Delicatese Literare
Recenzii

Camera cu fluturi de Lucinda Riley, Editura Litera – recenzie

Camera cu fluturi 

(The Butterfly Room – 2019

Editura Litera

Colecția Blue Moon

An apariţie: 2021

Traducere: Gabriela Cojocaru

Nr. pagini: 512

Lucinda Riley s-a născut în Irlanda. A petrecut primii ani din viață în satul Drumbeg de lângă Belfast înainte de a se muta în Anglia. La 14 ani s-a mutat la Londra la o școală specializată în teatru și balet.

După o carieră timpurie ca actriță de film, teatru și televiziune, a scris prima carte la vârsta de 24 de ani. Cărțile ei au fost traduse în peste 30 de limbi și s-au vândut în peste 13 milioane de exemplare.

Printre bestsellerurile Lucindei Riley se numără Secretul orhideei (Hothouse Flower), Fata de pe stâncă (The Girl on the Cliff), Grădina cu lavandă (The Light Behind the Window), Trandafirul nopții (The Midnight Rose), The Italian Girl, The Angel Tree, Secretul Helenei (The Olive Tree) și Scrisoarea de dragoste (The Love Letter).

Seria Cele șapte surori (The Seven Sisters) urmărește povestea unor surori adoptate și se bazează alegoric pe mitologia vestitei constelații. Toate cele șapte volume au devenit bestselleruri, ocupând locul 1 în topurile din Europa. O companie de producție de la Hollywood s-a arătat interesată de achiziționarea drepturilor pentru un serial TV de mai multe sezoane.

Abundând în emblematicul amestec de personaje memorabile și de secrete dureroase pe care ni-l propune această autoare, romanul Camera cu fluturi este o poveste fascinantă, depănată de-a lungul mai multor generații.

Posy Montague se apropie de cea de-a șaptezecea aniversare. Ea încă locuiește la Admiral House, frumoasa reședință ce a aparținut familiei sale timp de generații și care se află în splendida zonă rurală a comitatului Suffolk, loc în care eroina și-a petrecut copilăria idilică prinzând fluturi împreună cu iubitul ei tată și în care mai apoi și-a crescut propriii copii. Însă acum a venit timpul ca Posy să ia o decizie dureroasă. În ciuda amintirilor legate de această casă și a splendidei grădini pe care eroina a creat-o de-a lungul a douăzeci și cinci de ani, întreaga proprietate se năruie în jurul ei, iar Posy își dă seama că a venit timpul s-o vândă. Apoi își face apariția un personaj ce aparține trecutului – Freddie, prima dragoste a lui Posy, care, cu cincizeci de ani în urmă, a părăsit-o și a lăsat-o cu inima frântă. Deja luptându-se să facă față deciziilor greșite pe care le ia în afaceri fiul ei, Sam, precum și revenirii bruște din Australia, după zece ani, a celuilalt fiu, Nick, Posy nu are încredere în afecțiunea reînnoită a lui Freddie. Mai mult decât atât, fără ca Posy s-o știe, Freddie – și Admiral House – au de dezvăluit un secret îngrozitor.

„O carte excepțională, pe care n-o poți lăsa din mână.“ – Daily Mail
 
,,Captivantă în întregime…. Riley ne propune o galerie de personaje portretizate cu măiestrie. Pe măsură ce pătrundeți cu ușurință în viețile lor și le împărtășiți speranțele, visurile și temerile, pregătiți-vă să fiți intrigați, mișcați până la lacrimi și, în cele din urmă, înălțați sufletește.” – Lancashire Evening Post
 
,,Istorii de familie desfășurate de-a lungul mai multor generații și care se petrec în mijlocul unor decoruri fastuoase… O carte ideală de luat pe plajă, în vacanță.” – Daily Mail
 
,,Intriga este una de excepție, iar finalul – unul extrem de mulțumitor.” – The Bookbag Blog
 
Citesc cu plăcere cărți scrise de Lucinda Riley, poveștile sale aducându-mi mereu zâmbetul pe buze. Autoarea are un stil de scriere simplu, dar plin de căldură și sensibilitate, personajele prezentate sunt imperfecte, dar frumos creionate, iar narațiunea reușește să mă captiveze cu ușurință, așa cum s-a întâmplat și în Secretul orhideei, Îngerul de la Marchmond Hall și Povestea Maiei.
 
Un alt roman care mi-a încântat sufletul este ,,Camera cu fluturi”, ce ascunde printre filele sale o poveste de viață frumoasă și tristă deopotrivă, în centrul căreia se află Posy Montague, o femeie admirabilă, întreprinzătoare și tenace, văduvă, mamă, bunică. Acțiunea cărții merge pe două fire narative, trecut – anii 1943 -1950 – și prezent – anul 2006 – urmărind destinul eroinei de la frageda vârstă de șapte ani și până la venerabila vârstă de șaptezeci de ani. 
 
În ciuda vârstei înaintate, Posy este o femeie energică, trăind prezentul cu intensitate și rememorând trecutul cu nostalgie. De cincizeci de ani locuiește la Admiral House, casa familiei sale transmisă din generație în generație, cunoscută odinioară pentru frumusețea sa. De acest loc o leagă amintiri încărcate de fascinație, dar și tristețe, despre copilăria sa, părinții săi, o mamă distantă și rece față de ea, dar jovială în fața prietenilor și a cunoștințelor și un tată minunat, colecționar înfocat de fluturi, pe care l-a adorat într-un mod sublim, de la care a moștenit dragostea pentru natură, de aici și marea sa pasiune pentru grădinărit și a cărui dispariție bruscă i-a lăsat un gol imens în suflet.
 
În prezent, Admiral House este într-o stare deplorabilă. Posy este nevoită să ia o decizie drastică în acest sens, iar singura soluție este să îl vândă. Și-ar fi dorit să lase casa moștenire fiului său, Nick, însă acesta locuiește, din păcate, în Australia, motivul plecării bruște a acestuia, cu zece ani în urmă, fiind și acum un mare mister pentru ea. Desigur, proprietatea i-ar putea reveni și lui Sam, fiul cel mare, dar simte, în adâncul sufletului, că ar face o imensă greșeală. Între cei doi fii este o mare diferență. În timp ce Nick este sufletist, ambițios fără a duce lucrurile la extrem, perseverent și tenace, independent, Sam este invidios, delăsător, egoist, nestatornic, veșnic întreținut de propria soție. Posy își iubește fiii mai presus de orice, dar este realistă totodată. Casa are nevoie de reparații substanțiale, iar ea nu își permite. Va putea, însă, renunța la căminul familiei sale, la o părticică din inima sa? Astfel, în sufletul ei se dă o luptă continuă între trecut și prezent, între necesitate și dorință, între acceptare și speranță. 
 
Destinul însă avea să pună capăt frământărilor sufletești, obligând-o pe Posy să revadă cu ochii minții, ceea ce inima nu cuteza. 
 
Trecutul și prezentul eroinei noastre se contopesc, surprinzător, atunci când în viața sa reapare Freddie, prima dragoste din tinerețe, bărbatul care a cucerit-o dintr-o singură privire pentru ca, la scurt timp, să-i sfărâme sufletul în mii de bucăți părăsind-o fără explicații. Reîntâlnirea cu acesta îi dă o stare de neliniște, de aceea încearcă să-l țină la distanță. 
 
Poarta trecutului nu este închisă nici pentru Posy, nici pentru Freddie.
Freddie dorește să se elibereze de trecut, de secretul ce i-a măcinat sufletul o viață întreagă și să își deschidă inima în fața marii iubiri din tinerețe, nicicând uitată, dar îi este teamă; Posy simte că destinul i l-a readus în cale pe Freddie cu un scop, dar preferă distanța. Încearcă să pună stavilă propriilor emoții în speranța că amintirea trădării nu o va mai chinui. Însă nu poate fugi de șarmul, blândețea și perseverența lui Freddie , la fel de pregnante ca în tinerețe. 
 
De ce a fost părăsită Posy cu cincizeci de ani în urmă, deși Freddie o iubea și o adora? Va fi suficient de puternică aceasta pentru a accepta adevărul din spatele acestei întrebări?
„Draga mea Posy,
Voi încerca să fiu scurt și la obiect. Trebuie să fi observat, după ce te-am cerut de soție, înainte de plecarea ta la Cornwall, că dispoziția mea s-a schimbat. Poate că auzindu-mă rostind cuvintele acelea m-a făcut să înțeleg că nu este dat să fim împreună. Deși ajunsesem să cred că sunt pregătit să mă așez la casa mea și să-mi dedic viața căsniciei și vieții de familie, îmi dau seama că nu sunt. Dragă Posy, este întru totul vina mea, tu nu ai greșit cu nimic, te rog să mă crezi, dar pentru binele tău vreau să fii convinsă că un viitor împreună nu este posibil pentru noi.
Îmi pare rău că sunt dur, dar vreau să mă asigur că mă uiți cât mai curând și că găsești pe cineva care te merită cu adevărat. Totodată, nu îți voi cere iertare, pentru că știu că nu o merit.
Îți doresc viață lungă și fericită.
Freddie”
Pentru a afla răspunsurile călătorim în trecut și o cunoaștem pe Posy, pe numele ei real Adriana Rose, pe când era o fetiță adorabilă și drăgălașă, îi cunoaștem familia și viața la Admiral House, reședința familiei din Southwold, în apropiere de frumoasa zonă rurală a comitatului Suffolk, înconjurată de grădini și pajiști minunate, pentru a înțelege adorația acesteia față de tatăl său, deținătorul unei colecții impresionante de fluturi, un bărbat cald și blând, ce își adora soția și fetița, a cărui moarte inexplicabilă va produce fiicei sale o suferință imensă și răni sufletești adânci pentru toată viața.
 
Trecutul lui Posy se oglindește în prezent, cu repercusiuni nu doar asupra ei, ci si a celor doi copii ai săi, fiecare cu povestea sa de viață, cu trecutul său. Relația mamă – fiu este atât caldă, cât și tumultuoasă, din cauza caracterului diferit al celor doi fii, dar dragostea și respectul lui Posy pentru familie, pentru viață, îi dau putere și curaj să păstreze distanța, să aștepte, pentru ca apoi să acționeze după cum îi dictează inima, chiar dacă rănește, fără voia sa, sentimentele celor dragi. 
 
,,Camera cu fluturi” este o lectură cu mai multe perspective, a cărei narațiune, la persoana întâi din perspectiva lui Posy, dar și la persoana a treia din perspectiva altor personaje, secundare, dar importante în conturarea întregii povești, curge lin, zugrăvind portretul unor eroi imperfecți, complecși, dar frumoși; este o lectură care se concentrează pe familie, dragoste, secrete, viață și moarte. Autoarea reușește să aducă la viața decorul, personajele, emoțiile lor și expune teme sensibile ale vieții de zi cu zi, cum ar fi violența în familie, alcoolul, adulterul. 
 
,,Camera cu fluturi” de Lucinda Riley este o poveste emoționantă despre pierdere, putere și curaj, speranță și noi începuturi, dar mai ales despre iubire: pentru oameni, natură, viață. 
 
Mi-a făcut plăcere să citesc cartea, mi-a plăcut de Posy, fetița drăgălașă ce cunoaște de mică dragostea, dar și respingerea, de femeia Posy, ce nu s-a lăsat învinsă de greutățile vieții, ce a avut curaj să privească în viitor cu încredere și să-și dea o nouă șansă la fericire. Recunosc că am tot încercat în mintea mea să deslușesc misterul din trecutul lui Posy și, deși am avut o vagă idee la un moment dat, finalul tot a reușit să mă surprindă. 
„- Ține minte, draga mea. Ești o zână cu aripi diafane ce plutește ușor deasupra ierbii, gata să-și prindă prada în plasa de mătase. Privește! mi-a șoptit la ureche. E chiar pe marginea frunzei. Ia-ți zborul acum!
Pe când îmi spunea acestea, am închis ochii și m-am ridicat pe vârfuri, imaginându-mi că mă înalț ușor de la pământ. Apoi am simțit cum tata mă împinge blând cu mâna. Am deschis ochii și am văzut două aripi de culoarea zambilelor albastre. După doi pași am aruncat plasa peste frunza firavă a tufei de liliac pe care stătea un exemplar din Marele Albastru.
Fluturele era neliniștit de adierea stârnită la apropierea pânzei și se pregătea să-și ia zborul. Era însă prea târziu, pentru că eu, Posy, prințesa zânelor, îl prinsesem. Nu urma să-i fac niciun rău, desigur. Tatăl meu, Lawrence, regele oamenilor magici, urma să-l studieze, apoi să-l elibereze. Însă nu înainte de a-i servi o porție mare din cel mai bun nectar.”
Dacă am reușit să vă stârnesc curiozitatea, vă invit să citiți ,,Camera cu fluturi” de Lucinda Riley și să descoperiți astfel secretele ascunse ale frumosului domeniu Admiral House, precum și misterul dispariției lui Freddie din viața lui Posy cu cincizeci de ani în urmă. Cartea oferă o lectură relaxantă, dar plină de căldură și sensibilitate, bine-venită într-un weekend liniștit.

12 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *