Ceea ce nu poate fi ascuns de Agnès Martin-Lugand, Editura Trei – recenzie
Ceea ce nu poate fi ascuns
(Une évidence – 2019)
Agnès Martin-Lugand
Editura Trei
Traducere: Ela Negreanu
Nr.pagini: 368
An apariție: 2019
După ce a profesat ca psiholog timp de șase ani, Agnès Martin Lugand s-a dedicat scrisului, publicându-și primul roman, Oamenii fericiți citesc și beau cafea, în regim propriu, pe platforma Kindle Amazon, în decembrie 2012. Remarcată rapid de bloggerii atenți la mediul literar virtual, a trezit interesul Editurii Michel Lafon, care i-a propus debutul în lumea editorială tradițională. Astfel, romanul său a cunoscut un succes uriaș, fiind tradus în mai multe limbi. Drepturile de ecranizare au fost deja achiziționate de o casă de producție de la Hollywood.
Agnès Martin-Lugand se numără printre primii zece cei mai bine vânduți autori francezi.
Cărțile ei s-au vândut în Franța și în lume în peste 2 milioane de exemplare și au fost traduse în 32 de limbi.
La Editura Trei, de aceeași autoare, au apărut: Oamenii fericiți citesc și beau cafea, Viața e ușoară, nu-ți face griji, Îmi pare rău, sunt așteptată…, Fericirea îmi scapă printre degete, Încă aud muzica noastră în gând și Lumina unui nou început.
Reine este o femeie de succes care, împreună cu cel mai bun prieten al său, Paul, are o agenție de comunicare. E foarte pasionată de munca ei şi duce o viață fericită alături de Noé, băiatul său de şaptesprezece ani, care se pregăteşte de bacalaureat.
Într-o zi, prin intermediul unuia dintre clienții săi, Pacôme, de care se simte foarte atrasă, Reine îl reîntâlnește pe iubitul ei din tinerețe, Nicolas. E o revedere dulce-amară, căci Nicolas a părăsit-o atunci pentru o altă femeie, neştiind ce lasă în urmă.
Dar unele lucruri nu pot fi ascunse la nesfârşit, iar adevărurile dureroase ies la iveală, bulversând viaţa lui Reine, care trebuie să-şi limpezească sentimentele şi să hotărască pe cine iubește cu adevărat.
„Ceea ce nu poate fi ascuns este un roman emoţionant, care te face să meditezi asupra unor teme esenţiale: iubirea, despărţirea, iertarea.” – Paris Match
„Talentul de povestitoare al lui Agnès Martin Lugand este incontestabil — cunoaște în profunzime lexicul complicat al iubirii.” – Le Figaro
„Scrisul lui Agnès Martin-Lugand e o forță descătușată.” – Le Parisien
Ceea ce nu poate fi ascuns de Agnès Martin-Lugand este un roman sensibil și emoționant, care îți atinge sufletul. Scrisă într-un stil simplu și direct care te cucerește, cartea ascunde și profunzimi neașteptate, oferindu-ți mai multe teme de gândire. Intriga reușește să te captiveze de la început până la sfârșit, iar finalul este uimitor!
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Reine, personajul feminin principal. În vârstă de patruzeci de ani, Reine ducea o viață împlinită alături de Noé, fiul ei în vârstă de șaptesprezece ani și de Paul, prietenul ei cel mai bun, cu care deținea o agenție de comunicare de succes. Cu sora și părinții ei, Reine avea o relație caldă, întâlnindu-se adesea la reuniuni de familie.
Bacalaureatul lui Noé se apropia însă cu pași repezi, iar Reine simțea un început de atac de panică la gândul că, în curând, fiul ei avea să-și ia zborul. iar viața ei avea să rămână goală, fără elementul central care îi colora viața de șaptesprezece ani de zile.
Foarte empatic, Paul și-a dat seama imediat de tulburarea sufletească a lui Reine și, pentru a-i oferi o provocare care să o scoată din starea de nostalgie, a trimis-o la Saint-Malo, un orășel foarte pitoresc din Franța, unde își avea sediul Din cele patru colțuri ale lumii – o companie de succes ce se ocupa cu comerțul de cafea, ceai și alte mirodenii, în vederea discutării posibilității de a încheia un contract de promovare a imaginii acesteia.
Auzind despre locația noului proiect potențial al mamei lui, Noé a sărit în sus de bucurie, întrucât el visa de mult timp să viziteze Saint-Malo, încă de când citise o carte captivantă de aventuri, cu corsari și pirați, a cărei acțiune se desfășura în acel mirific port.
De îndată ce îl cunoaște pe Pacôme, unul dintre asociații firmei, Reine este cuprinsă de o senzație stranie, simțindu-se liberă, descătușată de orice constrângere, de parcă fusese transportată într-un alt timp și o altă dimensiune, alături de un corsar îndrăzneț, ce-i făcea inima să palpite. Autoarea reușește să surprindă foarte bine acea frumusețe ireală a orașului în puterea nopții, cu imagini de basm și atmosferă încărcată de magie.
”Momentul avea o doză de mister. Vântul, austeritatea locurilor, frigul, noaptea, liniștea, conștientizarea faptului că atingeam din când în când brațul acestui bărbat necunoscut care mă atrăgea incontestabil. Categoric nu era o seară banală. Parcă aș fi pătruns într-o dimensiune paralelă, în care mă simțeam ciudat de în largul meu. Pe măsură ce minutele se scurgeau, aveam tot mai puternic impresia că responsabilitățile mele dispăreau una după alta. Și, sincer vorbind, nu eram obișnuită cu așa ceva.”
”Am aflat apoi despre corsari că aveau dreptul să atace corabiile inamice și să urce la bordul lor, grație unei scrisori de autorizare dată de rege. Acești domni fermecători – spre deosebire de pirați care erau niște bandiți – respectau legile de război și navigau pe corăbii mai mici pentru a fi mai rapizi și a proteja vasele mari sau vasele de mărfuri pe timp de război. Eram captivată. Datorită vocii lui grave și blânde deopotrivă, oarecum învăluitoare, parcă și auzeam, undeva departe, bubuitul tunurilor, strigătele oamenilor care se aruncau în luptă, vedeam pavilioanele fluturând și pocnind în vânt, marea dezlănțuită, spuma clocotitoare a valurilor. Pacôme avea un dar, știa să spună povești, mă făcea să călătoresc în timp, expresia feței lui se schimba în funcție de cele descrise, uneori cobora tonul până-mi dădea senzația că puneam la punct o tactică de atac secretă.”
Totuși, după o noapte plină de pasiune fierbinte petrecută alături de Pacôme, realitatea revine în forță. Reine are un adevărat șoc în momentul în care descoperă că asociatul lui Pacôme era chiar Nicolas, iubitul ei din tinerețe și tatăl lui Noé!
Reine se simte sufocată de panică, un secret din trecut întorcându-se împotriva ei întocmai ca un bumerang, amenințând să distrugă tot echilibrul vieții ei din prezent.
Pe când Reine avea douăzeci și doi de ani. Nicolas, iubitul ei de care era îndrăgostită nebunește și cu care avea o relație de patru ani de zile, a primit o oportunitate de a pleca în India pentru a începe o afacere. Sigură pe relația lor, Reine a fost prima care l-a încurajat să plece. La început, scrisorile lui Nicolas erau pline de pasiune și de dor, însă apoi au devenit tot mai rare și mai rezervate. Descoperind că era însărcinată, Reine a făcut tot posibilul să-l contacteze. Însă, chiar înainte de a-i da vestea, Nicolas a surprins-o mărturisindu-i spășit și rușinat că a întâlnit o femeie acolo de care s-a îndrăgostit total, simțind-o adevăratul lui suflet pereche. Reine știa că Nicolas era un om onorabil, care s-ar fi întors cu siguranță pentru a-și asuma răspunderea. Însă Reine nu dorea să fie obiectul milei cuiva sau să se mulțumească cu rămășițele dragostei lui Nicolas, astfel că, din mândrie, i-a ascuns adevărul.
Cu o sinceritate brutală și șocantă, Reine ne mărturisește că, pe perioada sarcinii, și-a urât fătul, despre care avea impresia că o să-i ruineze întreaga viață, vrând chiar să-l avorteze, însă, din fericire, legea a împiedicat-o să facă acest lucru fiind deja într-o lună prea avansată. Sentimentele ei au suferit o transformare radicală după ce Noé s-a născut. Încă din prima clipă în care l-a văzut, Reine a simțit în suflet un șuvoi fierbinte de dragoste necondiționată pentru fiul ei, care a devenit principala ei rațiune de a trăi.
”Un val de iubire, uriaș, cald blând, mă copleșise. El era aici. Rezistase răului pe care i-l făcusem. Mâna lui minusculă mi se mișca pe piele, parcă râcâind-o să se întoarcă înăuntru, respirația lui rapidă era ca un ecou al respirației mele. Aveam impresia că se agăța de mine din toate puterile. Era aici. Era aici. Bebelușul meu era aici. Plânsesem în liniște, deasupra lui, cerându-i iertare în șoaptă pentru tot răul pe care i-l provocasem. Viața mea tocmai începuse. În inima mea se produseseră parcă două explozii. Prima, ca să oprească ura și dezgustul. A doua, ca să trăiesc din nou. Încetasem să mă mai scufund. Noé mă salvase. Mă născusem odată cu el.”
În același timp, o senzație de teamă irațională de a nu-l pierde a copleșit-o, astfel că a decis să nu-l înștiințeze pe Nicolas că are un fiu, ca nu cumva acesta să îl revendice.
”Universul meu se limita la ființa asta mică. Îmi dădusem seama că n-aș fi suportat s-o împart cu tatăl său. Făcusem alegerea bună evitând să-i mărturisesc că sunt însărcinată. Nu se punea problema să vină să mi-l ia. Noé era al meu. Doar al meu. Eu eram mama lui.”
O minciună duce la altă minciună astfel că mai târziu, după ce Noé a crescut și a întrebat-o despre tatăl lui, Reine i-a spus că acesta a părăsit-o după ce a aflat că este însărcinată, provocându-i resentimente puternice fiului ei față de tatăl necunoscut.
Pe când era însărcinată în șapte luni, Reine a avut norocul să se angajeze la agenția de comunicare a lui Paul, cel care avea să-i devină ulterior cel mai bun prieten, sprijinind-o necondiționat în toți anii care au urmat. De altfel, Paul susținea, la rândul lui, că Reine i-a salvat viața, scoțându-l din starea de depresie în care se afla, în urma divorțului, în momentul când ea l-a cunoscut. După câțiva ani, Reine devenise asociat cu drepturi depline în firmă, drept recunoaștere a meritelor ei în dezvoltarea afacerii. Mai mult, în toți cei șaptesprezece ani care trecuseră de la nașterea lui Noé, Paul jucase și rolul de figură paternă pentru acesta, având tot felul de activități comune cu el.
Revederea lui Nicolas o aruncă pe Reine într-un adevărat iad emoțional, fiind disperată la gândul că Noé o să o deteste descoperind că l-a mințit grosolan atâta timp, privându-l de o relație cu adevăratul lui tată. În plus, minciuna ei, odată dezvăluită, putea afecta grav inclusiv fericirea din familia lui Nicolas, Reine descoperind că acesta se însurase între timp cu femeia pe care o cunoscuse în India, se înțelegeau perfect și aveau trei copii împreună.
Într-o încercare disperată de a amâna deznodământul, Reine se învăluie în continuare într-o adevărată plasă de minciuni, realizând totuși că va veni și momentul în care toate îi vor exploda în față. Dar, până atunci, Reine aduna lacomă amintiri plăcute, pe care să le poată evoca după ce adevărul va ieși la iveală și va fi detestată de toată lumea. Astfel, Reine ”fura” cât mai multe clipe de pasiune nebună alături de Pacôme și petrecea cât mai multe momente plăcute alături de fiul ei.
”Eram stăpânită de o nevoie imperioasă de a profita de el, de o frenezie pentru fiul meu, de dorința de a fi destinsă în prezența lui, de a-l face fericit, de a-i construi ultimele amintiri frumoase cu mama lui. El mă considera ”cool” de câteva zile, îmi zisese în ajun. Și totuși, nu mai reușeam să-l privesc în ochi, măcinată de rușine și de spaimă. Paul avea dreptate, era aiurea ce făceam. N-ar fi trebuit să mă las dusă de val cu Pacôme, n-ar fi trebuit să mă îndrăgostesc deja de el până peste cap. Numai că el mă ținea departe de rănile trecute și viitoare. Adunam respirații, guri de aer de care m-aș fi putut agăța peste câtva timp.”
Singurul care aflase adevărul era Paul, care o sfătuia, cum o făcea de altfel de ani de zile, să aibă curajul să se elibereze de povara falsității și să înfrunte adevărul care, oricum, putea ieși la iveală oricând, fără a-l putea controla – cum, de altfel, s-a și întâmplat.
Mi-a plăcut cum a construit autoarea personajele, cu caractere complexe, însă fără a le idealiza. Fiecare dintre cei induși în eroare au avut propria reacție, mai mult sau mai puțin corectă sau echilibrată, la aflarea adevărului. În momentele de criză, când te simți trădat sau înșelat și o furtună de emoții contradictorii te asaltează, este greu să-ți păstrezi luciditatea, iar reacțiile pot fi adesea impulsive și nedrepte.
După multe momente intens emoționale, păreau că lucrurile încep să se așeze în sfârșit pe un făgaș normal, însă autoarea ne-a mai oferit o răsturnare spectaculoasă de situație în final. Sinceră să fiu, eu mă așteptasem la cu totul alt deznodământ, dar autoarea a reușit să mă convingă că, așa cum soarta a așezat în cele din urmă lucrurile, era cel mai bine pentru Reine, dar asta nu m-a împiedicat să sufăr pentru unul din personajele mele preferate…
Viața ne poartă pe căi nebănuite, cădem și ne ridicăm de mai multe ori, ca apoi, dacă am avut norocul să ajungem la o oază de fericire complet neașteptată, să constatăm că n-am schimba nimic din trecut, întrucât toate acele evenimente ne-au condus la ceea ce suntem astăzi…
”Nu mi-aș rescrie povestea. Pentru nimic în lume. Era a mea. Era a noastră…”
10 Comments
Mirela Barbălată
Super!! O recenzie minunată. Îmi place cum scrie autoarea . Poveștile ei sunt simple dar emoționante. Din punctul meu de vedere autoarea are talent și știe să transmită .
Tyna
Mulțumesc! Și mie îmi place mult cum scrie autoarea!
Bălan Daniela
Foarte frumoasă,tentantă și emoționantă recenzia!felicitări ❤️
Tyna
Mulțumesc! ❤
Oli
Minunată recenzie, felicitări Tyna! Îmi place povestea asta, e foarte emoționantă, mulțumesc pentru recomandare!
Tyna
Mulțumesc! ❤ Cu drag!
anasylvi
Interesant romanul si frumoasa recenzia! Recunosc ca nu am citit nimic de autoare, desi am vreo trei romane de-ale ei in biblioteca. Voi incerca si eu la un moment dat, fiindca am auzit ca pe aceasta autoare ori o placi, ori o displaci, cica nu ar fi cale de mijloc.
Tyna
Mulțumesc! Eu cred că o să îți placă!
Geo
Ce frumoasa este recenzia! Abia aștept sa citesc cartea.
Tyna
Mulțumesc! Lectură plăcută! Sunt convinsă că o să îți placă.