Caleidoscopul inimilor de Claire Contreras, Editura Trei – recenzie

Caleidoscopul inimilor

Claire Contreras

Editura Trei

Titlul original: Kaleidoscope Hearts

Nr. de pagini: 368

Traducere: George Russo

Anul apariţiei: 2016

• Seria  Hearts

1. Caleidoscopul inimilor (Kaleidoscope Hearts) – 2015

1.5. Torn Hearts – 2015

2. Paper Hearts – 2015

3. Elastic Hearts – 2016

Era prietenul cel mai bun al fratelui meu. N-ar fi trebuit să devină iubitul meu. Am crezut că o să dăm amândoi totul uitării şi o să mergem mai departe.

Unul dintre noi a reuşit.

Unul dintre noi a plecat.

Acum s-a întors, privindu-mă ca şi când ar vrea să mă devoreze. Şi toate acele sentimente pe care le-am transformat în furie capătă acum un alt chip, unul care mă sperie.

Ultima dată mi-a frânt inima.

De data asta o să mi-o facă bucăţi.

„Caleidoscopul inimilor e combinatia perfectă de pasiune, suferinţă şi emoţie care te va însoţi multă vreme după ce vei închide cartea.” – Whitney G., autoarea seriei bestseller Reasonable Doubt

„O frumoasă poveste despre pierdere, iubire şi despre cum să-ţi asculţi inima chiar şi când e frântă.” – Corinne Michaels, autoarea seriei de succes Belonging

„Chimia dintre Oliver şi Estelle e magnetică! Recomand cu multă căldură această carte fantastică!” – Melissa Brown

Caleidoscopul inimilor este o carte superbă, una din cele mai frumoase cărți pe care le-am citit în ultimul timp… O carte despre alegeri și consecințe, despre suferință și speranță, despre miracolul șansei unui nou început… O carte care te atinge emoțional și te face să-ți pui propriile tale întrebări…

Primele capitole sunt scrise la persoana întâi din perspectiva lui Estelle Reuben, o tânără artistă de douăzeci și șase de ani, ce încearcă din răsputeri să-și continue viața la un an după ce logodnicul ei, Wyatt, artist la rândul lui, a murit. Sfătuită de psiholog, alege în cele din urmă să vândă casa în care au trăit amândoi și să se mute cu fratele ei, Victor, un avocat de succes mai mare cu trei ani decât ea, până își va găsi o nouă locuință. Însă această decizie o aduce din nou în preajma lui Oliver Hart, un medic pediatru devotat meseriei sale, cel mai bun prieten al fratelui ei, marea ei iubire și cel care îi frânsese inima în trecut.

”De-a lungul anilor am aflat multe lucruri despre Oliver Hart, dar singurul lucru demn de reținut este că dăunează grav sănătății.”

Culmea este că Oliver pare, din nou, foarte interesat de ea și face tot posibilul să o aducă în preajma lui, oferindu-i oportunitatea ca ea să zugrăverască o întreagă aripă a spitalului de pediatrie unde el era angajat.

Întâlnirile lor îi provoacă lui Estelle senzații de mult uitate, pe care ea încercase din răsputeri să le îngroape adânc în interiorul ei.

”Sunt al dracului de îngrozită să-l am pe Oliver în viața mea, pentru că ultima dată când l-am primit abia am scăpat cu inima intactă. Mă întreb dacă măcar știe.”

Dar Oliver se dovedește extrem de perseverent, determinând-o în final să accepte o întâlnire cu el.

Estelle nu poate să îl refuze, fiind atrasă de el ca fluturele de lumină, neputând lupta contra sentimentelor ei de iubire arzătoare pentru el, pe care încercase, fără succes, să și le înăbușe de-a lungul anilor. De altfel, lângă el se simțise mereu în largul ei, nefiind nevoită nici clipă să se prefacă. Wyatt îi oferise siguranță dar, în același timp, o modelase și o schimbase, făcând-o să-și schimbe stilul vestimentar și felul de a fi.

Dar va dura însă de data aceasta? Speranța, acest fragil sentiment, atât de puternic dar și atât de ușor de sfărâmat, i se strecoară subtil în suflet. Poate că, de data asta, lucrurile vor sta altfel…

”Niciodată nu am avut parte de întregul Oliver. Din câte știu eu, doar muncii i se dedică în totalitate. În trecut am fost prieteni, după aia mai mult decât prieteni, dar asta pare ceva diferit. Mi-e frică să nu mă las pradă sentimentelor și să primesc mai mult decât pot duce. Mi-e frică și că nu voi primi destul.”

Te impresionează până la lacrimi frământarile ei și, totuși, ambii par îndrăgostiți nebunește unul de celălalt. Ce se întâmplase oare în trecut și de ce se despărțiseră?

În continuare aflăm și gândurile lui Oliver din trecut, care ne ajută să vedem tabloul complet, umplând golurile din prezent.

În copilărie, Oliver fusese mereu marcat de frustările tatălui lui, care se simțea neîmplinit pentru că nu îi putea asigura mamei lor confortul necesar. De altfel, tatăl lui îi și părăsise pe când el avea doar șapte ani. Oliver crescuse cu gândul de a nu repeta greșelile tatălui lui.

”Am avut mereu imaginea a ceea ce vreau să fiu când era mare. Voiam să am succes, astfel încât soția mea să nu trebuiască să muncească, decât dacă vrea.”

Pentru a realiza acest lucru, Oliver a muncit din răsputeri, debarasându-se de orice l-ar fi putut împiedica. A renunțat aproape complet la băutură și s-a dedicat studiului, fugind de orice relație serioasă.

La vârsta de nouăsprezece ani, Oliver remarcă pentru prima dată că Estelle, sora celui mai bun prieten al lui, Victor, s-a transformat într-o tânără încântătoare de șaisprezece ani. Cei doi petrec, pe ascuns de ochii celorlalți, seri întregi la rând pe acoperișul casei lui Estelle, Oliver fermecând-o cu poveștile și umorul lui. Totuși, deși foarte atras de ea, Oliver ține distanța, considerând că nu era corect față de ea să-i încurce viitorul. La opsprezece ani ai ei, pe când Oliver terminase colegiul și se pregătea să plece la facultatea de medicină, are loc primul lor sărut pasional. În perioada următoare, cei doi se întâlnesc de mai multe ori pe ascuns, neputându-și ține mâinile departe unul de celălalt, iar Oliver simțindu-se tot mai implicat emoțional.

”A doua zi, la aceeași oră, ne-am întâlnit din nou acolo, și din nou în ziua următoare. Ne-am așezat, am vorbit, ne-am făcut să râdem, și după aia a plecat fiecare pe drumul său. Mă făcea să zâmbesc în zilele în care râsul mi se părea ceva imposibil. Mă făcea să văd speranță acolo unde nu știam că există. Atunci a devenit cu adevărat Estelle a mea. Doar că nu o știa. La naiba, nici eu nu o știam.”

În curând, inevitabilul se produce și cei doi petrec o noapte de pasiune împreună după care Oliver, speriat de amploarea sentimentelor lui față de ea și de gândul că l-ar fi putut abate de țelul propus, fuge de ea cu un mesaj lapidar. Culmea, tot el se simte trădat, un an mai târziu, auzind că Estelle a lui s-a logodit. Vine la logodnă, chinuit de demoni interiori, dar nici atunci nu are curajul să rostească cuvintele potrivite…

Să se repete istoria și în prezent? Estelle nu îi poate rezista prea mult și ajung din nou iubiți. Iar cînd Victor îi surprinde, în sfârșit, la o petrecere, îl lovește înfuriat pe Oliver, care stă impasibil primindu-și pedeapsa, și aruncă bomba: Oliver, terminându-și rezidențiatul, va pleca în curând la postul său, obținut în urma unui interviu, la patru ore de mers distanță! Și, bineînțeles, nu a catadicsit să o informeze și pe Estelle de acest lucru…

De câte ori se poate oare frânge o inimă fără să se rupă? Estelle este distrusă sufletește, iar de data asta nu există nici un Wyatt să o ridice.

”Și, în ultimul rând, nu le spun că simt că inima mi-a fost despicată atât de tare, încât nici nu s-a spart, ci a explodat, creând o mizerie sângeroasă.”

Câteodată însă, greșelile trecutului te fac să privești lucrurile din perspectiva corectă și să iei deciziile în consecință…

M-au impresionat foarte mult ambele personaje principale, am trăit din plin alături de ei dramele lor.

Estelle a avut marea șansă să se poată îndrăgosti de doi bărbați care, deși foarte asemănători ca fizic, erau extrem de diferiți ca fire.

Wyatt, mai mare ca ea cu unsprezece ani, a ajutat-o să se adune din bucăți și să meargă mai departe într-un moment critic al existenței ei.

”Ziua în care Wyatt m-a învățat să-mi canalizez durerea spre artă a fost ziua în care m-am îndrăgostit de el. Sparge-le pe toate! Spunea el, ajutându-mă să sparg toate farfuriile și paharele. Urăște lumea! Striga, dând cu ciocanul în lingurile de lemn. M-a văzut cum m-am prăbușit și, când eram terminată, m-a cules de jos, cu tot cu cioburile de sticlă de pe lângă mine. Unul câte unul, le-am lipit pe toate la loc și, când am terminat, construisem cea mai frumoasă inimă frântă pe care o văzusem vreodată.”

Însă, cel pe care l-a iubit din tot sufletul, care i-a sfărâmat inima și i-a bântuit gândurile, chiar și când era prietenă și apoi logodită cu Wyatt, era Oliver, eroul ei neînfricat, pe care îl iubea încă din copilărie.

”Primul băiat de care m-am îndrăgostit obișnuia să mă încânte cu povești despre regi și despre regine, despre război și pace și despre cum spera ca într-o zi să fie eroul cuiva. Empatizam cu aventurile lui nocturne, uitându-mă cum își flutura vioi brațele, în timp ce își spunea poveștile și iubind felul în care ochii lui verzi străluceau la glumele lui.

El m-a învățat ce însemna să fii atinsă și sărutată cu pasiune.”

Din păcate însă tot el a învățat-o și lecția durerii și a disperării, în momentul în care a părăsit-o, fără nici o explicație.

”Oliver m-a învățat ce înseamnă să ți se frângă inima și să-ți fie dor. M-a învățat să primesc durerea cu un zâmbet pentru că, pe cât de frumoasă e viața, uneori ea vine în forme pe care nu le recunoaștem. M-a învățat să înțeleg că secretul iubirii – iubirea reală, surescitantă, care te înnebunește și te golește – este că, atunci când simți că zbori, ești de fapt mai sus decât ai fi visat vreodată. Dar, atunci când te prăbușești, ajungi în cele mai adânci crevase și ești lăsat să te ridici singur de acolo.”

Dacă pierderea lui Wyatt a reușit să o accepte, în cele din urmă, pierderea lui Oliver i-a făcut inima să sângereze. Durerea a amorțit-o cu ajutorul artei, dar nu a dispărut niciodată.

”Inimile pe care le fac eu sunt sparte, dar întregi. Sunt caleidoscoape ce lucesc în lumina soarelui. Semnifică speranța în dragoste, atunci când ai pierdut-o, pentru că, la fel ca și iubirea, te poți uita la un caleidoscop într-o mie de feluri și poți găsi de fiecare dată ceva nou. Cioburi sau nu, dacă te uiți suficient de atent, vei găsi ceva minunat în ele și toate lucrurile minunate sunt un pic ciobite.”

Speranța e cea care moare ultima și, de data aceasta, s-a dovedit că nu a fost în zadar. Deși nu dorea ca dorința ei de fericire să se interpună în ambiția lui profesională, mi-a plăcut că a avut tăria la un moment dat să îi dea lui Oliver un ultimatum, nemaiacceptând să fie permanent pe locul doi după meseria lui.

Oliver este genul de tocilar sexy, cu barbă și păr lung, extrem de ambițios dar foarte bun la suflet. Este dedicat meseriei de doctor, pe care și-o face cu multă dăruire. Părăsit de tată de mic, și-a croit un drum în viață stabilindu-și prioritățile și urmându-le cu multă ambiție și perseverență, evitând să se implice în orice relație care l-ar fi abătut de la scopul propus.

De multe ori în viață ne stabilim asupra unor obiective și ne alocăm tot timpul și energia în scopul îndeplinirii acestora: carieră, stabilitate financiară… Și, concentrați asupra acestor deziderate, sacrificăm alte lucruri importante: dragostea, familia… Și, din păcate, când ne dăm seama de acest lucru, nu mai putem da timpul înapoi pentru a recupera ce am pierdut…

Oliver a realizat într-un final că alegerile lui l-au făcut să piardă din vedere esențialul, provocându-și nefericirirea și frângându-i inima lui Estelle.

”Vreau să călătoresc înapoi în timp și să merg la începuturi. Vreau să-i spun tatălui meu că a greșit în privința vieții. Vreau să-i spun că viața nu așteaptă pe nimeni și că nu poți pune dragostea să aștepte, pentru lucruri triviale, ca banii.”

Din fericire, soarta i-a oferit o șansă miraculoasă de a îndrepta lucrurile. Ajuns la vârsta de douăzeci și nouă de ani, Oliver a înțeles că degeaba obține banii suficienți pentru ca soția lui să nu fie niciodată nevoită să muncească, dacă aceasta nu este persoana potrivită. Până la urmă, banii nu au nici o valoare, dacă între timp ți-ai risipit șansa la fericire. Oliver, chinuit de regretele alegerilor nefericite din trecut, s-a agățat cu amândouă mâinile de firul firav de speranță, reușind în final să o convingă pe Estelle că s-a schimbat radical, și-a reconsiderat prioritățile și că este capabil de orice sacrificiu pentru ea.

”Și asta a fost promisiunea pe care ne-am făcut-o reciproc. Nu contează cât de nebună e viața, întotdeauna vom fi acolo unul pentru celălalt. Ne vom împărți visurile, eșecurile, zâmbetele și încruntările. Zi după zi, ne vom enerva reciproc și ne vom aminti unul altuia cât de îndrăgostiți suntem. Pentru că ăsta e genul de dragoste pe care o avem, genul care nu vine dintr-o sticlă, dar care poate umple o mie de sticle, pentru că atât de multă avem de împărtășit.”

Am menționat cartea în Top 10 cupluri romantice care au beneficiat de miracolul celei de-a doua șanse după ce s-au despărțit

Cartea se poate comanda pe elefant.ro, librarie.net, libris.ro