Casa de sticlă de Eve Chase, Editura Litera – recenzie
Casa de sticlă
(The Glass House – 2020)
Eve Chase
Editura Litera
Colecția Buzz Books
Data apariției: sept. 2022
Nr. pagini: 368
Traducerea: Mihaela Serea
Eve Chase este autoarea cărților Black Rabbit Hall și The Wildling Sisters și pseudonimul jurnalistei și romancierei Polly Williams. Ea locuiește în Oxford, Anglia, împreună cu soțul și cei trei copii. Eve Chase se bucură de un succes răsunator la nivel internațional, cu zeci de mii de exemplare vândute din fiecare carte. Felul în care scrie și conturează personajele reprezintă principalele atuuri ale sale. Fiecare carte scrisă de Eve Chase este citită cu drag de mii de oameni.
Un bebeluș este abandonat în pădurea străveche de la Foxcote, dar este găsit și salvat de locuitorii conacului, refugiați în peisajul rural în urma unui incendiu care le-a distrus casa din Londra. Fetița aduce multă bucurie în familia copleșită de tristețe și de tulburare. De teamă că autoritățile le-ar putea lua copilul, bona și membrii familiei păstrează cu strășnicie secretul. Pentru un timp, trăiesc cu toții izolați într-o lume idilică, scăldată în razele soarelui furișate printre copaci, o lume unde regulile normale ale societății nu se aplică. Dar nenorocirea nu poate fi ținută multă vreme la distanță. După câteva zile, un cadavru este găsit în pădure, iar scandalul explodează.
Zeci de ani mai târziu, o femeie care se confruntă cu propriile întrebări despre trecut este forțată să caute răspunsuri. Depășindu-și temerile cu privire la ce ar putea să afle, ea decide să descopere cu orice preț adevărul. Casa de sticlă este un roman de familie, un roman despre dragostea maternă, despre apartenență și prevalența legăturilor sufletești în fața celor biologice.
„Un roman plin de mister, captivant, frumos scris, cu un bogat simț al atmosferei locale, cu o galerie de personaje memorabile și o mulțime de secrete adânci și întunecate.“ – KATE MORTON
„Eve Chase este o scriitoare extraordinară, iar Casa de sticlă este, fără discuție, cea mai bună carte a ei de până acum. Nimeni nu creează familii atât de complexe, de adorabile și de profund convingătoare ca Chase. În plus, este o maestră a narațiunii pe două planuri temporale.“ – LISA JEWELL
„«Ce sens are viața?» Asta era tot – o simplă întrebare, una dintre acelea care devin tot mai stăruitoare pe măsură ce trec anii. Marea revelație nu venise. Marea revelație nu vine, poate, niciodată. În schimb, e înlocuită de mici miracole zilnice, iluminări, chibrituri aprinse pe neașteptate în beznă. Iată unul.” Virginia Wolf, Spre far
Cu acest citat începe cartea. Irezistibilă invitație de a păși în această poveste minunată!
O carte foarte frumos scrisă, plină de mister și suspans, cu fire împletite treptat de-a lungul acțiunii, pentru ca la final să se întrepătrundă într-o țesătură splendidă, nelăsând nimic în aer. Îmi plac decorurile inspirate, atmosfera gotică, personajele fascinante, poveștile în care apar copii, întorsăturile de situație neașteptate și finalurile clare, pozitive, așa că acest roman m-a încântat. O poveste minunată a sentimentelor dintre mame și fiice, un roman despre dragostea maternă și despre valoarea legăturilor sufletești în fața celor biologice.
O tânără dădacă, Rita, înarmată doar cu propriul ei fel de a fi, plin de căldură și empatie, încearcă să aibă grijă de doi copii – Hera, de 12 ani, și Teddy, de doar 5 anișori – și de mama lor depresivă într-un conac izolat dintr-o pădure sălbatică. Mi-a plăcut decorul bogat și întunecat al pădurii – care e atât de prezentă în acțiune, încât e aproape un personaj în sine -, liniile temporale duale, acțiunea plină de mister și felul în care toate firele s-au unit până la urmă. Cel mai mult mi-au plăcut personajele, excepțional conturate, în special Big Rita, un personaj reamarcabil.
Povestea este spusă în două planuri temporale pe trei voci, alternativ, capitol cu capitol: Rita, bastionul împotriva dezastrului, Hera, copilul frustrat și tulburat, cu tendințe periculoase, și Sylvie, vocea din prezent. Modul în care poveștile lor sunt conectate în cele din urmă este magistral și, în plus, avem parte de o întorsătură de situație surprinzătoare la final.
Există două perioade majore de timp în carte, prima între 1970-1971, iar cea de-a doua în prezent. De multe ori, poveștile petrecute pe mai multe planuri temporale mi se par destul de obositor de citit, trecerea de la un fir la altul scoțându-mă din ritm și abătându-mi constant atenția, însă nu este cazul aici, îmbinarea poveștilor de pe cele două planuri fiind foarte firească, ambele planuri și toate cele trei voci captivându-mă la fel de mult.
Așadar, pentru început, să facem cunoștință, în planul din trecut, cu Big Rita, așa cum este numită dădaca, din cauza înălțimii ei impresionante, care are grijă de copiii unei familii cu probleme, mai întâi la Londra și apoi la conacul Foxcote, casa de la țară a familiei.
Părinții Ritei muriseră într-un accident – într-o pădure – iar fata fusese crescută de bunica ei, într-un bungalou mic și înghesuit, într-un oraș pe nume Torquay, și, în ciuda faptului că Rita își adora bunica, ea asociază primii ei ani în acest oraș cu sentimente de singurătate și cu un fel de îngrădire într-un oraș mic, neofertant, pe care ea le-a găsit foarte restrictive față de aspirațiile ei și față de viața pe care și-a dorit să o trăiască ca adult. Astfel încât, sosită la Londra, găsirea slujbei de dădacă la eleganta și înstărita familie Harrington pare un vis împlinit. Soții Harrington au doi copii și un al treilea este pe cale să se nască.
Ritei îi place să lucreze pentru doamna Harrington – Jeannie -, îi îndrăgise nespus pe copii, îi plăcea că are propriul ei dormitor și era încântată să trăiască în marele oraș. Ritei îi place să-i ducă pe copii la muzeele londoneze și în excursii pe Tamisa. Și apoi două tragedii lovesc casa Harrington, una aproape imediat după alta… Prima se referă la copilul care nu a supraviețuit nașterii. Al doilea a fost un incendiu care a distrus o parte considerabilă din casa mare în care locuiau, obligând familia, fără tatăl autoritar, pe care slujba îl împiedică să părăsescă Londra, să se retragă în casa lor de la țară, conacul Foxcote, pentru a se recupera, până când le e reparată casa. Dar apoi se dezvăluie o a treia circumstanță, destul de neprevăzută: domnul Harrington se așteaptă ca Rita să-și spioneze soția cât timp sunt despărțiți. El îi pretinde el Ritei să-i raporteze totul despre starea soției sale, starea ei de spirit, dispozițiile ei, apetitul și felul în care interacționează cu copiii. Altfel, o amenință că o va concedia.
Astfel, Rita, Jeannie, Teddy și Hera aveau să facă călătoria de cinci ore cu mașina de la Londra la proprietatea familiei, un conac situat într-o zonă îndepărtată, în plină pădure. Rita a avut în această privință un sentiment rău-prevestitor, confruntându-se cu perspectiva de a trăi cu frică în această retrasă casă din pădure, trădând în același timp femeia pe care a ajuns să o respecte și de care a avut grijă… Dar chiar și așa, având în vedere cât de mult a ajuns să se simtă responsabilă față de această familie, și faptul că își iubește meseria, merge mai departe. Acolo, departe de ochii domnului Harrington, decenta Rita, farul calm în furtună, își propune să țină familia în siguranță față de ei înșiși și de forțele exterioare.
Copiilor le place să exploreze prin pădurea din jurul Foxcote, dar Rita își face în permanență griji că li se va întâmpla ceva groaznic acolo, iar ei nu îi plac prea mult pădurile, din cauza accidentului din trecutul ei, petrecut tot într-o pădure. Cu toate acestea, iubește terariile, cel mai de preț lucru al ei fiind un terariu, un crâmpei de pădure într-o casă de sticlă, pe care îl îngrijește cu mare drag.
Vara la Foxcote este menită să fie benefică pentru doamna Harrington, dar ea pare să se lupte cu depresia fără sorți prea mari de izbândă. Există întâmplări misterioase în acea vară, cu o menajeră locală ciudată care tot apare, un bebeluș lăsat în pădure, un bărbat care n-ar trebui să sosească la Foxcot și o poveste de dragoste în devenire pentru Rita. Există un sfârșit exploziv al verii, inclusiv un cadavru în pădure…
Povestea din prezent ne e spusă de o tânără femeie pe nume Sylvie, care se confruntă cu despărțirea de soțul infidel, Steve, după aproape nouăsprezece ani de căsnicie, cu o dramă cu fiica ei, Annie, și cu un accident neașteptat al mamei ei. Sylvie încearcă să treacă de divorț și să-și ajute fiica să traverseze un eveniment care îi schimbă viața.
Așadar, Sylvie și Steve locuiesc separat, el în casa pe care o împărțeau înainte, iar ea în apartamentul unui prieten binevoitor, care nu locuia acolo, un loc situat convenabil la doar câteva stații de autobuz de Steve. Scopul acestui aranjament este în beneficiul fiicei lor adolescente, Annie, pentru a putea fi aproape de ambii părinți. Dar, după ce a aflat despre despărțirea părinților ei, fata nu va alege niciuna dintre locații, ci va prefera să locuiască la casa mamei lui Sylvie din Devon pentru vară. Pentru Annie, această alegere are avantajul de a-i distrage atenția, o dată sub forma unui job de chelneriță, iar pe de altă parte, va avea parte de o aventură, însă cu urmări neașteptate.
Acestea sunt, în linii mari, cele două planuri temporale ale romanului. Prima, așa cum am spus, implică o dădacă și o parte dintr-o familie care se mută într-o casă misterioasă din pădure. Al doilea, despre o femeie recent despărțită, care deține un secret întunecat al unui eveniment tragic care a avut loc într-o pădure îndepărtată în același an ”de referință”, 1971.
Măiestria autoarei constă în felul în care aceste două linii temporale s-au ”revărsat” una în alta, o confluență a experiențelor de viață a două familii, legate între ele prin fire invizibile peste timp, pornind de la evenimentele petrecute în casa din pădure.
Un alt plus al cărții este stropul de romantism, foarte fin conturat, fără să se insiste prea mult pe acest aspect, dar fără să fie ignorat. Momentele în care se construiesc relațiile sunt prezentate într-un mod complet autentic și credibil, dar uimitor de fermecător în același timp.
Și mai există un aspect de remarcat, felul magic al autoarei de a transforma ceea ce ar fi putut fi o doar o scenă interesantă într-o experiență fermecătoare de atmosferă.
„Și au o grămadă de timp la dispoziție, în zilele identice și uniforme de la Foxcote, cuprinse între larma cântecelor de păsări de la răsărit și vârtejul liliecilor de la apus…”
”Rita vorbește peste umăr în timp ce forțează și deschide fereastra înțepenită, iar mirosul dulce de frunze și pământ intră în cameră. În depărtare, niște oi umblă prin pădure, ca niște nori. Împinge iedera și din ea zboară albine agitate. Rita le alungă cu mâna, în siguranță, spre cer.”
Talentul de a da viață vechilor conace și pădurilor sălbatice, de a picura suspansul, de a modifica starea de spirit a cititorului și de a insera momente pline de încântare în poveste sunt remarcabile, Eve Chase „pictând” din cuvinte imagini pline de viață și culoare.
O lectură care mi-a mers la suflet, poveste captivantă, misterioasă și delicioasă, pe care o recomand cu drag!
Fragment:
”Pădurea arată de parcă ar fi gata să i mănânce de vii, se gândește Rita. Lumina a devenit de un verde ciudat, iar crengile se freacă de geamurile mașinii. Strânge și mai tare volanul. Cărarea se îngustează în față. Întrebându-se dacă a ratat virajul spre casă sau e după primul colț, ia o curbă cu viteză prea mare, apoi trântește piciorul pe frână.Rita își ține respirația și cască ochii prin parbrizul pătat de insecte la automobilului Morris Minor. Nu e sigură la ce se aștepta. La ceva mai de soi mai á la Harrington. Nu la asta.În spatele unei porții înalte, ruginite Conacul Foxcote răsare din pământ ca și cum o erupție geologică l-ar fi ridicat din solul împădurit. De o frumusețe părăginită, ferestrele cu ancadramente clipesc amețite în lumina asfințitului. Copaci uriași se încovoaie deasupra acoperișului de sticlă roșie a cărui coamă se lasă în jos la mijloc ca o spinare frântă, așa încât coșurile de fum se înclină în unghiuri bizare. Iedera înghite fațada ascuțită din lemn și cărămidă, deasă, zburlită, însuflețită de zeci de păsări agitate și de un văl unduitor de albine. Era tot ce putea Rita să și imagineze mai diferit de casa din Londra familiei Harrington.Pe moment toată lumea din mașină tace. Nevăzută, o ciocănitoare bate într-un copac semnalul de marcare a teritoriului. Rita simte cum i se adună broboane de sudoare în spatele genunchiului stâng. Abia acum își dă seama că îi tremură mâinile.Chiar dacă a făcut tot posibilul să ascundă asta de Jeannie și de copii, a intrat în panică din momentul în care au apucat o pe drumul forestier, la aproape cinci ore de când au plecat din Londra. Nu e doar teama de a nu-și omorî prețioșii pasageri. Din când în când, îi tremură vederea, dezorientată de copacii care se înalță deasupra, de lipsa cerului și de senzația resimțită brusc a durității unui trunchi de copac izbit cu 80 de km la oră. Acum că au supraviețuit călătoriei, își duce palma la gură. Totul se întâmplă prea repede. Cum Dumnezeului a ajuns ea aici? Într-o pădure. Din toate locurile de pe lume. Urăște pădurile. Trebuia să fie o slujbă de bonă în Londra.”
Cărțile din colecția Buzz Books pot fi comandate pe litera.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, librex.ro, librariadelfin.ro
Recenzii și prezentări cărți din Colecția Buzz Books
8 Comments
Daniela Balan
Foarte frumoasă ,tentantă și emoționantă recenzia! Mulțumesc pentru recomandare ❤️
Oli
Multumesc, Daniela! Cu mult drag!
anasylvi
Superb! Nu m-as fi gandit ca e asa de reusita, dar ai transmis mult entusiasm si acele elemente ale cartii care o transforma intr-o mare tentatie de lectura. Multumesc pentru frumoasa recomandare!
Oli
Cu mare drag, Ana! Ma bucur tare mult ca te-am tentat!
Tyna
Minunată recenzie și foarte tentantă! Vreau să citesc și eu cartea. Mulțumesc mult pentru recomandare!
Oli
Multumesc! Cu mare drag!
Mirela Barbalata
Wow! O recenzie plina de patos! Se simte cat de mult ti-a placut cartea . Felicitari!
Am trecut cartea la dorinte
Oli
Multumesc! A fost o surpriza foarte placuta, mai mult o carte plina de mister decat un thriller. Ti-o recomand calduros!