Cei care pleacă și cei ce rămân de Elena Ferrante, Editura Pandora M – recenzie
Cei care pleacă și cei ce rămân
(Storia di chi fugge e di chi resta – 2013)
Elena Ferrante
Editura Pandora M
Limba originală: italiană
Traducere de Cerasela Barbone
Nr. de pagini: 408
Elena Ferrante este pseudonimul unei romanciere italiene. A publicat şase cărţi, printre care Amore molesto şi I giorni dell’abbandono, descrisă ca „răvăşitoare” de către prestigiosul cotidian New York Times.
Seria Prietena mea genială – L’amica geniale (The Neapolitan Novels)
1. Prietena mea genială – Editura Pandora M – My Brilliant Friend – 2011 – recenzie
2. Povestea noului nume – Editura Pandora M – The Story of a New Name – 2012 – recenzie
3. Cei care pleacă și cei ce rămân – Editura Pandora M – Those Who Leave and Those Who Stay – 2013
4. Povestea fetiței pierdute – Editura Pandora M – The Story of the Lost Child – 2014 – recenzie
În liniștea cea mai deplină sau în mijlocul evenimentelor tumultuoase, atunci când ne simțim în siguranță sau în pericol, când suntem nevinovați sau imorali, suntem o mulțime formată din ceilalți. Iar această mulțime e cu siguranță o binecuvântare pentru literatură. – Elena Ferrante
În al treilea roman al Tetralogiei Napolitane, Elena şi Lila, cele două fete cu care cititorii au făcut cunoştință în Prietena mea genială, au devenit femei.
Lila şi-a părăsit soțul şi confortul material, iar acum munceşte în condiții foarte dure. Elena a studiat la Școala Normală din Pisa şi a publicat un roman de succes, care i-a deschis uşile saloanelor selecte. Amândouă au refuzat să se complacă într-o viață plină de nefericire, ignoranță şi supunere, îmbrățişând în schimb numeroasele oportunități ale anilor ’70. În continuare le leagă o prietenie profundă, de nezdruncinat.
Toată lumea ar trebui să citească orice poartă semnătura Elenei Ferrante. – The Boston Globe
Personajele feminine ale Elenei Ferrante sunt autentice opere de artă. – El País
În cel de-al treilea volum al tetralogiei napolitane, Cei care pleacă și cei ce rămân, urmărim cotiturile fascinante ale destinelor Lilei și Elenei din jurul vârstei de douăzeci de ani până în jurul vârstei de treizeci de ani, pe fundalul unei societăți frământate de inechități sociale, marcată de transformări profunde și evenimente dramatice, măcinată de luptele interne dintre neofasciști și comuniști, dintre patroni și sindicaliști.
Scriitoarea are un talent remarcabil de a crea personaje complexe, prezentând realitatea fără să o îndulcească sau înfrumusețeze. Descrierea locurilor și redarea atmosferei acelor vremuri sunt făcute cu multă acuratețe. Cu multă sinceritate, însăși Elena, personajul din perspectiva căreia este scrisă cartea la persoana întâi, își prezintă propriile fapte și gânduri din anumite momente așa cum au fost, chiar dacă nu o puneau într-o lumină favorabilă de fiecare dată.
În acest volum, deși accentul cade mai mult pe evenimentele din viața Elenei, plecată departe de Napoli, Lila rămâne o figură centrală a romanului, un personaj de o personalitate copleșitoare, care influențează, chiar și în absență, multe din deciziile Elenei, care își extrăgea forța necesară unor acțiuni gândindu-se la ce ar fi făcut Lila într-o atare situație. Elena ajunge să o mitizeze aproape pe Lila, atribuindu-i calități excepționale și chiar abilități întunecate, fiind convinsă în anumite momente dificile ale vieții ei că acestea au fost provocate de energii negative transmise de la distanță de mintea Lilei.
În cel de-al doilea volum al tetralogiei napolitane, Povestea noului nume, am aflat că Lila și-a continuat idila cu Nino timp de aproape un an, pe ascuns față de soțul ei Stefano. Când a rămas însă însărcinată a decis, împreună cu Nino, să-și părăsească soțul cu orice risc și să meargă să locuiască cu Nino într-un apartament închiriat din cartier. Fericirea lor idilică a durat doar douăzeci și trei de zile, după care Nino a început să se plictisească de grețurile și toanele de femeie însărcinată ale Lilei, văzând-o acum într-o altă lumină, dezgustat de lipsa ei de cultură, de faptul că vorbea tare și intra în polemică cu ceilalți. După o ceartă, Nino pleacă, iar Lila, lipsită de orice mijloace materiale, se întoarce la soțul ei, care preferă să se mintă singur că ea a fost doar într-o vizită la Elena. După nașterea băiatului, Rino, Lila continuă să fie nefericită și se hotărăște să-l părăsească pe Stefano. Incredibilul ei magnetism acționează în continuare asupra celor din jur. După ce refuză propunerea lui Michele Solara de a fi amanta lui, Lila alege să plece din cartier cu Enzo, fostul ei coleg de școală, un bărbat deosebit de inteligent, muncitor și cumsecade, care își părăsește logodnica de dragul ei. Din păcate, în ciuda eforturilor lui Enzo, mijloacele materiale erau insuficiente, astfel că Lila ajunge să se angajeze în fabrica de mezeluri a lui Bruno, bunul prieten al lui Nino.
În timpul acesta, Elena și-a continuat studiile, absolvind Școala Normală din Pisa și scriind un roman de mare succes, inspirat din experiențele ei personale trăite. Romanul a fost destul de controversat, stârnind mai multe polemici pe seama lui. Stările de spirit ale Elenei fluctuau în funcție de părerile pro și contra apărute în ziare, lipsindu-i sprijinul și siguranța pe care le emana Lila.
La una din campaniile de promovare a cărții, Elena l-a reîntâlnit pe Nino, realizând că pasiunea ei pentru el rămăsese la fel de arzătoare, fiind capabilă să-și părăsească logodnicul într-o clipă dacă el i-ar fi cerut-o. Dar Nino, deși s-a purtat extrem de amabil cu ea, apărându-i cu mult patos cartea în fața unor critici răuvoitoare, nu a părut să manifeste un interes de natură amoroasă față de ea.
La o manifestație de protest, Elena este impresionată de o tânără studentă ce-și creștea singură copilul, întrucât tatăl acestuia nu dorise să-și asume responsabilitatea. Cu multă stupoare, Elena află că acesta era chiar Nino, remarcând acum pentru prima dată că, în ciuda atitudinii acestuia de negare a tatălui lui, un afemeiat celebru, se asemăna cu el mai mult decât era dispus s-o recunoască.
”Nino nu fugea deloc de tatăl lui de frică să nu devină ca el. Nino era deja tatăl lui și nu voia s-o recunoască.”
În ciuda acestei constatări, Elena tot nu putea să îl urască.
În toiul propriilor frământări și incertitudini, Elena este contactată de Pasquale, un fost coleg de școală, care îi solicită, în numele lui Enzo, ajutorul pentru Lila, care se simțea foarte rău. Viața în fabrică era extrem de grea, iar femeile trebuiau să facă față și hărțuirilor sexuale la care erau supuse de șefi. Epuizată fizic peste măsură, prinsă la mijloc într-un conflict dintre sindicat și patron, Lila clacase psihic, ajungând să aibă tot felul de halucinații, văzând capete hidoase ce ieșeau din mobile și alte imagini de coșmar. Elena este profund impresionată de suferința prietenei ei, simțind în același timp o puternică recunoștință că, datorită imboldurilor acesteia, își continuase școala și plecase de acolo.
”Am perceput un puternic sentiment de vinovăție, m-am gândit: asta e viața de care puteam avea parte și, dacă nu s-a întâmplat, e și meritul ei.”
Încântată să o poată ajuta la rândul ei și să o recompenseze măcar puțin pentru ajutorul pe care i-l dăduse în trecut, Elena pune în mișcare toată influența puternicei familii a logodnicului ei, reușind să-i obțină toate drepturile cuvenite Lilei, după ce aceasta își dăduse demisia, și aranjând cu medici de renume să o consulte.
”Lila, în trecut, deschisese sertarul miraculos al mezelăriei și îmi cumpărase de toate, în special cărți. Acum deschideam eu sertarele mele și-i întorceam gestul, sperând să se simtă pusă la adăpost, așa cum deja mă simțeam eu.”
Paradoxal (sau nu), Lila nu a părut prea recunoscătoare, din frazele ei chipurile de mulțumire răzbătând ironii fine și jigniri, care au rănit-o pe Elena, făcând-o să se simtă din nou măruntă și nesigură pe ea, în sufletul ei dorindu-i pentru prima dată răul Lilei.
”Cu siguranță era falsă și era ingrată, iar eu, în ciuda tuturor schimbărilor prin care trecusem, continuam să-i fiu subordonată. Am simțit că n-o să scap niciodată de supunerea aceea și asta mi s-a părut insuportabil. Mi-am dorit – și n-am reușit să-mi controlez dorința – să se fi înșelat cardiologul, ca Armando să aibă dreptate, să fie într-adevăr bolnavă și să moară.”
Puterea malefică a Lilei fusese remarcată și de Gigliola, viitoarea soție a lui Michele. Vorbele ei, pline de amărăciune, scot în evidență o realitate dureroasă a acelor vremuri și locuri. Căsătoriile se încheiau adesea din interes, fără nicio urmă de iubire sau respect față de viitoarea soție din partea bărbatului, care-și lua de fapt o servitoare neplătită.
”Mă tratează în fața tuturor ca pe o zdreanță. Și eu știu de ce. N-a ținut niciodată la mine. Se căsătorește cu mine ca să aibă o servitoare de încredere, toți bărbații se căsătoresc de asta. Și îmi zice încontinuu: ce p… mea fac cu tine, nu știi nimic, nu ai inteligență, nu ai gust, casa asta frumoasă e irosită, cu tine totul se transformă într-o porcărie.”
Însă Michele, în ciuda numărului mare de amante pe care le avusese și cu care se lăudase plin de cinism în fața viitoarei soții – o sută douăzeci și două, fie cu bani fie gratis, era totuși capabil de sentimente profunde, fiind îndrăgostit profund de Lila, pe care o respecta sincer, urcând-o pe un piedestal al idealului feminin.
”Și Lila, Lila care știuse să-i stârnească acea pasiune, o emoție care nu era doar mania unui patron, născută din fanfaronade de periferie, din răzbunare, din dorință abjectă, cum tindea ea să spună, ci era o formă obsesivă de valorizare a femeii, nu devoțiune, nu subordonare, ci mai degrabă iubirea unui bărbat dintre cele mai căutate, un sentiment complicat care știa să facă dintr-o femeie, cu hotărâre, într-un fel de violență, aleasa printre femei. M-am simțit alături de Gigliola, i-am înțeles umilința.”
Bulversată sufletește de sentimentele negative pe care Lila le i le stârnea, Elena a ales să se țină departe de ea mai mulți ani, timp în care au vorbit doar la telefon.
Deși sperase să aibă o căsnicie fericită cu Pietro, bazată pe respect și interese reciproce, Elena s-a simțit în scurt timp captivă într-o relație ce se deteriora tot mai mult. În ciuda dorințelor ei de a-și urma o carieră ca scriitoare, Pietro a lăsat-o imediat însărcinată, ca mai apoi să aibă grijă să-i ridiculizeze ideile, să-i descurajeze tendințele de emancipare și să o reducă tot mai mult la rolul de casnică, refuzând să o ajute la ceva, pretextând mereu că are o lucrare importantă de predat. Se părea că Pietro, copleșit de renumele propriei familii, la care nu reușea să se ridice, nesigur de propria virilitate, simțea nevoia să se impună măcar în propria familie. Ca o consecință logică, viața sexuală era și ea lipsită de orice satisfacție.
”Căsnicia mi se părea de-acum o instituție care, în mod diferit de ce se credea, despuia contactul sexual de orice umanitate.”
În tot acest timp, Lila, întocmai ca pasărea Phoenix, reușise să renască din propria cenușă, ajungând să ocupe un post important, foarte bine plătit. O vizită intempestivă făcută de Elena la Napoli, în urma unei vești tulburătoare aflate despre sora ei, avea să-i aducă o nouă umilință. La cina la care participaseră mai multe persoane importante din localitate, realizările Lilei au fost scoase în evidența, tot succesul Elenei pălind prin comparație, lucru remarcat cu multă amărăciune de aceasta în timp ce se întorcea acasă.
”Și totuși, în timp ce mă întorceam cu mașina la Florența, am avut impresia că acolo, în cartier, între înapoiere și modernitate, ea are mai multă istorie decât mine. Câte lucruri pierdusem plecând, crezând că sunt destinată cine știe cărei vieți glorioase. Lila, care rămăsese, avea un loc de muncă foarte nou, câștiga mult, acționa în deplină libertate și după niște planuri care se dovedeau indescifrabile.”
Finalul ne aduce o nouă întorsătură spectaculoasă de situație, Elena luând o hotărâre cu consecințe extrem de importante și imprevizibile, dar pe care le vom afla doar în următorul volum.
19 Comments
Geo
Foarte frumoasa si in același timp complicata, recenzia ta. Se pare ca aceasta carte, ca si prima din Tetralogie, este plină de fapte si acțiuni care își vor dovedi repercursiunile pana peste ani.
M-ai tentat si de aceasta data. Sunt curioasa cum se va continua. Abia aștept sa îți aflu impresiile la volumul următor.
Tyna
Da, și eu abia aștept să citesc ultima carte din tetralogie!
Geo
Sa ai spor! Eu abia îți aștept impresiile!
Mariam Oana
Pe mine ai reușit să mă tentezi…
Tyna
Eu cred că o să îți placă mult această serie! Dar trebuie să o citești în ordine.
Geo
Suntem doua!
Oli
Foarte frumoasă, captivantă și detaliată recenzie, felicitări și mulțumesc, Tyna! Nu am citit seria, dar am urmarit-o prin recenziile tale! Abia aștept sa aflu continuarea. Cred că mi-ar plăcea și mie această serie.
Tyna
Mulțumesc! Și eu cred că ți-ar plăcea!
Claudia Dare
Am citit recenziile tale și ai un mare talent de a tenta cititorul. Felicitări!
Tyna
Mulțumesc! Mă bucur că te-am tentat!
anasylvi
Intrucat nu am citit decat volumul 1, de ceva vreme vreau sa continui lectura seriei, astept sa prind o oferta buna! :*
Tyna
Lectură plăcută când reușești să le aduni pe toate!
Mirela Nenciu
Felicitari pt recenzie! Nu am citit aceasta serie!
Tyna
Mulțumesc!
Balan Daniela
foarte frumoasa si tentanta recenzia ,felicitari
Tyna
Multumesc!
ERIKA
nu am citit recenziile – doar pe aceasta – in schimb am citit cele patru volume….Pentru toti cei care intentioneaza sa citeasca , neaparat in ordinea volumelor, ii informez ca provoaca dependenta, actiunea este atat de densa, personajele atat de complexe incat nu se poate sa nu te captiveze.Un sfat – nu incepeti lectura numai daca aveti timpul necesar s-s si finalizati.
Oli
Multumim de impresii si recomandare!
Tyna
Sunt perfect de acord cu cele afirmate!