Ceasornicarul din Dachau de Carly Schabowski, Editura Rao – recenzie

Conform USA Today, Carly Schabowski este autoarea a patru bestselleruri, toate fiind romane de ficțiune istorică: Fiica Circarului, Ceasornicarul din Dachau, Curcubeul și Mesajul. Ea locuiește într-o căsuță mică în Oxfordshire. Interesul ei pentru istoria celui de-Al Doilea Război Mondial pornește de la o legătură de familie și a inspirat-o să finalizeze un doctorat cu privire la responsabilitatea autorului față de ficțiunea istorică. The Ringmaster’s Daughter este romanul de debut al lui Carly Schabowski, iar cel de-al doilea roman al său este Ceasornicarul din Dachau/ The Watchmaker of Dachau. Aceste romane sunt sunt povești istorice adevărate, epice, emoționante, centrate pe supraviețuire, suferință umană și găsirea iubirii pe fundalul vremurilor disperate și incerte ale Europei anilor 1940. În ciuda celebrității, este o persoană retrasă, care se autodefinește drept un ”pustnic”.

Ceasornicarul din Dachau este un roman despre regăsirea bunătății, loialității, prieteniei și dragostei în unul dintre cele mai îngrozitoare și crude locuri: un lagăr de concentrare nazist. Această poveste este sfâșietoare și greu de citit, în anumite momente, fără lacrimi în ochi.

O lectură pasionantă încă de la prima pagină. Unele detalii sunt atât de îngrozitoare, încât impun o pauză de lectură, pentru reflecție și reculegere. Și totuși, tot ceea ce este descris în această poveste s-a întâmplat, din nefericire, în realitate.

Cheia sunt personajele și caracterul lor. În ciuda momentelor dificile prin care trec, protagoniștii manifestă blândețe și compasiune. Modul în care percep realitatea doi prizonieri ai unui lagăr de concentrare și fiul unui torționar, dar mai ales faptul că, neașteptat, cei trei devin prieteni, este de fapt o pilduitoare lecție de toleranță. Moartea personajului principal cu doar câteva ore înainte de eliberare sporește caracterul tragic și provoacă o justificată revoltă.

Ninge ca în povești. O femeie se pregătește să participe la o înmormântare la care se aștepta de mult, dar care sperase să nu vină niciodată. În timp ce își mângâie părul și își aranjează ținuta, își spune că nu este prima dată când pierde pe cineva. Ridicând un ceas de mână delicat și deteriorat dintr-o cutie de pe dulapul ei, îl lipește pe obraz. Deodată, se lasă în voia amintirilor…

O lectură incredibil de emoționantă, care provoacă gânduri și sentimente sfâșietoare… Schabowski a dat naștere unei scrieri superbe, un amestec echilibrat de speranță, tristețe și luciditate. O carte care se citește cu lacrimi în ochi! – Goodreads

Totul despre această carte este emoționant și perfect. Narațiunea, personajele, acuratețea istorică, intriga! Personaje pe care le vei iubi și personaje pe care le vei uri! Am fost atât de profund mișcată de această carte încât o recomand oricui își dorește o poveste grozavă pe care să nu o uite curând. – Dianne E. Johnston

Ficțiunea istorică este un gen literar care ne permite, pe de o parte, să înțelegem mai bine evenimentele din trecut și, pe de altă parte, să ne imaginăm că suntem în locul celor care au trăit momentele respective. Desigur, fiecare perspectivă literară este diferită, prin urmare și percepția unui cititor este deosebită de cea a altuia. Totuși, poveștile adevărate reușesc să ajungă mai ușor la sufletele cititorilor oferindu-le astfel un plus de valoare, savoare și emoție.

Un roman ”inspirat dintr-o incredibilă poveste adevărată” este și Ceasornicarul din Dachau de Carly Schabowski, care ne oferă o perspectivă aparte asupra vieții în lagărul de concentrare de la Dachau și asupra relațiilor dintre evrei și naziști.De la prima și până la ultima filă se simte durerea, neputința și, mai ales, tăria eroilor, autoarea reușind astfel, prin scriitura simplă, dar sensibilă, să creioneze personajele și întâmplările într-un mod puternic și dramatic deopotrivă. Povestea provoacă gânduri și sentimente sfâșietoare, iar lectura este plină de reflecție și reculegere.

O poveste emoționantă despre prietenie și despre puterea umană de a supraviețui în cele mai grele condiții!

Isaac, un ceasornicar de 60 de ani, și Anna, o tânără de 29 de ani, ajung în lagărul de la Dachau, primul lagăr de concentrare înființat pe teritoriul Germaniei, în care foametea, teroarea și cruzimea erau la ordinea zilei, doar moartea putând pune capăt calvarului interminabil. Astfel, cei doi cunosc și simt pe propria piele barbaria naziștilor, înfruntând moartea cu curaj și fără a-și pierde speranța în ziua de mâine .

Fiind ceasornicar de meserie, Isaac este trimis în casa comandantului lagărului, Sturmbannfuhrerul Becher, unde primește sarcina de a repara diferite obiecte, mai ales ceasuri, ce au aparținut cândva evreilor. Aici, o întâlnește pe Anna care, pe timpul zilei, se ocupă de treburile casei, mai ales la bucătărie, și îl cunoaște pe Friedrich, fiul de zece ani al comandantului.

În timp ce Isaac și Anna încearcă să supraviețuiască în această casă, unde fiecare clipă le poate aduce moartea, Friedrich se luptă cu singurătatea și cu lipsa afectivității părinților săi. Timid, dar curios din fire, Friedrich îi urmărește din umbră pe Isaac și Anna față de care simte un interes aparte deși îi este interzis să interacționeze, sub o formă sau alta, cu aceștia.

În mijlocul terorii, în ciuda diferențelor de vârstă și de statut social, Isaac, Anna și Friedrich devin prieteni și își împărtășesc gândurile, fiecare în felul său. Singurătatea și pierderea celor dragi devin o punte de legătură între cei trei, iar singurul limbaj folosit este cel al prieteniei, și inocenței. Astfel, Isaac, Anna și Friedrich reușesc să găsească o rază de speranță și să își păstreze umanitatea într-un mediu ostil.

Caracterul tragic al acestei povești este evident în istoria îngrozitoare a lagărului de concentrare nazist de la Dachau – dar nu numai! -, unde mii de oameni nevinovați și-au pierdut viața în condiții inumane. În acest context al suferinței și morții, este uimitor faptul că doi prizonieri evrei ai lagărului și fiul unui ofițer nazist au reușit să găsească un sens în viața lor.

 În ”Ceasornicarul din Dachau” percepția realității este descrisă prin ochii lui Isaac, Anna și Friedrich. Desigur, modul de percepție este diferit pentru fiecare dintre noi, dar în cazul celor trei prieteni, a privi dincolo de etichetele sociale și a-i vedea pe ceilalți ca ființe umane a fost esențial în găsirea unei legături speciale între ei. Cei trei ar avea toate motivele să se vadă unul pe celălalt ca inamici, dar, într-un mod neașteptat, devin prieteni. Acest lucru este, de fapt, o lecție pilduitoare despre toleranță și regăsire a bunătății, loialității, prieteniei și dragostei în cele mai grele momente ale vieții.

Deși narațiunea este relatată la persoana a III-a din perspectiva celor trei personaje – cred că o narațiune la persoana I ar fi permis cititorului să pătrundă și mai adânc în sufletul personajelor, dar sunt doar subiectivă 🙂 -, autoarea reușește să transmită dramatismul și emoția întregii acțiuni. Sensibilitatea cu care este descrisă povestea celor trei protagoniști face din ”Ceasornicarul din Dachau” o lectură profundă.

Ceasornicarul din Dachau  de Carly Schabowski,publicată în România la începutul acestui an sub egida editurii RAO, este o ficțiune istorică îmbrăcată în dramatism și căldură deopotrivă; o poveste sensibilă, care se desfășoară în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când evreii erau transportați cu trenurile în lagărele de concentrare unde erau supuși la foamete, teroare, cruzimi și umilințe, viețile lor rezumându-se la un simplu număr. Și, în această lume a naziștilor, copiii erau adesea cei mai vulnerabili, iar Friedrich nu face excepție.

Această poveste despre trecut ne arată că, și în cele mai întunecate momente ale istoriei noastre, există întotdeauna speranță și posibilitatea de a găsi o rază de lumină. Prezentul este marcat de o luptă continuă pentru dreptate și egalitate, dar trecutul ne amintește că toleranța și înțelegerea sunt esențiale în această luptă. Într-o lume polarizată și divizată, este important să ne amintim că putem găsi prieteni și aliați în locuri neașteptate. Este esențial să nu uităm că viitorul nostru depinde de modul în care ne raportăm la ceilalți și de felul în care ne comportăm în fața injustiției și discriminării. Învățând din lecțiile trecutului, putem să ne construim un viitor mai bun.