Cartea umbrelor de E.O. CHIROVICI, Editura RAO – recenzie

Cartea  umbrelor

E.O. Chirovici

Editura RAO

Traducere din limba engleza de Maria Adam

Nr. de pagini: 240

An apariție: 2024

Eugen Ovidiu Chirovici este de profesie economist și jurnalist; absolvent al ASE – București; cursuri postuniversitare la University of Glasgow și Institutul pentru Dezvoltare al Grupului Băncii Mondiale (EDI) – SUA. A obținut Marele Premiu pentru Jurnalism (Clubul Român de Presă, 1999) și Premiul „Pamfil Seicaru” pentru ziaristică (2000).

Cartea umbrelor este ultima sa carte, care încheie Trilogia memoriei scrisă de Eugen Ovidiu Chirovici (din care mai fac parte Cartea oglinzilor și Cartea secretelor).

Cartea oglinzilor este, până în momentul actual, singurul titlu al unui autor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în peste 39 de țări. Urmare a acestui succes, ecranizarea sa nu putea decât să confirme larga apreciere. De altfel, prestigiul autorului este acompaniat în pelicula ce a fost distribuită de curând în cinematografe de actori cu renume internațional, dintre care se remarcă Russell Crowe, câștigător al Premiului Oscar.

După întâlnirea cu un cuplu misterios la o petrecere în Manhattan, Jim Goldman pleacă în Mexic pentru a recupera un manuscris. Fragmentul nesemnat pe care îl descoperă acolo spune povestea unui scriitor consacrat, Autorul, a cărui soție a fost victima unei crime odioase. Incapabil să continue proiectul la care tocmai lucra, intitulat Cartea umbrelor, Autorul angajează un scriitor surogat care să îl ajute în acest sens. În curând, însă, acesta din urmă ajunge la concluzia că Autorul și-a ucis soția și că noul lui roman este o confesiune inconștientă. Prin urmare, el începe să scrie pe ascuns o altă versiune a Cărții umbrelor, menită a-l demasca pe Autor. Fragmentul descoperit în Mexic se sfârșește în acest punct. Jim decide să completeze manuscrisul cu propria lui versiune, însă în curând realizează că povestea din manuscris pare să aibă un corespondent real și că frontiera dintre ficțiune și realitate este mai neclară decât pare la prima vedere.

”Puțini autori de suspans din zilele noastre sunt în stare să ofere din punct de vedere literar ceea ce oferă Chirovici.” – The Telegraph

Cartea umbrelor este un thriller psihologic deosebit de captivant despre obsesii, percepția deformată a realității și granița periculoasă dintre ficțiune și realitate. Efectiv, la un moment dat, nu îți mai dai seama când se termină una și începe alta…

Lui E.O. Chirovici, așa cum am observat și în precedentele cărți din serie, îi place să se joace cu mintea cititorului, provocându-l să ia parte la poveste și să emită propriile supoziții.

Construcția cărții este deosebit de interesantă, având de-a face cu roman în roman, doar că romanul din carte nu este terminat, finalul putând fi modificat în funcție de imaginația fiecăruia. Pe la jumătatea cărții m-am trezit că făceam și eu tot felul de supoziții în minte despre posibile finaluri

”Un roman care aparent nici măcar nu are un subiect anume, pentru ca în același timp să conțină o mulțime cvasi-infinită de permutări interpretative, care să se schimbe în funcție de cel care contribuie la roman.”

Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Jim Goldman, un tânăr scriitor. La o petrecere, unde venise însoțit de Helen, o tânără cu care se împrietenise în urmă cu puțin timp, Jim cunoaște un cuplu interesant – Eve și Jack Stiller. Jack era scriitor, iar Eve era proprietara unei galerii de artă.

Jim este fascinat de Eve, neglijând-o pe Helen, care pleacă de la petrecere cu un alt bărbat.

Când rămâne singură câteva momente cu Jim, Eve îi relatează o întâmplare cel puțin ciudată petrecută în Cancun. Astfel, cu ceva timp în urmă, în timp ce se afla acolo în vacanță împreună cu soțul ei, acesta a intrat în cortul unei prezicătoare unde, puternic marcat de ceva ce aceasta îi spusese, îi lăsase zălog singurul exemplar al manuscrisului la care lucra – Cartea umbrelor. De atunci, soțul ei suferise un blocaj, fiind incapabil să mai scrie ceva.

Pradă unui impuls irezistibil, dornic să o impresioneze pe Eve, Jim decide să plece în Mexic și să recupereze manuscrisul.

Cu ajutorul unui interlop local, Jim reușește să recupereze manuscrisul, pe care-l citește pe nerăsuflate, uimit de talentul celui care-l scrisese.

Trebuie să recunosc că povestea din manuscris m-a captivat și pe mine.

Un bărbat, numit Autorul, are șansa providențială de a se întâlni cu un editor într-un club. Seara se termină într-o cameră de hotel în compania a două escorte. Ulterior, editorul publică romanul Autorului și îl face celebru.

Deși, între timp, Autorul se căsătorise cu o femeie răpitor de frumoasă, proprietara unei galerii de artă, continuă să sărbătorească în fiecare an, împreună cu editorul, ziua în care s-au întâlnit, respectând același ritual și terminând seara în compania a două escorte.

Însă, la ultimul eveniment de acest gen, ceva bulversant se petrece. Dimineața, Autorul își găsește soția moartă în casă prin strangulare.  În urma anchetei, se constată că aceasta avusese relații sexuale consensuale cu un bărbat, dar care nu era Autorul.

Surprinzător, editorul refuză să-i confirme alibiul, susținând că nu petrecuseră noaptea împreună. Autorul este arestat și pus sub acuzare dar, când tocmai se îndrepta spre o condamnare sigură, apare una dintre escortă și confirmă spusele Autorului, declarând că fuseseră împreună până la 4 dimineața, după ora la care soția acestuia fusese omorâtă.

Autorul este eliberat și semnează un contract pe multe cifre cu o editură pentru un roman inspirat din propria experiență.

Deși termenul limită la care trebuia să predea manuscrisul se apropie cu repeziciune, Autorul are un blocaj și nu poate să mai scrie niciun rând. Apelează astfel la un scriitor surogat, numit în continuare Scriitorul.

Însă Scriitorul, care între timp începuse o relație cu Escorta, care se mutase în casa Autorului, schimbă în secret cursul poveștii, plănuind un final în care se dovedește fără dubii că Autorul își omorâse soția.

Autorul descoperă ciorna Scriitorului și îl confruntă pe acesta, acuzându-l de trădare.

Manuscrisul se termină în acest punct.

De aici încolo, intrăm parcă într-un joc de lumini și umbre, cu oglinzi înșelătoare la tot pasul. Contururile par să se dilueze și nimic nu pare suficient de solid încât să te agăți de el.

A doua zi dimineața, apare interlopul care, amenințându-l pe Jim cu o armă, recuperează manuscrisul de la acesta și îi dă foc.

Întors acasă, Jim este obsedat de manuscris, pe care îl reproduce din memorie.

Când evenimentele din viața reală par să aibă o legătură stranie cu întâmplările din manuscris, Jim decide să scrie el însuși continuarea.

Mi s-a părut foarte interesant cât de versatil este actul creației. Pornind de la o idee originală, poți scoate un personaj cu totul sau poți să-i modifici radical caracterul, astfel că deznodământul se poate schimba cu repeziciune.

Personajele par ca niște marionete, manevrate de un păpușar priceput, care le contorsionează în diverse moduri după bunul lui plac.

La un moment dat, aproape fără să-mi dau seama cum, m-am trezit și eu  parte din poveste, încercând să unesc puncte între ele și să ghicesc posibile rezolvări.

Chiar am rămas cu o părere de rău că în carte nu s-a deslușit, nici până la final, misterul dispariției doamnei White, prezentat în treacăt, care locuise cu șapte ani înainte în apartamentul ocupat în prezent de Jack Stiller. Astfel, doamna White dispăruse din camera de baie, încuiată pe dinăuntru, cu o fereastră blocată care nu se putea deschide. Când polițiștii spărseseră ușa, găsiseră dușul mergând și periuța de dinți proaspăt folosită, dar nici urmă de doamna White. Acest caz mi-a adus aminte de o carte celebră, devenită clasică, a literaturii polițiste – Misterul camerei galbene de Gaston Leroux, care mie mi-a plăcut foarte mult.

Spre final, avem parte de mai multe răsturnări de situație, imaginea de ansamblu schimbându-se radical în momentul în care privești din alt unghi.

Însă, așa cum este subliniat la un moment dat în carte, prima pagină nu reprezintă începtul poveștii, după cum nici ultima nu marchează sfârșitul.

Povestea poate continua la nesfârșit, preluând-o din acel ultim punct…

Recomand cartea tuturor iubitorilor de thrillere și de mistere!

Cartea umbrelor de Eugen Ovidiu Chirovici poate fi comandată pe cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura RAO

Recenzii și prezentări cărți thriller

Recenzii și prezentări cărți cu mister