două surogate sunt găsite moarte în camerele lor, una otrăvită și cealaltă înecată.

Cine le-a omorât și de ce? Erau deja însărcinate? Ce va face de acum încolo Violet când își da seama că atât ea cât și prietenă ei Raven sunt în pericol? Se va hotărî să evadeze sau nu? Va fi ajutată de cineva? Și cel mai important lucru, ce se va întâmplă cu relația ei de dragoste împărtășită cu Ash? Oare a rămas însărcinată și ea? Știu că sunt multe întrebări ce au nevoie de răspuns, însă la cât de complexă și complicată este această intrigă în lupta pentru putere și perfecțiune va las tot pe voi să descoperiți.

Mi-a plăcut foarte mult acest prim volum, este scris într-un ritm alert, captivant și cu mult suspans. Chiar dacă are multe personaje, nu poți să nu le îndrăgești, mai ales că nu știi ce se ascunde în spatele lor, atât în cele ce par pozitive cât și în cele negative. Are atât de multe întorsături neașteptate, încât nu o poți lasă din mâna, mă bucur enorm că a trecut și prin mâinile mele, și aștept cu nerăbdare și celelalte volume !

Fragment din roman:

    „Doamna de onoare zâmbește, iar pielea din colțul ochilor i se încrețește.

    — Bun venit la Palatul din Lac!

    — Toate acestea sunt pentru mine?

    Întotdeauna mi-am imaginat că dormitorul meu de aici va semăna cu cel de la Southgate.

    — Nu doar acestea, desigur. Apartamentul tău mai are și o toaletă, un salon pentru luat ceaiul, o cameră de zi și o garderobă.

    — Vreți să spuneți că mai sunt și alte încăperi?

    Femeia mă privește cu un aer condescendent.

    — Copilă, ai fost cumpărată de Ducesa din Lac, nu de familia vreunui negustor.

    Încerc să îmi amintesc ce știu despre Ducesa din Lac. Face parte din una dintre cele patru familii fondatoare, dar mereu le încurc pe cele două ducese și pe cele două contese. Acum multe sute de ani, înainte să existe Bijuteria, sau Mlaștina, sau Ferma, această insulă era împărțită în două orașe — ducesele guvernau unul, iar contesele pe celălalt care erau mereu în război unul cu celălalt. Apoi a fost încheiat un pact, iar fiica unei ducese s-a căsătorit cu fiul unei contese și au devenit Principe și Principesa, primii din istorie. Cele două orașe s-au unit și au format Orașul Singuratic, împărțit în cinci diviziuni, cu Bijuteria în centru.

    Cred că Lily mi-a pomenit recent despre Ducesa din Lac, care a fost implicată într-un scandal despre care nu am fost interesată să aflu. Ce bine ar fi fost să nu îmi fi dat de fiecare dată ochii peste cap când Lily îmi spunea câte o bârfă, și să fi ascultat mai atent! Eram atât de hotărâtă să îi disprețuiesc pe nobili, încât nu m-am gândit niciodată la beneficiile de a trăi arături de ei. Însă în timp ce priveam în jurul meu, mă gândesc pentru prima oară că poate viață mea în Bijuterie nu va fi chiar atât de rea.

    — Haide, ridică-te din pat, spune doamna de onoare. Stăpâna trebuie să sosească în curând.

    Simt fluturi în stomac.

    Patul meu este atât de mare, încât trebuie să mă târăsc prin el la propriu. Brusc, simt un imbold copilăresc să sar pe saltea, însă prezența femeii mă oprește. Simt așternuturile fine de culoarea smaraldului sub palme și sub genunchi. Dau la o parte perdeaua străvezie a baldachinului, care se revarsă din cei patru stâlpi. Când tălpile mele goale ating covorul pufos, îmi dau seama că hainele mi-au fost schimbate. Sunt îmbrăcată într-o cămășă de noapte albă din mătase, diferită de cea pe care o purtăm la Southgate, cusută cu fire verzi și aurii. Doamna de onoare îmi întinde un halat de culoarea jadului, pe care îl îmbrac. Acum mă asortez cu această minunată camera.

    Camera mea.

    Simt cum mă cuprinde entuziasmul.

    — Mulțumesc, spun eu. Cum te cheamă?

    — Cora, răspunde ea.

    — Eu sunt…

    — Tu ești surogatul acestei case și-atât, zice femeia întrerupându-mă.

    Se pare că nu numai Lucien nu are voie să îmi afle numele. Sunt tentată să mi-l spun oricum.”

Mulțumim Editura Rao pentru cartea Bijuteria de Amy Ewing, oferită pentru recenzie

Cărțile apărute la Editura RAO pot fi comandate pe raobooks.com, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, librex.ro, dol.ro

Recenzii Editura RAO