Ce se întâmplă cu noi? de Huntley Fitzpatrick, Editura Epica – recenzie

Între Samantha şi Jase, atracţia scoate scântei: tocmai potretul primei iubiri, tandre, stângace, pasionale, ameţite de fericire, este ceea ce dă cu adevărat aripi romanului. – Horn Book

ÎNTR-O SEARĂ DE VARĂ, TOTUL SE SCHIMBĂ.

Viaţa în casa Samanthei Reed este liniştită, curată şi ordonată – plănuită cu precizie de mama ei politician. În casa de alături, însă, la familia Garrett, lucrurile sunt gălăgioase, în dezordine, dar irezistibile. Iar când chipeşul Jase Garrett urcă pe spalierul de flori de sub fereastra dormitorului şi intră în viaţa ei, Samantha se îndrăgostește pasional de el şi de tot ce îl priveşte. Singurul impediment e că trebuie să ascundă acest lucru de mama ei. Apoi se întâmplă ceva de neînchipuit, iar Samantha este deodată confruntată cu o alegere imposibilă. Pe care familie perfectă s-o salveze? Sau e timpul să se salveze pe ea însăşi?

„Jase şi Samantha trăiesc o poveste de dragoste emoţionantă, pe care toate fetele o vor invidia.” – Simone Elkeles, autoarea seriei Chimie perfectă, bestseller New York Times

„O poveste de dragoste de vară plină de idei profunde.” – The Boston Sunday Globe

Ce se intampla cu noi? este o carte emoționantă despre fiorii primei iubiri, alegeri și consecințele lor și despre tăria de a-ți păstra principiile morale, chiar și atunci când acestea sunt contra intereselor tale.

Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Samantha Reed, o adolescentă în vârstă de șaptesprezece ani, responsabilă, echilibrată, cerebrală, bună la suflet și foarte generoasă. Samantha crescuse doar cu un singur părinte, întrucât tatăl ei o părăsise încă înainte de a se naște, fără a se mai interesa ulterior de soarta ei. Din fericire, fondul fiduciar primit de mama ei de la părinții ei le permisese să ducă o viață îmbelșugată, nelipsindu-le nimic din punct de vedere material. Sora ei, Tracy, mai mare cu un an decât ea, era o blondă superbă, care trecuse prin tot felul de crize adolescentine, provocând-o la maxim pe mama lor. După ce intrase la colegiu și-și făcuse un prieten stabil, părea că în sfârșit se liniștise, având ca țel a-și face o carieră ca avocat.

Cântecul de leagăn al copilăriei Samanthei fusese zgomotul aspiratorului ce era pornit zilnic de mama ei, Grace, pentru a curăța o mizerie practic inexistentă, însă acest ritual zilnic avea rolul de a o liniști pe aceasta și a-i crea senzația că ține lucrurile sub control.

În urmă cu câțiva ani, mama lor intrase în politică, reușind chiar să câștige alegerile și să ocupe un post de senator cu sloganul ”Grace Reed – în slujba bunăstării comune”. În curând însă urmau din nou alegeri, iar contracandidatul de acum părea mult mai puternic, astfel că Grace trebuia să-și reconsidere întreaga campanie.

Noul director de campanie, Clay Tucker, un bărbat extrem de ambițios, mai tânăr cu zece ani ca Grace, părea că preluase controlul complet, nu numai asupra ascensiunii politice a acesteia, ci și a întregii ei vieți private, părând să o influențeze total în orice domeniu. Noul slogan compus de Clay pentru Grace în campania politică urma să fie: ”Grace Reed muncește cu râvnă pentru familia ta, deoarece familia este centrul ei de interes.”

Buimăcită de comportamentul mamei ei, ce se comporta ca o adolescentă îndrăgostită pentru prima dată în preajma lui Clay, Samantha îi cere sfatul celei mai bune prietene ale ei, Nan: ”Mama răpită de extratereștri. Rog sfat.” Din păcate însă, Nan nu putea să-i fie de prea mare ajutor, fiind prea copleșită de propriile probleme, având un frate, Tim, ce căzuse în capcana nemiloasă a drogurilor și fiind obsedată să fie admisă la un colegiu de prestigiu, pentru a-și putea asigura ulterior o carieră de succes care să-i permită să scape pentru totdeauna din micul orășel în care trăise până atunci.

Pe când Samantha avea șapte ani, în casa vecină cu a lor se mutase o familie numeroasă și gălăgioasă, Garrett, compusă din  cei doi părinți și cinci copii. De cum i-a văzut prima dată, Grace i-a și etichetat cu mult dispreț, refuzând ulterior orice conexiune cu ei.

”- Oh, nu! a suspinat mama, iar brațele i-au căzut pe lângă corp. Speram să scap de asta.

– Asta… care? a întrebat sora mea mai mare, care se afla pe alee. (…)

– Genul acesta de treabă.

Mama a făcut semn spre mașină cu lopățica de grădină, răsucindu-și părul blond-argintiu într-un coc.

– E câte una în fiecare cartier. Familia care nu-și tunde niciodată peluza. Care are jucării împrăștiate peste tot. Cea care nu plantează niciodată flori sau, dacă le plantează, le lasă să moară. Familia dezordonată care scade valoarea proprietăților. Iat-o. Chiar alături de noi.”

Deși previziunile mamei ei se adeveriseră aproape în totalitate, Samantha era tot mai fascinată de familia ce locuia alături de ei, urmărindu-i pe ascuns de pe o porțiune plată de acoperiș, aflată în apropierea ferestrei dormitorului ei. De-a lungul timpului, familia Garrett se înmulțise, din cinci copii ajungând în prezent opt, apărând câte unul la aproximativ trei ani. Viața lor era animată în permanență, spre deosebire de viața confortabilă, liniștită și seacă, lipsită de provocări, pe care o ducea Samantha.

”Ieșeam după ora de culcare, mă uitam spre ferestrele luminate și o vedeam pe doamna Garrett spălând vase, cu unul dintre copiii mai mici cocoțați pe bufet, alături de ea. Sau pe domnul Garrett jucându-se de-a luptele cu băieții mai mari, în living. Sau luminile continuând să fie aprinse în camera unde bebelușul ar fi trebuit să doarmă, și silueta domnului sau a doamnei Garrett plimbându-se de acolo acolo, mângâind o spinare micuță. Era ca și cum m-aș fi uitat la un film mut, unul atât de diferit față de viața pe care o duceam eu.

De-a lungul anilor, am devenit mai îndrăzneață. Uneori, îi priveam și-n timpul zilei, după școală, ghemuită, cu spatele rezemat de acoperiș, încercând să le asociez fețele cu numele, atunci când îi striga. Era destul de greu, pentru că toți aveau părul șaten, pielea măslinie și corpurile musculoase, ca o rasă numai a lor.”

În vara de dinaintea ultimului an de liceu însă, Samantha avea să fie luată complet prin surprindere când Jase, cel de-al treilea copil al familiei, de aceeași vârstă cu ea, s-a cățărat pe spalier și s-a strecurat lângă ea, în locul secret de observație. Se părea că ea nu fusese chiar invizibilă, iar Jase, care o remarcase de mult și observase interesul ei față de familia lui, își luase inima în dinți și decisese să construiască o relație cu ea.

Samantha simte că se îndrăgostește rapid de Jase care, pe lângă fizicul lui impresionant, dovedește că are multe alte calități deosebite, respectându-și părinții, având multă grijă de frățiorii lui mai mici, fiind ultra protector față de surorile lui, ajutându-l pe tatăl lui la magazinul de bricolaj pe care acesta îl deținea și dovedind abilități cu totul remarcabile în a repara lucruri.

Samantha începe să petreacă tot mai mult timp alături de familia lui Jase, bucurându-se din plin de trepidațiile unei vieți colorate și zgomotoase, acceptând chiar un post de baby-sitter pentru câteva ore pe zi, timp în care avea grijă de frățiorii cei mici ai lui Jase, George, în vârstă de patru ani și Patsy, în vârstă de un an. George este absolut adorabil, un băiețel foarte inteligent și curios, vorbăreț din cale-afară, dornic să descopere toate tainele universului.

M-au înduioșat de multe ori inocența lui și replicile lui nevinovate prin care reușea, fără să-și dea seama, să le strice momentele romantice ale celor doi adolescenți.

”Ușa se deschide și intră George.

– Mami a zis să vă aduc astea.

Ne depărtăm unul de altul și îl descoperim întinzând o farfurie cu fursecuri de ciocolată, mai multe dintre ele mușcate pe jumătate. George întinde farfuria spre noi, cu o figură vinovată.

– A trebuit să fiu sigur că mai erau încă bune. Apoi: Hei, voi doi nu aveți bluze!”

”Îl împinge ușurel pe fratele lui între omoplații firavi, apoi închide ferm ușa în urma lui.

– Care sunt șansele să nu-i menționeze lipsa de bluze mamei tale? întreb eu.

– Slabe.

Jase se sprijină cu spatele la ușă și închide ochii.

– George spune tot.”

Autoarea gradează magistral tensiunea sexuală dintre cei doi adolescenți, momentele de tandrețe dintre Samantha și Jase fiind foarte emoționante, ambii fiind complet lipsiți de experiență, descoperind împreună tainele dragostei fizice.

Însă nu totul era roz pentru Samantha, mai multe evenimente se precipită, iar ea descoperă că prietena ei perfectă Nan nu era chiar atât de perfectă, iar fratele acesteia, Tim, nu era chiar atât de rău pe cât părea, în ciuda multor acțiuni iresponsabile pe care le făcuse, spre final dovedind chiar o surprinzătoare înțelepciune în anumite momente.

În același timp, mama Samanthei se transformă tot mai mult sub ochii îndurerați ai acesteia, căpătând duplicitatea ipocrită a multor oameni politici.

”- Când am fost aleasă senator al statului vostru, mi-am păstrat centrul de interes. Numai că familia mea a devenit mult mai mare.

Urmează fotografii cu mama stând în mijlocul unor elevi de liceu cu pelerine și togi, aplecându-se spre o femeie în vârstă, într-un scaun cu rotile, care flutură un steag, acceptând flori de la un băiețel.

– Chiar sunt toți oamenii ăștia familia ta? Întreabă Harry, suspicios. Nu i-am văzut niciodată pe vreunul în casa ta.”

Un incident grav îi spulberă însă tot echilibrul Samanthei, punând-o în fața unei alegeri imposibile, sfâșiată între loialitatea față de propria mamă și dorința de a respecta principiile morale pe care tocmai aceasta i le inspirase…

Dar ce importanță mai poate avea orice confort material sau o viață aparent perfectă, dacă te-ai pierdut pe tine pe parcurs?

În final, Samantha are curajul să ia decizia impusă de propria conștiință, acceptând toate consecințele ce puteau decurge din aceasta…

O carte emoționantă, cu multe mesaje ce se citesc printre rânduri, ce te provoacă la propriile întrebări și reflecții, care se termină însă cu un final optimist, încărcat de speranță!

”Însă nu mai sunt privitor. Ceea ce se întâmplă între mine și Jase este real și viu. Nu are nimic de-a face cu privirea lucrurilor de la distanță, totul e despre cum se văd ele de aproape. Asta n-o să se schimbe.”

”Stăm cu spatele sprijinit de zid, ținându-ne de mână, cu ochii spre ocean, și privim soarele răsărind spre acoperișul lumii.”

Cărțile autoarei Huntley Fitzpatrick pot fi comandate pe elefant.ro, libris.ro, librarie.net

Recenzii și prezentări cărți Huntley Fitzpatrick

Recenzii Editura Epica