Cea mai frumoasă iubire a lui Don Juan. Antologia nuvelelor franceze de dragoste din secolul al XIX-lea de Octavian Soviany, Editura Paralela 45 – recenzie

Cea mai frumoasă iubire a lui Don Juan. Antologia nuvelelor franceze de dragoste din secolul al XIX-lea

Octavian Soviany

Editura Paralela 45

Colecția ANTOLOGII

Traducător: Octavian Soviany

Nr. pagini: 336

„Legenda unui castel bântuit, istoria unui paricid, povestea unui conflict între conștiinţă și datorie, misterul unor crime în serie, clasica povestire cu vampiri sau memoriile apocrife ale unui mierloi, toate acestea au în comun (indiferent că e vorba de relatarea descărnată a lui Stendhal sau de stilul luxuriant al lui Barbey d’Aurevilly) același apetit pentru insolit sau senzaţional și mai cu seamă aceeași plăcere de a povesti pe care, din fericire, proza contemporană pare să și-o fi regăsit după decenii și decenii de experimentalism. Aceasta este una dintre mărcile distinctive ale nuvelei franceze din secolul al XIX-lea, iar întoarcerea, admirativă și nostalgică, la câţiva dintre marii maeștri ai genului este totodată întoarcerea la vârsta de aur a naraţiunii. Cu acel sentiment de pietate pe care ni-l trezesc mereu monumentele venerabile ale literaturii.“ – Octavian Soviany

Dacă sunteți cumva tentați de o reîntoarcere la clasicii francezi sau doriți să îi descoperiți, fără ca vastitatea operelor acestora să vă inhibe acest impuls, iată că există o soluție la îndemână, în paginile acestui volum: „Cea mai frumoasă iubire a lui Don Juan”, antologia nuvelelor franceze de dragoste din secolul al XIX-lea, un volum tradus și alcătuit de Octavian Soviany.

Veți întâlni în paginile volumului zece nuvele, zece porții delicioase de proză din zona romantismului, unite de principiile acestui curent literar însă diferite din multe puncte de vedere, alese astfel pentru a ne face o privire de ansamblu cât mai cuprinzătoare.

Prima nuvelă, „Inès de Las Sierras”, scrisă de Charles Nodier este gotică și plină de suspans. A fost una dintre preferatele mele din acest volum, implică un castel bântuit și o apariție misterioasă, generatoare de pasiuni intense: femeie sau nălucă, ce sau cine este Inès de Las Sierras? Veți descoperi curând ce se ascunde în spatele straniilor întâmplări.

„În aceeași clipă, am distins în partea mai puțin luminată a încăperii o nălucă albă care alerga către noi cu o iuțeală neînchipuită și care, ajungând în apropierea noastră, își lăsă să cadă lințoliul. Se strecură printre noi, care ne ridicaserăm în picioare și ne duseserăm mâna la spadă, și se așeză pe locul lui Inès.

– Iată-mă – spuse năluca, slobozind un suspin lung și răsfirându-și în dreapta și în stânga părul prins neglijent cu o panglică. Niciodată nu mai văzusem o frumusețe atât de desăvârșită.”

A doua nuvelă, „Familia Cenci”, îi aparține lui Stendhal și transmite drama unui paricid petrecut la Roma în secolul al XVI-lea, în sânul familiei Cenci. Francesco Cenci, victimă și torționar totodată, este văzut ca un Don Juan al acelor timpuri iar fiica sa, Beatrice, este o adevărată eroină romantică.

A treia nuvelă este opera lui lui Alfred de Vigny și dezvăluie lupta din sufletul unui militar, între datoria față de superiori și datoria față de propria conștiință – „Laurette sau Pecetea roșie”.

„Un episod din timpul Terorii”, de Honoré de Balzac, ne înfățișează o mostră din acele vremuri grele, legată de execuția lui Ludovic al XVI-lea și de remușcările unui personaj neașteptat.

Altă nuvelă care mi-a plăcut în mod deosebit poartă semnătura lui Al. Dumas, un autor pe care eu îl îndrăgesc mult. „Dulapul de acaju” este o veritabilă nuvelă polițistă, asezonată cu stropul exact de mister cât să îi dea alură romantică.

„Nu se înșelase, era într-adevăr sânge.

Aghiotantul nostru era un bărbat brav. Văzuse câmpurile de luptă de la Marengo, Austerlitz, Iena, Friedland și mai ales Wagram, unde moartea secerase în numai două zile șaizeci de mii de vieți.

Niciodată nu încercase o spaimă asemănătoare cu cea pe care i-o provoca sângele, prelingându-se, picătură cu picătură, din încuietoarea acelui dulap sumbru.”

Prosper Mérimée ne aruncă direct în brațele lui „Venus din Ille”, într-o nuvelă fantastică de prima mână, unde personajul-narator trece prin evenimente de-a dreptul halucinante de-a lungul a câtorva zile petrecute în acel orășel, unde a fost descoperită o statuie neobișnuită.

„Émilie”, de Gérard de Nerval surprinde povestea romantică dintre doi tineri, care se transformă pe măsură ce lecturăm într-o adevărată tragedie greacă. Fapte din trecut o vor despărți pe Émilie de cel pe care și-l alesese drept soț.

Nuvela următoare dă numele acestui volum antologic și stă sub semnătura lui Jules-Amédée Barbey D’Aurevilly. Acest veritabil Don Juan, contele de Ravila este omagiat de douăsprezece dintre aristocratele seduse de el, în cadrul intim al unui supeu ieșit din comun, unde primește o provocare: să spună acestei audiențe feminine dedicate simțirilor care este cea mai frumoasă poveste de iubire pe care o poartă în inimă.

„Istoria unui mierloi alb”, de Alfred de Musset este un pamflet privind condiția poetului, a omului deosebit în diversele medii ale societății în care nu își poate găsi locul. Să fie același lucru valabil și în dragoste? În mod sigur veți descoperi statutul poetului romantic și toată acea neliniște caracteristică.

” – Așadar – îmi spuneam eu cu glas tare – nu sunt nici un mierloi alb, pentru că tata mi-a smuls penele, nici porumbel, pentru că m-am prăbușit pe drum când am vrut să ajung la Bruxelles, nici o coțofană rusească, pentru că micuța marchiză și-a înfundat urechile de cum am deschis pliscul, nici un turturel, pentru că Gourouli, până și buna Gourouli, a început să sforăie ca un călugăr de cum m-am pus pe cântat, nu sunt nici papagal, deoarece Kakatogan nu a binevoit să mă asculte, nici o altă pasăre oarecare, pentru că în pădurea de la Mortefontaine toate m-au lăsat să mă culc singur.”

Ultima nuvelă din această culegere remarcabilă este „Moartea îndrăgostită” de Théophile Gautier. Un preot pe numele său Romualdo devine ținta atentiilor unei femei deosebit de frumoase, Clarimonda, care se dovedește a fi vampir. Superb scrisă, îmbină realul cu fantasticul, ascetismul și pasiunea erotică, iubirea transcendentă și alte teme romantice.

Prin intermediul acestor nuvele, vă veți încărca de atmosfera acelor momente atât de importante din istoria Franței, cum ar fi revoluția franceză sau domnia lui Napoleon, tot timpul având în fața ochilor idealurile romanticilor și abordarea unui Don Juan universal, în afara limitelor de orice fel.

Înainte de fiecare nuvelă veți găși câteva date importante despre autorul ei, suficient cât să nu aglomereze cu detalii lipsite de importantă, date menite să ne reîmprospăteze memoria și să ne stârnească interesul de a afla mai mult. Am remarcat cu plăcere prezența notelor de subsol, cu informații binevenite pe parcursul lecturii.

În concluzie, am descoperit o antologie valoroasă atât pentru cei care studiază literatura franceză cât și pentru toți cei care vor, pur și simplu, să se delecteze cu aceste nestemate ale romantismului francez.

Mulţumim Editurii Paralela 45 pentru cartea oferită pentru recenzie.

Cartea Cea mai frumoasă iubire a lui Don Juan. Antologia nuvelelor franceze de dragoste din secolul al XIX-lea de Octavian Soviany poate fi comandată de pe edituraparalela45.ro, libris.ro, librarie.net