Blestemul mostenirii de Mirela Oprea, Editura Tritonic – recenzie

Blestemul moștenirii

Mirela Oprea

Editura Tritonic

Colecția Cașmir

465 pagini

Blestemul moștenirii este o spectaculoasă carte romantică, plină de întorsături dramatice de situație, care te captivează încă de la primele pagini, trecându-te printr-o întreagă gamă de emoții până la sfârșit. Personajele sunt bine conturate, cu caractere distincte, fie bune, fie malefice. De altfel, binele și răul se împletesc mereu în carte într-o succesiune amețitoare de evenimente palpitante, ca la final să învingă partea pozitivă, lumina și căldura învingând efectele negative ale întunericului și frigului din suflet, reușind să ne convingă de puterea vindecătoare a iubirii și bunătății, lăsându-ne cu o stare de bine și speranță.

Acțiunea cărții se petrece în epoca modernă în Anglia, într-o societate încă încorsetată de tradiții și ranguri nobiliare.

Lauren, o fată săracă, bună și sinceră fusese în al nouălea cer când se măritase cu Phillip, bărbatul visurilor ei, căruia îi purta copilul în pântec. Șocul descoperirii că acesta era un om peste măsură de bogat, moștenitorul unui vast imperiu și al unui rang pe măsura averii sale, fiind duce de Whinfield, o tulburase peste măsură pe Lauren, nefiind convinsă că se va putea adapta la rigorile impuse de societatea nobiliară din care făcea parte soțul său și temându-se că nu va fi acceptată de aceasta, în ciuda asigurărilor lui Phillip că totul va fi bine.

Cu inima cât un purice, Lauren a plecat să-și cunoască viitoarea soacră, Lady Margaret. Reședința ducală, plină de splendoare, a lăsat-o pe Lauren fără glas, copleșită de măreția domeniului.

”La câteva sute de metri în fața ochilor se înfățișa în toată splendoarea un impunător conac, asemănător unui castel maiestuos cu patru etaje, împrejmuit de copaci falnici ce păreau să-l apere ca niște străjeri iscusiți, de lacuri limpezi, grădini multicolore și terase fermecătoare.”

De multe ori, presimțim că ceva rău se va întâmpla, dar din păcate nu putem face nimic pentru a-l împiedica, împinși înainte de viață.

Un sentiment rău prevestitor a pus stăpânire pe sufletul tinerei în timp ce urca scările, premoniție ce se va dovedi ulterior corectă, însă Lauren nu avea ce face decât să meargă înainte…

”Urcând impozantele scări cu picioarele tremurând, femeia simți un presentiment de rău augur, care putea vesti un iminent dezastru, dar încercă să-și alunge fiorii rău prevestitori.”

Deși Lady Margaret a întâmpinat-o cu multă răceală, neascunzându-și dezamăgirea că fiul ei s-a căsătorit cu o femeie de rând, Lady Amelia, bunica lui Phillip din partea tatălui, a înconjurat-o cu multă căldură și bunătate.

Pentru Lauren și Phillip a urmat o perioadă idilică, fiind acceptați imediat de societate, povestea lor romantică emoționându-i și pe cei mai sceptici.

Din păcate, o călătorie de afaceri a lui Phillip avea să se prelungească mult mai mult decât intenționase acesta, din motive independente de voința lui, astfel că acesta nu a putut ajunge acasă înainte de nașterea copilului său.

După un travaliu dureros, în care a fost la un pas de moarte, Lauren a dat naștere la două fetițe gemene. Din păcate, imediat după aceea, iadul avea să se dezlănțuie în viața sa, Lady Margaret arătându-și firea malefică și necruțătoare. Mânată de propriile ambiții, tributară unor concepții rigide despre avere și rang nobiliar, nedorind ca imensul domeniu să fie împărțit în două, nepăsându-i nici măcar de durerea pe care avea să i-o provoace propriului fiu, Lady Margaret a pus-o pe Lauren în fața unei alegeri imposibile. Fie va pleca cu una dintre fetițe, dispărând pentru totdeauna din viețile lor, fie una dintre fetițe va muri, chipurile din accident, știindu-se că bebelușii erau fragili și neajutorați.

Disperată, cu inima frântă, Lauren acceptă târgul, neputând risca nicio secundă siguranța vreuneia dintre fetițe, știind că nu putea să le păzească în fiecare secundă a zilei.

”Se întrebă dacă Ducesa era dezgustată de persoana ei așa cum era ea însăși.”

”- Doamne, te rog, ai grijă de ei! Spune-le cât de mult îi iubesc și, dacă nu cer prea mult, fă ca Phillip să nu mă urască pentru ceea ce am făcut…”

Pentru a-l împiedica pe Phillip să o caute pe Lauren, Lady Margaret i-a zis că aceasta înnebunise în urma morții celei de-a doua fetițe, arătându-i o femeie cu mințile rătăcite, desfigurată de durere, îmbrăcată în hainele lui Lauren, care legăna o păpușă în brațe. Phillip a îngrijit-o cu toată dragostea lui până când aceasta a murit, la scurt timp după aceea.

Acțiunea se reia după douăzeci și unu de ani, la petrecerea dată în cinstea zilei de naștere a Alexandrei, fiica mult prea iubită a lui Phillip, ce moștenise însă frumusețea eterică a mamei sale.

”Într-o rochie diafană, ce curgea pe ea ca spuma unui val de culoarea azurului, asortată la perfecție cu ochii ei mari, albastru-verzui, tânăra părea un personaj de poveste, învăluită în mister. Părul, de un șaten strălucitor, culoare unică, moștenită de la mama ei, era prins din loc în loc în creștetul capului, lăsând bucle răzlețe să cadă agale, împletite cu panglici de satin brodat cu diamante.

Arăta divin, iar corpul bine conturat atingea perfecțiunea.”

În ciuda înfățișării sale angelice, Alexandra ascundea un suflet negru ca smoala, influențată puternic de spiritul malefic al lui Lady Margaret, ce murise între timp.

Mulți dintre cei apropiați simțiseră pe propria piele răutățile ei, mai puțin Phillip, în fața căruia se prefăcea, iar cei din jur nu doriseră să-i spulbere iluziile, respectându-l prea mult pentru a-l îndurera.

La cererea Alexandrei, Phillip, care nu o putea refuza indiferent ce i-ar fi cerut, îi cedase timp de un an controlul absolut asupra afacerilor acestuia urmând ca, la sfârșitul acestei perioade, să i-l transfere total, dacă lucrurile aveau să meargă bine.

Imediat ce a obținut puterea, cruzimea Alexandrei s-a dezlănțuit fără margini, concediind fără milă oameni sărmani, privindu-i de sus pe ceilalți și folosindu-și farmecele feminine pentru a seduce diverși bărbați, pe care-i folosea în propriile scopuri.

Lady Amelia, îngrozită de purtarea strănepoatei sale, a hotărât că era momentul pentru măsuri extreme, angajând o societate de detectivi pentru a-i da de urmă strănepotului fratelui său, plecat în America după ce fusese repudiat de familia sa întrucât se căsătorise cu o femeie de rând. Aducând un nou moștenitor, Lady Amelia spera să echilibreze balanța, introducând un nou pol de putere care să contrabalanseze efectele nocive ale acțiunilor strănepoatei sale.

Alexandra a turbat de furie auzind despre inițiativa străbunicii sale și a angajat un ucigaș plătit pentru a-l elimina pe Dylan, potențialul moștenitor.

Dylan era un bărbat impunător și puternic, cu o voință de fier ce reușise să crească averea familiei sale prin investiții extrem de inspirate, ajungând un adevărat magnat financiar. Cererea familiei de peste ocean de a-și revendica moștenirea cuvenită îl lasă rece, nedorind să aibă de-a face cu urmașii celor care-i întorseseră spatele cu atâta răutate cândva străbunicului său.

Însă, în momentul în care un om nevinovat moare în locul său, doar pentru că-i împrumutase sacoul, Dylan decide să plece în Anglia pentru a se răzbuna.

Între timp, evenimentele se precipitaseră. Alexandra hotărâse să o elimine pe Lady Amelia, înăbușind-o cu o pernă, aceasta fiind salvată în ultima clipă de Phillip, care intrase în cameră, fără a sesiza însă ce se întâmpla. Când însă Phillip susține planul lui Lady Amelia de a-l aduce pe Dylan ca moștenitor, Alexandra are un acces de furie, plecând înnebunită și făcând un accident de mașină.

Phillip are un șoc teribil când Lady Amelia îi dezvăluie că detectivii pe care-i angajase ea descoperiseră că Lauren și Aliona, cealălaltă fiică a lui, trăiau undeva în Transilvania. Bulversat complet, Phillip acceptă propunerea lui Lady Amelia ca Aliona să-i ia locul Alexandrei, aflată pe moarte, aceasta fiind cea mai simplă rezolvare, ce nu ar fi stârnit vâlvă și discuții.  Probabil că dacă Phillip ar fi știut câte fapte rele făcuse fiica sa, care își produceau încă multiple efecte, ca într-un joc de domino complex, nu s-ar fi grăbit să fie de acord…

Mi-a plăcut că autoarea a introdus în acțiune Transilvania, ca locul unde crescuse și se formase Aliona, descrierea peisajului mirific dovedind multă dragoste față de țara noastră.

”Privea fără să-și creadă ochilor în zare, la întinderea nesfârșită pe care natura darnică o desăvârșise cu cele mai năucitoare peisaje. Vasta câmpie era presărată din abundență cu tufe impresionate de flori sălbatice, peste care vântul transilvănean sufla cu grație și blândețe. Apoi, când îndrăzni să-și arunce ochii spre orizont, observă cum dormeau ca niște conducători semeți Carpații, acompaniați de cei mai loiali și bine instruiți străjeri, falnicii brazi.”

Aliona, deși semăna identic la înfățișare cu sora ei, era complet diferită ca fire, fiind bună, sinceră, altruistă și capabilă de multă iubire. În timp ce una fusese demon, cealălaltă era înger.

De dragul lui Phillip, tatăl la care tânjise atâta timp, acceptă incredibila propunere, antrenându-se asiduu pentru rolul asumat, asimilând în timp record tone de informații și imagini vizuale. Din păcate, nu avea cum să afle despre acțiunile subversive ale Alexandrei, efectele acestora luând-o complet prin surprindere și punându-i chiar viața în primejdie în anumite situații…

Drumurile lui Dylan și Alionei se vor împleti în mod spectaculos. Deși Dylan venise clar cu ideea de a o pedepsi, este fără voia lui fermecat de inteligența și spiritul ei, ajungând chiar să o apere ca bodyguard din momentul în care viața ei este amenințată, sperând ca, în timp, să rezolve complicatul puzzle ce i se înfățișa, Alexandra fiind complet diferită de percepția pe care și-o formase despre ea în urma  informațiile adunate.

La rândul ei, Aliona este vrăjită de magnetismul emanat de străinul fermecător, brunet cu ochii argintii, deși nu înțelege motivul ostilității cu care o trata și nici de unde o cunoștea pe Alexandra.

Ca de obicei când nu era sigură pe ceea ce știa, invoca motivul unei amnezii temporare în urma accidentului, pretextând că unele amintiri i s-au șters cu totul…

Dylan este convins că Alexandra juca teatru și o sărută, chipurile să-i amintească ce uitase. Sărutul de pedepsire se transformă însă rapid într-unul pasional, luându-i prin surprindere pe amândoi, iar Aliona simte că era pe punctul să-și piardă definitiv inima în favoarea unui bărbat care mai mult ca sigur o ura…

Caruselul evenimentelor continuă în același ritm amețitor, generând valuri de adrenalină pură. Ițele se descâlcesc cu greu, pericolele pândesc la orice pas, dar în final toate secretele vor fi dezvăluite între Aliona și Dylan, ce își vor găsi o binemeritată fericire, renunțând în același timp definitiv la moștenirea ce le cauzase atâtea probleme, cedând-o în favoarea unei persoane surpriză.

Cartea te poartă printr-un montagne-russe al emoțiilor, printr-o avalanșă de evenimente pe muchie de cuțit, ca în final să-ți încălzească sufletul printr-o revărsare de iubire pură și necondiționată!

”Oricine ar fi intrat în salon ar fi fost copleșit de la primul pas de prezența palpabilă a iubirii, a fericirii izvorâte din generozitatea dăruirii necondiționate.”

 

Cartea Blestemul moștenirii de Mirela Oprea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Tritonic, librarie.net, carturesti.ro

Recenzii cărți Mirela Oprea

Recenzii și prezentări cărți autori români