Cei care se întorc de Jason Mott, Editura Univers – recenzie

Cei care se întorc 

(The returned – 2013)

Jason Mott

Editura Univers

Traducerea: Petru Iamandi

Anul apariției: 2016

Număr de pagini: 304

“Cei care se întorc spune o poveste dulce-amăruie despre pierderea celor dragi, despre regăsire, despre împăcarea cu viața și cu moartea. Ce e de făcut când la ușă bate băiețelul pe care l-ai crezut mort decenii în șir și este la fel de mic și de adorabil ca altădată, deși tu ai îmbătrânit între timp? L-ai primi în casă și în inimă sau ai fi îngrozit și l-ai alunga? Este dilema cu care se confruntă mai întâi locuitorii din orășelul Arcadia din statul american Carolina de Nord, scena principală a romanului. Unii dintre ei cedează nervos, alții devin agresivi, iar alții văd o șansă nesperată în regăsirea celor pe care i-au iubit. Deși fantastică, povestea celor care se întorc este și povestea celor care rămân. Sau mai ales a lor.”

Jason Mott este un poet și prozator american. A publicat două volume de poezie și două romane. A fost nominalizat în 2009 pentru prestigiosul premiu Pushcart, iar revista “Entertainment Weekly” l-a inclus în lista celor zece personalități de urmărit, “New Hollywood: Next Wave”. După “Cei care se întorc”, primul său roman, s-a făcut un serial de televiziune.

“Impresionantul roman de debut al lui Jason Mott … este un intens și emoționant tratat despre viață, moarte și viața din nou.” — USA Today

“Această carte oferă o viziune superb scrisă și de o mare precizie emoțională a lumii noastre bulversate… Poetul și romancierul debutant Mott a scris un roman răvășitor, care navighează pe câmpul minat al emoțiilor cu realism și grație.” — Kirkus Reviews

În momentul în care am decis să citesc această carte, auzisem vag despre acest autor, deși nu știam prea multe despre el; dar ceea ce m-a atras spre carte, în afara descrierii, a fost coperta. O imagine a unui univers răsturnat, s-a dat lumea peste cap — cam asta am gândit.

“Cei care se întorc” este cartea care te provoacă să cercetezi, să încerci să accepți anumite lucruri cu adevărat stranii, chiar îți pune credința la încercare. O carte minunată, care se citește foarte ușor, dar la final te lasă cu o mulțime de gânduri și întrebări cărora trebuie să le găsești un răspuns în inima ta.

Facem cunoștință cu Harold și soția sa, Lucille…

“Crainicul tocmai vorbea despre Edmund Blithe, primul dintre Cei-care-se-întorc, și despre cum se schimbase viața acestuia, acum că era din nou viu.

“E mai bine acum, a doua oară?”, întrebă crainicul, privind direct spre camera de luat vederi și lăsând povara răspunsului onest pe umerii telespectatorilor.”

Câți dintre noi nu am pierdut persoane dragi? Și câți dintre noi nu ne-am dorit să îi putem readuce înapoi?

“— Ce are patru picioare și face “muuu”? întrebă băiatul cu o voce tremurândă.

Harold își drese glasul – nesigur nici măcar de el.

— Nu știu.

— O vacă rătăcită!

Apoi copilul îl îmbrățișă pe bătrân, îngânând printre hohote de plâns “Tăticule! Tăticule!” înainte ca Harold să confirme sau să nege. Harold se lăsă pe tocul ușii — cât pe ce să cadă — și mângâie copilul pe cap dintr-un instinct patern ce nu mai fusese redeșteptat de mult.”

Copilul este nimeni altul decât Jacob Wiliam Hargrave, decedat la 15 August 1966, fix când împlinea 8 ani. Cum este posibil oare să se întoarcă oamenii după ce au decedat?

“— Așa se întâmplă peste tot, adăugă el.

…. E un moment unic pentru fiecare, spuse insul de la Birou.”

“Cei care se întorc” este un roman original, ce abordează un subiect care poate stârni controverse și, în același timp, te face să te întrebi, cum ar fi dacă?

Biroul Internațional al Celor care se întorc era o instituție ce se ocupa cu reunirea celor întorși cu familiile lor, dacă acest lucru mai era posibil.

Jason Mott ne spune o poveste de domeniul fantasticului, bine scrisă, alertă și captivantă; care ne face să ne gândim la propriile noastre reacții dacă ne-am întâlni cu o astfel de situație…

Lucille și Harold sunt puși la încercare într-un mod în care nu s-ar fi gândit vreodată. Cum vor reacționa cei doi urmează să aflăm.

“De-a lungul anilor nu numai că se obișnuiseră să se ascundă de singurătatea lor, dar căpătaseră și o anumită îndemânare.”

Supraviețuiseră morții fiului lor. Supraviețuiseră tragediei apărute în viața lor. Supraviețuiseră, doar atât!

“— Vreți să-l păstrați pe Jacob?”

Aceasta este marea întrebare pusă de agentul Biroului, la care cei doi răspund afirmativ.

“— Nu sunt diavoli, sunt o binecuvântare. O binecuvântare a Domnului. Asta sunt. O nouă șansă.”

Romanul prezintă povestea cuplului Hargrave și modul în care aceștia fac față noutății apărute peste noapte în viața lor: revenirea din morți a fiului lor. Și nu doar atât. Ni se prezintă și povesti despre alte persoane care s-au întors — mici note informative. De asemenea, trebuie să vedem și reacția comunității cu privire la acest fapt.

Se pare că societatea, cea din roman, nu diferă prea mult de cea a zilelor noastre: unii sunt mai îngăduitori, alții mai intransigenți. Unii acceptă miracolele, alții le resping ca pe cele mai mari păcate…

Ce s-ar întâmpla dacă cei plecați dintre noi ar învia într-o bună zi? Aceasta este premisa de la care pornește acțiunea romanului. O carte inovatoare, incitanta și emoționantă. O diagrama asupra societății și a modului in care reacționează aceasta. O poveste care te face sa suferi, sa conștientizezi ca ființa umană nu accepta cu ușurință ceea ce pare imposibil.