Blestemul Renașterii, Seria Orfanii vol.1 de Georgiana Sandu

Blestemul Renașterii

Seria Orfanii vol. I

Georgiana Sandu

An apariție: 2020

Nr. pagini: 968

Format ebook

Când dragostea, fericirea, familia, prietenia nu sunt aşa cum ar trebui să fie, logica şi etica îşi schimbă forma. Atunci când nimeni nu îţi comandă regulile, ţi le creezi singur, urmărind doar propria satisfacţie.
Dakota, Dax și Danica sunt trei fraţi vitregi, a căror familie adoptivă nu a făcut altceva decât să îi distrugă. Pentru părinţii lor, sunt doar realizarea pe care nu au reuşit să o creeze cu propriile puteri.
Însă niciunul dintre ei nu este precum Dwayne, captiv în trecut și marcat de răni psihice și fizice ce nu se vor vindeca niciodată.
Moartea teribilă a unei eleve pune tot liceul pe jar.
Dakota găsește indicii subtile ce o conduc spre posibilul ucigaș, iar hotărârea ei de a proteja următoarea victimă declanșează un adevărat masacru.
Bântuită de sentimente tot mai puternice pentru Dwayne si prinsă în colții propriei familii, Dakota încearcă să îi salveze pe toți, fără să știe că propria ei inimă este arma ce îi ucide.
Exact ca aripile fluturelui ce provoacă un uragan, Orfanii sunt patru suflete inocente, capabile să distrugă totul doar încercând să iubească.

Fragmente:

— Ăsta nu e felul în care plănuisem să îţi spun că încep să am sentimente pentru tine, am oftat eu, Dwayne a chicotit dulce şi a trecut cu degetele prin părul meu.
— Ceva îmi spune că îmi va veni rândul curând, aşa că te vei revanşa.
M-am ridicat să îl privesc.
— Îţi doreşti să vorbeşti cu mine?
El a oftat, apoi şi-a mutat privirea spre ocean. În nici un caz nu voiam să îl trimit în acel loc, dacă demonii mei erau mici şi uşor de izgonit după trezirea din somn, cu ai lui Dwayne îmi era groază să am de-a face. M-a terminat povestea spusă de Alice, nu aveam idee cum să îi fac faţă din gura lui, însă aveam să fac tot ce era nevoie ca să îi fiu alături.
— Am simţit că te-a ajutat să te descarci în faţa mea, şi întotdeauna ai ştiut cum să mă asculţi şi ce să spui, aşa că da, va veni timpul când îţi voi spune şi versiunea mea de Iad, asta dacă îţi doreşti.
L-am strâns tare de mână şi mi-am aşezat palma pe obrazul lui.
— Ştii că o să fiu mereu aici, pentru tine!
A zâmbit şi m-a sărutat.
— Ştiu, dar basmul meu îl păstrăm pentru altă seară. Acum vreau să ştiu altceva. Mi-a prins mâna şi mi-a luat medalionul.
— De ce continui să îl porţi? Dacă imaginea lui Sunny este aşa malefică în mintea ta, de ce îi porţi medalionul?
Am căutat răspunsul potrivit, însă nu am reuşit să îl găsesc.
— O faci să trăiască prin tine, nu-i aşa? Dwayne a ridicat colierul în lumina lunii. Te simţi vinovată pentru că i-ai luat inima, şi medalionul ăsta o ţine conectată la trupul tău, pe care simţi cumva nevoia să îl împarţi, având în vedere că e ţinut în viaţă de inima ei. Am dreptate?
Îmi căutasem atât timp răspunsul la întrebarea asta, însă niciodată nu am avut curajul să îl recunosc cu sinceritatea lui Dwayne.
— Aruncă-l! l-a îndreptat spre mine, l-am privit şocată.
— Ce?
— Trebuie să rupi legătura cu ea, trebuie să ţi-o scoţi din cap şi să nu o mai laşi să te chinuie.
I-am luat repede medalionul din mână şi l-am băgat în buzunar.
— Nu vreau să fac asta. Nu vreau să mă gândesc la Sunny ca la un monstru de care trebuie să scap, a fost fata care mi-a salvat viaţa.
Dwayne mi-a mângâiat obrazul cu tandreţe.
— Câteodată, iubito, dacă rănile nu se vindecă aşa cum ne dorim, trebuie să luăm decizii brutale.

Furia, ruşinea, durerea, toate formau un mixaj ce îmi tăia până şi echilibrul. Mi-am strâns corpul cu braţele, încercând cumva să mă protejez, să îmi prind bucăţile ce se rupeau din mine una câte una.
Am privit furtuna dezlănţuită ce arăta precum centrul infernului, precum sufletul meu.
Până acum îmi imaginasem doar Infernul lui Danica, gândindu-mă ce păţeau proxeneţii în viziunea lui Dante.
Dar nu era doar al ei. D… nu mai era doar Danica.
Era Dax, distrus de o iubire greşită.
Era Dwayne, hăituit de demoni prea puternici, ce nu puteau fi înfrânţi nici de dragoste.
Eram eu, lăsându-mi sufletul zdrobit la picioarele bărbatului de care mă îndrăgostisem.
Poate fusesem blestemaţi să purtăm numele ăsta, nu era doar o coincidenţă.
Era Infernul nostru. Blestemul unor orfani ce distrugeau totul încercând să înveţe să iubească.