Cactusul de Sarah Haywood, Editura Trei – recenzie

Cactusul

(The Cactus – 2018)

 Sarah Haywood

Editura Trei

Anul apariţiei: 2021

Nr. pagini: 416

Limba originală: engleză

Traducere de: Roxana Aneculăesei

Bestseller New York Times

Sarah Haywood a studiat dreptul la Kent University și Chester College of Law, apoi a lucrat ca avocat consultant. Deține o diplomă în scriere creativă la Manchester Metropolitan University.
Locuiește la Liverpool, împreună cu soțul său, cei doi fii ai lor și două pisici roșcate.
Cactusul este romanul ei de debut, fiind în curs de publicare în peste 25 de țări. A fost nominalizat la The Authors’ Club Best First Novel Award și va fi ecranizat de Netflix, cu Reese Witherspoon în rolul principal.

„Delicioasa Susan m-a făcut să râd în hohote.” – Reese Witherspoon

Cactusul - carte recomandată de clubul de lectură al lui Reese Witherspoon

O înduioșătoare poveste de dragoste care te învață că uneori trebuie să spui da imprevizibilului. Susan Green e precum un cactus: nu te poți apropia prea mult de ea. Îi place ordinea și detestă să fie luată prin surprindere.

La 45 de ani, crede că viața ei e perfectă. Are un apartament în Londra, ideal pentru o singură persoană; o slujbă sigură care se potrivește cu înclinația ei pentru organizare; și un aranjament personal ce îi aduce atât beneficii culturale, cât și intime.

Dar atunci când își pierde mama și află că ea însăși va deveni mamă, cea mai mare frică a lui Susan se adeverește: începe să piardă controlul. În scenă intră Rob, prietenul destul de ciudat, dar bine intenționat al fratelui său. Pe măsură ce sarcina avansează și spirala vieții ei se învârte tot mai repede, Susan e uimită să găsească un prieten în acest bărbat. Poate chiar va învăța să se iubească mai mult și va avea șansa să găsească dragostea adevărată, dacă întâmpină viața cu brațele deschise.

„O carte surprinzătoare, amuzantă, dar care abordează subiecte importante. O lectură cât se poate de agreabilă.” – Sunday Mirror

„Povestea emoționantă și încântătoare a unei femei care, de la o existență solitară, disciplinată, ajunge să trăiască o viață complicată, dar plină de iubire.” – Booklist

„Un roman savuros, ce o are în centru pe adorabila Susan.” – Publishers Weekly

„Portretul plin de căldură al unei femei care își întemeiază în sfârșit familia pe care o merită.” – Kirkus Reviews

Cactusul de Sarah Haywood ne oferă o poveste captivantă, amuzantă dar și emoționantă, despre alegeri, destin și miracolul unui nou început când te aștepți cel mai puțin.

În copilărie, adolescență și prima parte a tinereții ei, Susan – din perspectiva căreia este scrisă cartea la persoana întâi -, nu și-a putut controla în niciun fel destinul. Nu a putut stopa înclinația spre alcool a tatălui, nu a putut atrage atenția mamei, mult prea preocupată să aplaneze conflictele dintre tată și fiu, nu a putut influența comportamentul distructiv al fratelui, cu care nu s-a înțeles niciodată. Ziua ei perfectă pe care și-o rememorează adesea nu a existat decât în imaginația ei…

După ce logodna ei s-a terminat catastrofal, fratele ei având o contribuție majoră în acest sens, Susan a decis că era momentul unor măsuri radicale pentru a prelua controlul asupra propriei vieți și a-și găsi un echilibru stabil.

Astfel, după terminarea facultății de drept, în loc să intre în barou și să aibă de-a face cu tot felul de persoane și cauze enervante, Susan s-a angajat pe post de manager de proiect într-un serviciu public. Meseria nu-i oferea mari provocări, însă îi garanta o rutină comodă, cu reguli precise, ușor de respectat. Nu încuraja în niciun fel apropierea față de colegi la locul de muncă, venind mereu cu sugestii pentru eliminarea interacțiunilor inutile în vederea eficientizării muncii, fapt care a făcut-o la un moment dat pe șefa ei să afirme, chipurile în glumă, că o altă metodă pentru creșterea performanței ar fi ca Susan să nu mai piardă timpul cu atâtea propuneri 😊

Deloc de mirare, floarea preferată a lui Susan era cactusul, având mai multe exemplare din această specie pe care le îngrijea cu mult drag, deși nu înflorise nici unul vreodată.

”Am reușit să cresc niște specimene impresionante fără intervenția nimănui. Recunosc, niciunul nu a înflorit vreodată, dar acesta este doar un detaliu.”

Pe când Susan avea 33 de ani, un anunț în ziar i-a atras atenția.

”Bărbat foarte prezentabil, treizeci și cinci de ani, cu nicio dorință de a se stabili la casa lui, caută o femeie independentă, deschisă la minte pentru a se bucura reciproc fără obligații de spectacole, evenimente artistice și gastronomice ale Londrei și unul de altul.”

Era exact relația pe care Susan si-o dorea: fără afecțiune, fără angajamente, fără gelozie și, în plus, cu posibilitatea de a-i pune capăt oricând, fără justificări.

Relația a continuat perfect mulțumitoare timp de 12 ani, Susan și Richard întâlnindu-se de două ori pe săptămână, mergând la spectacole, simpozioane și muzee, iar apoi la hotelul unde se cazase Richard. Copiii ieșiseră, bineînțeles, din calcul de la bun început, Susan insistând ca Richard să folosească protecție de fiecare dată.

Însă acum, la 45 de ani, Susan a constatat cu stupoare, pe propria piele, că statisticile conform cărora nicio metodă de contracepție nu este infailibilă nu erau doar niște simple statistici, ea aflându-se în postura excepției care confirma regula!

Supărată pe Richard, considerându-l în sinea ei vinovat de sarcina complet neașteptată, Susan a rupt relația cu acesta fără nicio explicație, vrând să evite situația sâcâitoare de a fi considerată o victimă.

M-a amuzat mult analiza pe care o face Susan în cazul unei sarcini nedorite când, invariabil, femeia ajunge să plătească toate oalele sparte, deși este evident că vina le aparține ambilor parteneri, în egală măsură.

”E un adevăr biologic că femeia plătește oalele sparte în timp ce bărbatul scapă basma curată. Îmi și imaginam situația: îi spun lui Richard că sunt însărcinată; el presupune că am făcut-o intenționat, pentru că îmi doresc un copil sau vreun soi de relație permanentă; eu încerc să-l conving că e ultimul lucru din lume pe care mi l-aș fi dorit; el se oferă galant să plătească pentru întreruperea sarcinii și mă însoțește la clinică; fierb de furie din cauza atitudinii lui condescendente și compătimitoare. Nu, mult mai bine s-o închei scurt și repede.”

Deși nu avea vreo prejudecată etică sau morală în a întrerupe sarcina, Susan s-a surprins singură că dorea să o ducă până la capăt.

Sarcina neplanificată nu era singura problemă cu care se confrunta Susan. Mama ei murise în urma unui accident vascular, iar testamentul lăsat de aceasta conținea o clauză bulversantă, lăsându-i dreptul de uzufruct viager (dreptul de folosință pe viață) asupra casei ei fratelui lui Susan, Edward. Astfel, casa mamei putea fi vândută doar dacă Edward renunța de bună voie la acel drept (ceea ce acesta refuza categoric) sau după moartea acestuia.

Revoltată, Susan a decis să atace testamentul în instanță, motivând că avea nevoie de fonduri pentru a-i asigura condiții optime de viață copilului său, aflat pe drum. De fapt, adevărata miză era cu totul alta. Susan dorea să demonstreze, atât sieși cât și celorlalți, că mama ei nu ar fi defavorizat-o atât de flagrant decât dacă nu ar mai fi fost în deplinătatea facultăților ei mintale și ar fi fost manipulată grosolan de către fratele ei.

Pe măsură ce sarcina înaintează iar hormonii fac ravagii în corpul lui Susan, declanșându-i o furtună de emoții, haosul pare să pună stăpânire pe viața ei, perfect ordonată până atunci.

Deși inițial Richard, care venise să o convingă pe Susan să reia legătura, neștiind de sarcină, s-a comportat conform așteptărilor acesteia, fugind speriat de consecințe, ulterior a revenit, insistând că vrea să facă parte din viața copilului, ba chiar oferindu-se să facă ceea ce se cuvine, cerând-o în căsătorie!

Pe de altă parte, Susan a descoperit că avea o surprinzătoare compatibilitate, ținând cont că la prima vedere nu păreau să aibă nimic în comun, cu Rob, prietenul lui Edward, pe care la început îl tratase cu ostilitate, considerându-l aliatul și spionul fratelui ei.

O neașteptată prietenie ia naștere între Susan și Kate, vecina ei de apartament, o mamă singură cu doi copii mici, dintre care unul doar un bebeluș, ambele sărind una în ajutorul celeilalte în mai multe situații.

A-și recăpăta controlul asupra propriei vieți pare doar o iluzie dar, după cum descoperă Susan cu surprindere, acesta nu era neapărat un lucru rău!

”- (…) niciodată n-am vrut să depind de altcineva, i-am explicat. Dacă îți controlezi singură destinul, nu are cine să te dezamăgească.

– Da, dar suntem pe cale să devenim mame, dacă dă Dumnezeu. Ne îmbarcăm într-o cursă a emoțiilor. N-o să mai avem control complet asupra vieților noastre niciodată de acum încolo. Dar uneori trebuie să pierzi ceva ca să câștigi altceva.”

Spre final, Susan află un secret tulburător din trecutul părinților ei, care o face să reconsidere multe dintre amintiri, văzându-le acum într-o cu totul altă lumină.

Vă invit să descoperiți singuri în carte toate frământările și întâmplările prin care trece Susan, precum și deznodământul, deosebit de optimist, amuzant și emoționant! Deși autoarea nu a precizat nimic în acest sens, eu mi-aș dori să apară și o continuare!

Vă recomand cu drag această carte!

Cartea Cactusul de Sarah Haywood se poate comanda pe cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți chicklit

Recenzii și prezentări cărți Editura Trei