Cât de aproape sunt ploile reci de Bogdan Coșa, Editura Trei – recenzie

Cât de aproape sunt ploile reci

Bogdan Coșa

Editura Trei

An apariție: 2020

Nr. pagini: 224

Bogdan Coșa s-a născut pe 24 ianuarie 1989 la Codlea. A absolvit Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov, apoi a urmat studiile masterale în Teoria literaturii și Literatură Comparată la Facultatea de Litere a Universității din București. În 2011 a publicat Poker, primul roman al trilogiei cu același titlu, în urma câștigării Premiului pentru Debut al Editurii Cartea Românească, ediția 2010. În 2013 i-au apărut la aceeași editură volumul de poezii O formă de adăpost primară și a doua parte a trilogiei, Poker. Black Glass; în cadrul Galei Tinerilor Scriitori, ediția a IV-a, romanul i-a adus premiul „Tânărul Prozator al anului 2013″. Ultraviolență, ultimul volum al trilogiei sale a apărut în 2017 la Editura Polirom. A primit bursa de creație a revistei Observator cultural, Jean-Jacques Rousseau Fellowship (Akademie Schloss Solitude) și H.C. Artmann Stipendium (Literaturhaus Salzburg), și a beneficiat de programele de rezidențe pentru scriitori oferite de Akademie Schloss Solitude, Literaturhaus Salzburg, International Writers and Translators’ Centre of Rhodes, Hessischer Literaturrat, Pécsi Íróprogram, FILIT și Fundația pentru Poezie „Mircea Dinescu”.

„Personaje memorabile, un remarcabil simț al limbii și al construcției narative sunt doar câteva dintre calitățile acestui surprinzător roman al lui Bogdan Coșa. Istoria unei familii rurale, apăsată de maledicția insecurității, a alcoolismului, a neșansei sociale în care tinerii își visează plecarea, ne amintește, cu discreție, de fragilitatea umană în aceste vremuri derutante. Carte a deplinei maturități creatoare, Cât de aproape sunt ploile reci marchează o dată pe harta prozei actuale.”  Gabriela Adameșteanu

„Romanul lui Bogdan Coșa este simultan unul al îndepărtării și al apropierii. În primul rând, semnalizează îndepărtarea de Eul care marca pregnant primele lui trei romane, fapt ce-i permite o viziune de ansamblu asupra lumii în care a trăit, în al doilea rând marchează apropierea de proza analizei sociale, pe care o scrie, însă, cu înțelegerea și duioșia celui care a fost «acolo». Un roman matur și pe deplin lucid, probabil cea mai bună carte de până acum a lui Bogdan Coșa.”  Bogdan-Alexandru Stănescu 

„O capodoperă discretă și neverosimil de reală. O plantă exotică a prozei de azi, eliberată din trecut.” Ştefan Baghiu

 „Cât de aproape sunt ploile reci„ de Bogdan Coșa este un roman ce atrage atenția prin titlu, unul metaforic, dar foarte incitant și provocator. Ce se ascunde, însă, în spatele acestor cuvinte? Ce a vrut autorul să scoată în evidență? Din păcate, multe aspecte dureros de reale din viaţa românilor de după anii 1990. Şi mai trist este faptul că tematica cărţii este în continuare de actualitate, de aici şi sentimentul profund de amărăciune pe care îl emană povestea în sine.

 Oamenii sunt schimbători, precum timpurile. Și la țară lucrurile nu mai sunt ce erau odată, mai ales după 1989 încoace, deși încă se menține un oarecare echilibru între credință și morală, între tradiții și evoluție, chiar dacă, de cele mai multe ori, este doar de faţadă. Lupta pentru supravieţuire este acerbă, unii se pierd prin hăţişurile propriilor slăbiciuni şi ale proastelor influenţe venite din exterior, dar şi din interiorul propriei familii. La ţară influenţa bătrânilor dominaţi de mentalităţi învechite are, de cele mai multe ori, efecte neplăcute asupra celor mai tineri, aceştia pierzându-se pe ei înşişi, respectul de sine, de aici deciziile proaste asupra propriilor lor vieţi, relaţiile dificile cu cei din jur.

„Cât de aproape sunt ploile reci” de Bogdan Coșa este povestea unei naţiuni ce încă luptă pentru redescoperirea de sine, este povestea familiei româneşti din anii de după Revoluţia din 1989, indiferent de mediul în care trăieşte, rural sau urban, aflată într-o continuă luptă pentru supravieţuire.

„Atâta vreme cât remorcile se umpleau, nimeni nu întreba cine golește toate sticlele aruncate după gard.

Patronii erau mână-n mână cu autoritățile. Împreună tocau hectare de lemn care luau drumul Occidentului. Duminicile sau la sărbători, femeile se rugau pentru câte un soț sau fiu cu oasele zdrobite de trunchiul care o luase la vale pe râpă, de pânza care sărise de pe masa de tăiere, de cupa ifronului care rămăsese fără ulei și se prăvălise bleagă peste un picior acum amputat.

…

Camioanele veneau goale și plecau pline, fără acte.” 

” Dragă cuscră și cuscrule,

Aflați despre noi că sîntem bine, cu trebușoara, Savin la magazie la Ceapeu, eu la cîmp și pe acasă. Anul ăsta am luat prea multă sfeclă parcă, și am luat și harpagic, și mai sunt și animălile, și via de prășit… Da Domnu ne-o ajuta și le-om grămădi pe toate pînă la Sfîntu Dunitru.

Neavoastră ce faceți? Cum stați cu sănătatea? Poate cuscru e mai bine cu stomacul?

Eu mă rog pentru matale și pentru Ionică, pentru toată lumea, pentru Nae mă rog, chiar dacă a greșit și a chinuit-o pe Săndica mea. Cine știe ce a avut în cap, mai ales că și bea. Băutura nu face bine dacă nu e cu măsură.

E greu ca mamă și eu înțeleg. Nimănui nu-i e ușor să-și vadă copilul despărțit, dar crede-mă Aurelie că și mie mi-a fost greu să o văd pe fata mea la poartă la 4 dimineața cu Petrică în brațe adormit, slabă ca un păpușoi, și să aflu de la ea cîte și mai cîte îi zicea Nae și cum a amenințat-o cînd a plecat plină de groază că ce o să-i facă cînd vine de la servici. Așa ceva nu se cuvine într-o familie, să-i spui cuvintele pe care nici nu pot să le scriu că-i mai mare păcatul și rușinea.

Oricum și noi i-am zis să se împace cu el da nu vrea.

Ne-a rîs-o tot satul cînd a venit fără o haină bună și fără bărbat, cu copil mic de mînă și gravidă, că s-a văzut imediat. Lumea e rea la țară, doar știi, judecă și nu se gândește că aduce și mai multă supărare.

Nu-i deloc ușor, cuscră. Nici băiatul n-avea cine știe ce hăinuțe, a trebuit să îi cumpărăm noi, Nae nu a vrut la-nceput să audă, nici măcar lucrurile lui Petrică n-a vrut să ni le trimită, nimic. Era supărat sau nu știu ce s-a întâmplat da n-a fost corect, ce vină avea băiatul să n-aibă o jucărie, spune tu ca mamă dacă nu te doare.

Ce să mai vorbim… Acuma degeaba i-a trimis și jucării și bani dacă la-nceput n-a vrut să-i dea nici alocația, să-i ia Săndica un biscuite ceva. Mă doare să îți spun că nici matale nu l-ai învățat bine, trebuia să-i fi spus măcar atît, măi băiete, e copilul tău, trimite-le bani. Nici nu știi în ce hal era Săndica, cu sarcina ei cu probleme, pe care a pierdut-o în luna a 7, cu copilul deja mare întrânsa. Și acum e slabă ca o scândură și o bate vîntul și nici să vorbească nu mai are vlagă să zică pe gură ce-i trebe.

Petrică ne întreabă cînd o să vină barza că vrea să se joace cu surioara lui și noi n-avem ce să-i zicem, sărăcuțul, că e prea mic și nu poate pricepe.

Da ce e în sufletul ei, biata fată… La nimeni nu doresc.

De la gînduri și probleme i s-a tras. Nae ar fi putut să-i scrie s-o întrebe de sănătate măcar. Degeaba vrea acuma să veniți să-l vedeți toți pe Petrică și poate să mai vorbiți cu Săndica s-o convingeți, în starea în care e n-o să faceți nimic, mai bine o lăsați în pace să-și revină deocamdată.

Îți zic ca mamă, Aurelie, că și matale ai fete. Să nu treci cu ele prin ce am trecut noi aici…

Da Dumnezeu e mare și ne are pe toți în pază. Și tot de la El e gîndul cel bun pe care vi-l spun: să mai așteptăm, să-i zici matale și lu Ionică, noi ca părinți n-avem ce ne-mpotrivi. Nu vrem decât binele.

Sănătate și multă putere pentru muncile cîmpului, să aveți vreme bună la fîn, și la cartof, la tot ce aveți acolo, înțelegere în familie, liniște, noi nu vă dujmănim, nici eu, nici Savin, care vă urează de lîngă mine toate cele bune da să înțelegeți că e fata noastră și vrem s-o vedem că îi e bine.

La cei tineri, succes la școală!

Maricica și Savin”

Cărțile apărute la Editura Trei se pot comanda pe edituratrei.ro, elefant.ro, libris.ro, cartepedia.ro, librarie.net, librex.ro, carturesti.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Trei

Recenzii și prezentări cărți autori români