Cântec de leagăn de la Auschwitz de Mario Escobar, Editura RAO – recenzie
Cântec de leagăn de la Auschwitz
(Auschwitz Lullaby – 2016)
Autor: Mario Escobar
Editura Rao
Traducerea: Liliana Pelici
Anul apariției: 2021
Număr de pagini: 240
Mario Escobar are o diplomă în istorie și studii avansate de istorie modernă. A scris numeroase cărți și articole despre Inchiziție, Reforma protestantă și sectele religioase. Este directorul executiv al unui ONG și colaborator la diverse publicații.
Romanul “Cântec de leagăn de la Auschwitz” se bazează pe povestea adevărată a unei asistente germane curajoase, însărcinată cu îngrijirea celor mai tineri prizonieri din Auschwitz. Astfel, Mario Escobar aduce la viață povestea lui Helene Hannemann, o femeie care a sacrificat totul pentru familie și a luptat cu furie pentru copiii pe care spera să-i salveze.
“În ciuda tuturor celor întâmplate, Helene se luptă să nu își piardă speranța și propria umanitate. Această relatare fictivă a vieții lui Hannemann aduce o nouă perspectivă asupra experienței Holocaustului.” – Booklist
“Bazată pe fapte istorice, “Cântec de leagăn de la Auschwitz” este o poveste extrem de tulburătoare și îngrozitoare despre dragoste și devotament.” – Historical Novels Reviews
Într-o dimineață oarecare din 1943, Helene Hannemann își pregătește cei cinci copii când poliția germană îi sună la ușă. Cele mai negre temeri ale Helenei se adeveresc atunci când autoritățile, comandate de SS, îi iau în custodie soțul și copiii, toți de etnie romani. Deși Helene este nemțoaică și nu este inclusă pe lista poliției, ea refuză să își părăsească familia, pecetluindu-și astfel soarta.După o lungă călătorie, Helene și familia ei ajung la Auschwitz unde soțul ei, Johann, este separat de restul familiei. Atunci când cei din lagăr descoperă că Helene este nu doar nemțoaică dar și asistentă de profesie, o forțează pe aceasta să lucreze la spitalul lagărului care este coordonat chiar de doctorul Mengele.Prin puterea voinței sale, Helene reușește să creeze un sanctuar pentru copiii de la Auschwitz, un act de bunătate ce strălucește în bezna profundă a acelui loc.
“Cântec de leagăn de laAuschwitz” este o poveste aparte, plină de situații traumatizante și acte teribile, evocând o perioadă de tristă amintire din istoria omenirii. Holocaustul ne-a arătat până unde poate coborî umanitatea. Este povestea lui Helene Hannemann și a familiei sale, o poveste reală, pe care Mario Escobar o adaptează pentru cititorii săi.
O carte citită cu sufletul la gură, cu inima-n gât și lacrimi pe obraz. Am fost impresionată de puterea și curajul acestei femei dispuse să sacrifice totul pentru soțul și copiii ei.
Martie, 1956, Buenos Aires. Cu un prolog cutremurător și incitant în același timp, începe poveste pe care nu o vei uita prea ușor.
“Am întins mâna și am ridicat primul caiet. Coperta era complet decolorată, colțurile aveau pete uscate, iar hârtia căpătase acea culoare gălbuie a cărților vechi de care nu-i mai pasă nimănui. Înghițind prima sorbitură de ceai, l-am deschis încet la prima pagină. Mâna lungă și înclinată a lui Helene Hannemann, directoarea grădiniței țiganilor din Auschwitz, m-a întors în Birkenau, la sectorul BIIe, unde erau găzduiți romii. Noroi, garduri electrice și mirosul dulceag al morții – asta a fost Auschwitz pentru noi, asta a rămas în amintirile noastre.”
De aici, autorul Mario Escobar ne poartă cu 13 ani în urmă, la Berlin, unde începe cu adevărat această poveste.
În mai, 1943, o cunoaștem pe Helene Hannemann și soțul ei Johann, dar și pe patru dintre cei cinci copii ai familiei, într-o dimineață când trebuie să îi ducă la școală apoi să meargă la muncă. Este singura care întreține familia.
“Johann era un virtuoz al viorii. A cântat ani de zile în Filarmonica din Berlin, dar, din 1936, restricțiile împotriva celor care nu se încadrau în legile rasiale ale Partidului Nazist deveniseră mult mai dure. Soțul meu era de etnie romani, chiar dacă majoritatea germanilor foloseau cuvinte ca “țigan” sau “tzigane” pentru oamenii din rasa lui. În lunile aprilie și mai ale anului 1940, practic toată familia lui a fost deportată în Polonia. Nu am mai auzit nimic de ei de aproape trei ani. Din fericire, în ochii naziștilor, eu eram de rasă pură; din cauza asta, nu ne-au deranjat de atunci. Chiar și așa, de fiecare dată când cineva bătea la ușa noastră sau telefonul suna noaptea, inima îmi tresărea fără să vreau.”
Dar, acea dimineață se dovedește a fi diferită fată de diminețile obișnuite: polițiștii o interceptează pe scări și o întorc în apartament.
“Ani de zile am fost martora violenței și agresiunii naziștilor, dar aceasta era prima dată când m-am simțit amenințată personal. Am sperat foarte mult timp că nu aveau să ne observe, pur și simplu. Cel mai bun mod de a supraviețui în noua Germanie era să fii invizibil.”
Polițiștii vor să îi ia soțul și cei cinci copii și să îi ducă în tabere speciale deoarece erau de etnie romani. În mărinimia lor, îi spun că ea fiind de rasă pură, putea rămâne. Ceea ce, bineînțeles că nu face. Cum ar putea o mamă să-și abandoneze familia?
Pe scări, în timp ce pornesc spre gară, Helene le cântă copiilor săi un cântec de leagăn pe care li-l cântă de obicei când aceștia sunt speriați.
Drumul spre Auschwitz îl fac înghesuiți în vagoane insalubre folosite pentru transportul vitelor, înghesuiți alături de alți oameni de etnie romă.
Pentru Helene și Johann viața nu a fost ușoară niciodată, tot timpul s-au lovit de piedici și prejudecăți, dar au reușit întotdeauna să le depășească. Speră că vor reuși și de această dată.
“Toate acele amintiri și greutăți păreau la un milion de kilometri depărtare, doar o picătură în găleata abisului adânc și îngrozitor spre care ne îndreptam huruind.”
Lagărul Birkenau sau Auschwitz II era un loc al mizeriei în toate formele ei, al înfometării și terorii, al răutății. Pentru Helene a fost un real șoc ceea ce a descoperit aici. Dar, face eforturi imense pentru a rezista, pentru a putea să aibă grijă de copiii ei.
Autorul Mario Escobar ne spune povestea lui Helene, văzută chiar prin ochii acesteia. “Cântec de leagăn de la Auschwitz” este un roman care îți sfâșie sufletul bucățică cu bucățică, evocă tot ce are omul mai urât și mai rău, faptele pe care este dispus să le facă pentru a supraviețui. Iar lagărul este locul unde se încearcă dezumanizarea sub toate formele ei.
Dur, plin de suspans, romanul ne prezintă o realitate spre care sper că nu ne vom mai îndrepta vreodată. Este povestea unei femei speriate de tot ceea ce vede în lagăr, dar curajoasă cum numai o mamă poate fi. Face tot ce poate pentru a-i proteja pe cei din jur. Deși prea multe nu se pot face…
“- Cine știe câți dintre noi vom ieși vii de aici? Uneori, cred că niciunul.”
O lectură care ne învață despre curajul, forța și determinarea unei femei în fața unei situații imposibile. O femeie hotărâtă, capabilă de sacrificiul suprem pentru familia ei, dispusă să înfrunte cele mai groaznice condiții și chinuri doar pentru a fi lângă familie.
“Cântec de leagăn de la Auschwitz” este un roman document despre suferințele celor de etnie romani și atrocitățile comise de germani asupra acestora. Un roman – portret al unei societăți dezumanizate, al unor oameni abuzați în orice fel posibil; dar și al unei femei dispusă la absolut orice pentru a fi alături de copiii ei.
“Cuvintele ei mi-au reamintit realitatea inexorabilă a Auschwitz-ului. Amânarea morții câtorva era inutilă dacă aveam să murim cu toții acolo.”
Lucrând ca asistentă în lagăr, Helene reușește să împiedice moartea celor închiși în barăcile 8 și 14, atunci când izbucnește epidemia de tifos. Îl convinge pe dr. Mengele, care doar respecta regulile pentru a împiedica răspândirea în tot lagărul. Este tristă că nu sunt medicamente, că mulți nu vor putea fi salvați, dar speranța moare ultima.
Viața grea și complicată din lagăr, cu prieteniile și dușmăniile invariabile, cu comploturi și interese, cu înfometare și cruzime din partea gardienilor; toate acestea ne sunt prezentate într-un tablou tern, sumbru.
“Cântec de leagăn de la Auschwitz” este o carte cu un mare impact emoțional asupra cititorului, fiind vorba despre crime contra umanității și genocid, despre abuzurile extreme exercitate asupra copiilor și încălcarea tuturor drepturilor omului.
“În acea noapte, le-am salvat viețile încă o dată. Poate am fost egoistă fără să-mi dau seama. Încă o zi în Auschwitz însemna prelungirea agoniei și păstrarea sufletului prizonier în spatele gratiilor crude ale indiferenței călăilor noștri.”
Dr. Mengele este un personaj cu adevărat complicat, cu multe fațete, care se dezvăluie treptat.
Se hotărăște să deschidă o creșă și o școală în lagăr, iar pe Helene Hannemann o pune la conducerea acestora deoarece se descurcă cu menținerea disciplinei și ordinii.
Helene nu poate înțelege de ce își dorește să îi instruiască pe cei mici, dar în același timp condamnă sute de oameni la moartea prin gazare…
“În cele din urmă, am început să înțeleg de ce soarta m-a adus la Auschwitz. Am început să văd cum se potriveau piesele: separarea de soțul meu, primele zile, cele mai nefericite – poate că nu a fost totul în zadar. Puteam aduce un pic de speranță în lagărul țiganilor din Birkenau. Puteam ține în viață cât mai mulți copii până se termina oribilul război.”
Este uimitoare prietenia pe care tânăra o leagă cu Anna, o bătrână țigancă înțeleaptă care-i devine sfătuitoare în momentele de cumpănă, așa cum este și acesta, când trebuie să se hotărască dacă acceptă sau nu propunerea lui dr. Mengele. Sfatul Annei este util și pe cât de simplu, pe atât de grăitor:
“- Ei bine, ce mai aștepți? Nu se poate întâmpla nimic mai rău acestor copii decât ceea ce deja li s-a întâmplat. Măcar vor avea un loc în care să se joace, să se ascundă și să uite de iadul acesta pentru o vreme. Din prima clipă în care te-am văzut, am știut că Dumnezeu te-a adus aici ca să ne alini durerea cumva. Erai atât de rătăcită, confuză și speriată, dar am putut vedea o hotărâre puternică în ochii tăi.”
Acțiunea romanului se desfășoară pe o perioadă de un an și câteva luni, dar este plină de mici bucurii dar și suferințe, de fărâme de speranță și de trista realitate. Creșa și școala din lagăr reprezintă o mică bulă de fericire printre atâta suferință și moarte.
Dăruirea, curajul și determinarea lui Helene fac din ea un martir, un model demn de urmat. Este o mamă care nu renunță la copiii ei sub nici o formă! Un personaj care își arată spaimele, nu se teme să verse lacrimi, dar care are o tărie de caracter impresionantă și un curaj aparte.
Știți ce o ține cu adevărat departe de depresie? Amintirile! Amintirile prețioase cu Johann. Iar ceea ce îi dă putere să meargă mai departe sunt copiii ei.
Când gemenii împlinesc șapte ani, Helene obține un permis de la dr. Mengele pentru a merge să-și vadă soțul. Este cel mai emoționant și plin de iubire moment. Această iubire în tot iadul acesta de suferință și moarte este ca o trezire la viață, o rază de soare în întuneric.
Atrocități și abuzuri se comit zilnic în lagăr, iar oamenii devin din ce în ce mai bănuitor.
Helene este neputincioasă în multe privințe, dar luptă atât cât poate pentru fiecare copil.
Nu vă mai dau alte detalii, doar vă îndemn să citiți cartea. “Cântec de leagăn de la Auschwitz” este un roman care documentează un episod abominabil din istoria omenirii. O poveste sfâșietoare, pe pe care nu o vei uita niciodată.
“Blestemate să fie idealurile care-i fac pe oameni răi! Mamele nu au ideologii. Copiii sunt singura noastră cauză, patria noastră. Poate că, pentru bărbați, uciderea și moartea pentru idei poate fi ceva firesc. Pentru noi, purtătoarele vieții, uciderea în numele idealurilor e cea mai rea aberație creată de omenire. Mamele capabile de generarea vieții nu ar putea să devină niciodată complice la atât de multă moarte.”
Cartea Cântec de leagăn de la Auschwitz poate fi comandată de pe raobooks.com, librariadelfin.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro, librex.ro, dol.ro
Recenzii și prezentări cărți Editura RAO
12 Comments
anasylvi
O recenzie foarte reusita si emotionanta. Despre holocaustul rom s-a publicat mai putin, este bine ca apar si carti pe acest subiect, pentru ca sa cunoastem istoria, iar aceasta, bazata pe o poveste adevarata, este cu atat mai puternic transmisa.
Geo
Foarte adevărat. Este o carte cu un mare impact atât emoțional cât și cultural, ca sa zic așa. Recomand cu drag.
Barbalata Mirela
Frumoasă și emoționantă recenzia, Geo! Felicitări!
Se simte că ți-a plăcut cartea și câte emoții a provocat. Mulțumesc pentru recomandare!
Geo
Cu multă plăcere, Mirela. Mă bucur că am transmis cât de mult mi-a plăcut cartea.
familiasimionescuyahooro
Foarte frumoasa recenzia acestei povesti tulburatoare. Felicitări, mulțumesc frumos pentru recomandare!
Geo
Cu plăcere, Carmen.
Oli
Foarte frumoasa si sensibila recenzie! Cartea e absolut sfâsietoare, am ramas cu lacrimi in ochi la final…
Geo
De acord cu tine. O carte dureroasă de la început și până la sfârșitul devastator.
Tyna
O recenzie deosebit de emoționantă și profundă! O carte sfâșietoare, la care nu ai cum să nu plângi… Mulțumesc mult pentru recomandare! ❤
Geo
Sunt de acord cu tine. Așa este. Cu multă plăcere, Tyna!
Daniela Balan
Nu prea mai citesc cărți de acest gen pentru că sunt tulburătoare ! Foarte frumoasă, tentantă și emoționantă recenzia ! Felicitări ❤️
Geo
Mulțumesc mult, Daniela.