Cântec sub clar de lună, de Nina George, Editura Litera, Colecția Blue Moon

Cântec sub clar de lună

(The Little French Bistro – 2017)

Nina George

Editura Litera

Colecția Blue Moon

Data apariție: dec. 2021

Nr. pagini: 272

Traducere din limba germană: Daniela Cucu

De la autoarea romanului Mica librărie de pe Sena

Nina George este ziaristă și scriitoare.

Este autoarea mai multor romane de succes și scrie, de asemenea, povestiri și articole.

Mica librărie de pe Sena s-a aflat peste un an pe listele de bestselleruri din Germania și a fost bestseller în Italia, Polonia și Olanda, fiind tradusă în peste 30 de limbi.

Marianne este blocată într-o căsnicie nefericită, lipsită de iubire. După patruzeci și unu de ani, a ajuns la limită și, într-o seară la Paris, decide să treacă la acțiune. În urma unui moment dramatic pe malul Senei, Marianne își lasă viața în urmă și pornește spre coasta Bretaniei, cunoscută drept „capătul lumii“.

Aici întâlnește o pleiadă de localnici plini de culoare și de neuitat, care o surprind prin primirea lor caldă și prin ușurința naturală pe care par să o aibă cu toții, bucurându-se de micile momente ale vieții. Și, pe măsură ce părți din ea însăși pe care le uitase de mult timp se întorc în această lume nouă, Marianne învață că nu este niciodată prea târziu să înceapă căutarea a ceea ce ar fi trebuit să fie viața de la bun început.

Cu tot farmecul plin de vitalitate care a făcut din Mica librărie de pe Sena un bestseller îndrăgit, Cântec sub clar de lună este o poveste despre a doua șansă și o apreciere încântătoare a bucuriilor vieții în Franța.

„George evocă minunat Bretania, cu țărmurile sale stâncoase, apele bogate în crustacee și originile sale celtice… Nu este un spoiler să spunem că acest roman oferă un final fericit − și unul satisfăcător, pe deasupra.” – The Washington Post

Fragment:

”Era prima decizie pe care o lua de una singură. Prima oară când avea să hotărască ce trebuia făcut.

Marianne hotărî să moară. Acum. Aici. Aici jos în apele Senei, în încheierea acestei zile cenușii. Nu se vedea nici o stea. Turnul Eiffel dispăruse în spatele unui smog cețos. Parisul secreta un vuiet – un vuiet constant, scutere, mașini, murmurul metroului în adâncul pân­tecului orașului.

Apa era rece, întunecată și lină. Sena avea să o poarte, pe un pat de libertate și liniște, până la mare.

Lacrimile îi curgeau pe obraji ca niște fire perlate de sare. Marianne zâmbi, în timp ce plângea. Niciodată până atunci nu se simțise atât de ușoară. Atât de liberă. De fericită.

– Treaba mea, șopti ea. E treaba mea.

Își scoase pantofii cu talpă recondiționată, pe care îi cumpărase cu cincisprezece ani în urmă. Îi luase pe ascuns, nu fuseseră la reduceri, Lothar o certase când aflase. Apoi îi dăruise rochia care să se asorteze cu ei. Era de mâna a doua, cu defect în țesătură, la preț redus, o rochie gri cu flori gri. Și pe aceasta o purta azi.

Ultimul azi. Atunci când avusese în față toți acei ani, decenii în­tregi, timpul îi păruse nesfârșit. Ca o carte care aștepta să fie scrisă, așa i se păruse viața pe care o avea înainte în adolescență. Acum avea șaizeci de ani, și paginile erau goale.

Nesfârșitul trecuse ca o singură zi cenușie.

Își așeză cu precizie pantofii unul lângă altul pe banca de lângă ea. Apoi se mai gândi un pic și îi puse pe jos. Nu voia ca banca să se murdărească, nu voia ca o femeie frumoasă să își păteze fusta și să se simtă jenată de asta.

Încercă să‑și scoată verigheta. Nu reuși. Băgă degetul în gură și, în cele din urmă, inelul alunecă. Sub el pielea era mai albă.

Peste drum de Pont Neuf, un bărbat dormea pe o bancă. Purta o cămașă subțire în dungi, ca un pescar, iar Marianne era recunoscă­toare că era cu spatele la ea.

Așeză inelul lângă pantofi. Cineva avea să‑l găsească și să trăiască câteva zile de pe urma lui dacă îl amaneta. O baghetă, pastis, o bucată de slănină. Ceva proaspăt. Nu din gunoi. Poate chiar și un ziar care să‑i țină de cald.

– Gata cu alimentele expirate, spuse ea.

Lothar îi încercuia ofertele speciale din pliantul ziarului săptă­mânal. Așa cum alții făceau semne în programul TV al săptămânii. Sâmbătă: Vrei să fii milionar? Duminică: Detectivii din California. Luni: Crema paradisului (pudding) cu termenul de valabilitate expi­rat. Se mânca tot ce era încercuit.

Marianne închise ochii.

Lothar. Lotto, cum îi spuneau prietenii. Sergent-major de artile­rie, mama companiei.

Lothar Messmann, domiciliat în Celle, în ultima casă a unei străzi înfundate, o așezare ca un peisaj de Lego, cu un gard din nuiele con­struit exact lângă rampa de întoarcere. Un bărbat căruia îi pria înain­tarea în vârstă.

Lothar. Își iubea meseria. Își iubea mașina. Și mai iubea și televi­zorul. Stătea mereu pe canapea cu o tavă cu mâncare înaintea lui pe masa de gresie, cu telecomanda în mâna stângă, furculița în dreapta, cu sonorul dat tare, așa cum au nevoie artileriștii.

– Gata cu Lothar, șopti Marianne.

Se lovi peste gură. O auzise oare cineva?

Își descheie paltonul. Poate că avea să mai încălzească pe cineva, chiar dacă ea cususe căptușeala de atâtea ori încât avea un model ne­regulat și multicolor. Lothar îi aducea mereu sticluțele cu șampon și ața de cusut din hotelurile în care stătea atunci când călătorea la Bonn și Berlin la administrația centrală. Erau mici papiote din carton. Ață gri, neagră, albă, roșie.

„Oare cine să aibă nevoie de ață roșie?“ se gândi Marianne. Începu să împăturească paltonul cafeniu, margine pe margine. Așa cum îi îm­păturea și lui Lothar batistele, batistele călcate, margine pe margine.

Nu purtase roșu nici măcar o dată în viață.

– Este culoarea curvelor, îi șoptise mama ei și îi trăsese o palmă atunci când, la unsprezece ani, venise acasă cu un batic roșu; îl găsise undeva, mirosea a parfum floral.

În Montmartre, o femeie stătea ghemuită lângă canalizare. Fusta i se ridicase și purta pantofi roșii. Ochii înlăcrimați îi erau mânjiți cu fard de ochi.

– E doar o curvă beată, spusese cineva din grupul de turiști.

Atunci când Marianne a vrut să meargă la ea, Lothar o ținuse strâns.

– Nu fi ridicolă, Annilein, e vina ei.

O împiedicase să sară în ajutorul străinei și o trăsese mai de­parte către restaurantul unde agenția de turism le rezervase o masă. Marianne se uitase peste umăr până când însoțitoarea turiștilor îi spuse clătinând din cap:

– Je connais la chanson – este aceeași veche poveste, și e numai vina ei.

Lothar dăduse din cap și Marianne se văzuse pe ea acolo, lângă ca­nal. Acela fusese începutul și acum se afla aici.” (Sursa fragment: blog Litera)

Romanul CÂNTEC SUB CLAR DE LUNĂ de Nina George, disponibil din 21.12.2021 la chioșcurile din toată țara, la prețul de 29,99 lei.

Cărțile din colecția Blue Moon pot fi comandate pe litera.ro, libris.ro, elefant.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, librex.ro, librariadelfin.ro

Listă cărți apărute în colecția Blue Moon ordonate după autor si serii

Recenzii și prezentări cărți din colecția Blue Moon

Colecția Blue Moon decembrie 2021