Cel mai tandru libertin de Elizabeth Hoyt, Iubiri de poveste, Editura Litera – Recenzie

Cel mai tandru libertin

Elizabeth Hoyt

Colecția Iubiri de poveste

Editura Alma – Grup Editorial Litera

Traducere: Mihaela Sofonea/Graal Soft

Nr. pagini: 273

Titlu original: Sweetest Scoundrel

• Seria Maiden Lane – recenzie serie

1. 1. Dorințe ascunse (Wicked Intentions – 2010)
2. 2. Plăceri vinovate (Notorious Pleasures – 2011)
3.     2.5. Clever John – 2011
4. 3. O pasiune imposibilă (Scandalous Desires – 2011)
5. 4. Fantoma din St.Giles (Thief of Shadows – 2012)
6. 5. Lordul întunericului (Lord of Darkness – 2013)
7. 6. Ducele nopții (Duke of Midnight – 2013)
8.      6.5. A Maiden Lane Christmas Special – 2013
9. 7. Dragul meu necunoscut (Darling Beast – 2013)
10. 8. Bravul meu căpitan (Dearest Rogue – 2015)
11. 9. Cel mai tandru libertin (Sweetest Scoundrel – 2015) 
12. 10. Ducele păcatului (Duke of Sin – 2016) – recenzia 
13.      10.5. Once Upon a Moonlit Night – 2016
14. 11. Duke of Pleasure – 2016
15. 12. Duke of Desire – 2017

Afectată, cuviincioasă și cumpătată, Eve Dinwoody este profesionalismul întruchipat când vine vorba despre protejarea investițiilor fratelui ei. Însă, când acceptă să țină sub control baierele pungii ducelui de Montgomery și să verifice modul în care sunt cheltuiți banii acestuia pentru refacerea celei mai cunoscute grădini de agrement din Londra, Eve se trezește că are de înfruntat un ticălos arogant și mânios, care nu se lasă controlat.

Desfrânat și nerușinat, Asa Makepeace nu are timp pentru o mironosiță zgârcită ca Eve. În calitate de proprietar al unei grădini de agrement căreia și-a dedicat aproape toată viața, are destule bătăi de cap cu soprane egoiste și cu tenori temperamentali. Nici prin gând nu-i trece să lase o aristocrată să o facă pe șefa cu el ‒ oricât de ademenitoare ar fi ea. În ciuda lipsei sale de experiență când vine vorba despre teatru ‒ și a confruntărilor dure pe care le are cu Asa ‒, Eve este hotărâtă să transforme grădina Harte’s Folly într-un succes răsunător.
Dar, cu cât se străduiește mai tare să facă față încăpățânatului crai, cu atât îi e mai greu să ignore farmecul seducător și magnetismul lui irezistibil. Nu încape îndoială că focul ce arde mocnit între ei este imposibil de ignorat ‒ iar încercarea de a-l înăbuși este o luptă deja pierdută pentru amândoi.

Elizabeth Hoyt este autoarea ale cărei romane historical-romance au urcat rapid în topurile de bestseller-uri, având patru nominalizări la premiul Rita și fiind de două ori câștigătoare a premiului Romantic Times Reviewer’s Choise.

Cartea de față face parte din îndrăgita serie a Colecției Iubiri de poveste – Maiden Lane, fiind la fel de captivantă ca volumele anterioare,  povestea de iubire dintre protagoniști fiind foarte neașteptată, la prima vedere cei doi neavînd nimic în comun: el nu are niciun strop de sânge albastru, e fiul dezmoștenit al unui berar, un bărbat foarte viril, libertin și nerușinat, iar ea este fiica unui duce (fiind un copil din flori, dar tot o aristocrată rămâne), o tânără la prima vedere scorțoasă, pedantă și sigură pe ea, și câtuși de puțin atrăgătoare. Dar aparențele pot fi înșelătoare…

Cu ambele personaje am făcut cunoștință dinainte. Astfel, Asa Makepeace provine dintr-o familie numeroasă, având trei surori și doi frați, iar povestea acestora o știm din volumele anterioare – surorile lui, Temperance și Silence fiind cele care s-au ocupat de orfelinatul din mahalaua St. Giles – cea mai rău famată zonă a Londrei – ca și fratele său Winter. Mi-a făcut plăcere să reîntâlnesc în acest volum membrii familiei extinse a lui Asa Makepeace, pe care i-am îndrăgit deja de-a lungul seriei.

Eve Dinwoody este sora ducelui de Montgomery – un personaj controversat, șantajist și fără scrupule a cărui singură calitate pare a fi dragostea (capricioasă, ce-i drept) față de sora sa. În paranteză fie spus, Val Montgomery este ticălosul care a răpit-o pe Phoebe Batten în ”Bravul meu căpitan”. Însă Eve îl iubea din toată inima, în ciuda caracterului și faptelor sale, pe care le cunoștea, deși nu-l aproba.

Ce au cei doi în comun și motivul pentru care fac cunoștință este faptul că Asa își închinase efectiv viața refacerii celei mai cunoscute grădini de agrement din Londra, Harte’s Folly, în urma incendiului care o distrusese cu câțiva ani în urmă – grădină ce îi fusese care lăsată moștenire de cel mai bun prieten al tatălui său – iar Eve era cea care administra finanțele ducelui de Montgomery, finanțatorul proiectului.

Prima întâlnire dintre ei e memorabilă: Eve se duce să-l tragă la răspundere întrucât nu i se par justificate sumele cheltuite, dar în fața refuzului acestuia de a o primi în mizerabilul său apartament, ea îl dă la o parte și intră ( cu un curaj justificat de prezența body-gardului ei personal, Jean-Marie, un negru vânjos care o însoțea peste tot) moment în care își dă seama de greșeală!

”În încăpere era un dezastru cumplit, camera fiind plină de mobilă desperecheată și de lucruri prăfuite (…) încăperea era atât de ticsită, încât Eve avu nevoie de un moment pentru a o observa pe femeia goală din pat.” Ups!

Care e prima ei impresie despre el?

”Nu era tocmai înalt…dar acest lucru era compensat de lățimea umerilor. Purta o cămașă albă, deschisă la gât, de sub care ieșea la iveală părul negru și creț de pe piept. Părul arămiu răvășit îi ajungea la umeri. Nu avea un chip frumos. Dimpotrivă, de fapt: era puternic, ridat și dur, cât se poate de masculin. Avea tot ce-o îngrozea mai mult pe Eve…

De la această distanță, îi vedea vinișoarele roșii din ochii injectați și simțea un miros de alcool stătut în respirația lui. De asemenea, părea că nu mai folosise briciul de câteva zile. Virilitatea lui era aproape copleșitoare. Eve simțea vechea panică urcându-i în piept, dar o înfruntă…Era femeie în toată firea și ar fi trebuit să scape de această groază cu ani în urmă.”

Care e prima lui impresie despre ea?

” O privi încruntat de domnișoara Dinwoody, cu ochii zvâcnindu-i. Era înaltă pentru o femeie, slabă, cu pieptul plat, și avea o față dominată de un nas mare și lung. Era o persoană absolut banală – ceea ce îl bucura, căci vrăjitoarea încerca să-i fure munca, visurile și sângele. Nopți lungi în care stătuse treaz, târguindu-se cu diavolul și ticluind planuri disperate…Încerca să-i fure nenorocita de grădină.

• Nu ai dreptul să-mi tai creditul.
• Vă asigur că îl am, îi răspunse ea tăios, cu un accent care ar fi făcut-o geloasă pe regină.”

Greu de crezut vor găsi vreun teren comun de discuție, mai ales că el, confundând-o inițial, îi propune un rol de…servitoare într-o piesă de teatru, după care retrage și această ”ofertă”, spunându-i cu bădărănie că la vârsta ei și la felul cum arată mai bine ar căuta ceva în spatele scenei…

Bineînțeles că Eve pleacă ofensată, însă el se repliază rapid și, realizând că nu-ți poate permite să piardă finanțarea, fuge după ea, hotărât să se ploconească dacă va fi nevoie, și va fi, iar în plus, îi o invită să viziteze  grădina pentru a vedea cu ochii ei în ce stadiu sunt lucrările și pe ce s-au cheltuit banii. Femeie rațională, acceptă!

Interacțiunea lor inițială e încărcată de antipatie și resentimente, având în vedere că, prin prisma experiențelor personale proprii, fiecare întruchipează tot ce detestă și respinge celălalt: el o asociază cu aristocrații care se uită de sus la el, iar ea îl percepe ca pe un bărbat necioplit, de o masculinitate evidentă, ceea ce o înspăimântă. În copilărie, Eve a avut parte de un episod mai mult decât traumatizant când, în timpul unei orgii organizată de tatăl ei, ducele, era sa fie sfâșiată de câinii de vânătoare ce fuseseră asmuțiți pe femei și copii, iar apoi era să fie violată de unul din invitați. Noroc cu fratele ei care o salvase! De acolo se trăgea și neabătuta ei loialitate față de acesta. Însă Eve rămăsese profund marcată, nereușind să depășească un blocaj psihic legat de câinii de orice fel sau rasă, și față de bărbați, a căror atingere o îngrozea și îi declanșa coșmaruri! De altfel, aceasta era sarcina lui Jean-Marie, să aibă grijă ca nici un bărbat să n-o atingă.

Discuțiile celor doi sunt spumoase, el neputând să se abțină s-o enerveze, iar ea să-l pună la punct, însă, treptat, tonul acestora se schimbă când fiecare începe să vadă dincolo de fațada celuilalt.

Eve și Asa încep să se întâlnească zilnic, când ea se instalează în micuțul și înghesuitul lui birou de la teatru pentru a verifica personal registrele contabile (în realitate niște cutii pline cu chitanțe puse de-a valma unele peste altele, așa că are ceva de lucru…). Latura protectoare a lui Asa se declanșează când, într-una din zile, un câine mare, dar rupt de foame apare în ușa biroului. Reacția lui Eve l-a cutremurat, și nu s-a lăsat până când nu a aflat câte ceva din trecutul ei. Din acel moment, a început s-o vadă în altă lumină, iar ea se simte din ce în ce mai destinsă în apropierea lui Asa. M-a impresionat că după episodul cu acel câine, când acesta este găsit zăcând într-un tufiș din curtea teatrului, aproape mort de foame, Eve își învinge spaima și îl salvează, cu ajutorul lui Asa, care, așa dur cum era, iubea animalele.

Lucrurile se precipită când la teatru încep să aibă loc incidente ciudate, sabotaje, iar viața lor e pusă în pericol. Cine avea interesul să facă așa ceva? Veți vedea…

În același timp, se simt din ce în ce mai atrași unul de celalalt, iar partea erotică e redată în carte în stilul caracteristic al autoarei, scenele respective sunt foarte intense și explicite.

”Asa Makepeace stătea pe spate, cu brațele și picioarele larg desfăcute, ocupând cea mai mare parte a patului. O rază de soare îi scălda chipul, făcând ca în părul castaniu să-i strălucească șuvițe aurii și roșcate. Obrazul îi era acoperit de barbă roșcat-arămie. Avea buzele ușor desfăcute, și la fiecare răsuflare se auzea un vag sforăit. Eve zâmbi auzind sunetul și întinse mâna după un mic caiet de schițe și un creion care stătea întotdeauna pe noptiera de lângă patul ei. Se rezemă de perne și începu să îl deseneze: nasul ușor mare, ochii fără riduri în somn, gura destinsă și frumoasă. Cum era posibil ca acest bărbat, pe care la început îl considerase doar enervant, copleșitor de masculin – înfricoșător -, să se dovedească a avea atâtea laturi? Iubea opera. Se lupta cu hoții. Se certa în gura mare. Salva câinii vagabonzi. Încăpăţânat, cinic. Violent şi uneori meschin. Şi totuşi, un bărbat care îi arătase cu tandreţe cum să iubească.’’

Că tot am făcut referire la partea erotică, țin să vă spun că e la un moment dat o scenă în trăsură, hot…de tot!!! Iau paginile foc, cred că din trăsura aia ieșeau aburi…o să vedeți despre ce este vorba!

Acţiunea atinge cote tensionate când trecutul vine să o bântuie pe Eve, sub înfăţişarea lordului Hampston, care îl abordează pe Asa pentru a-i propune un parteneriat. Acesta era bărbatul care îi alimenta lui Eve coşmarurile…

Ce se întâmplă în continuare, cum va evolua relaţia dintre Eve şi Asa şi care va fi deznodământul întregii poveşti, care are mult mai multe ramificaţii decât ceea ce v-am prezentat eu – care am făcut referire doar la firul principal al acţiunii – vă invit să descoperiţi citind cartea.

Nu pot să închei totuşi fără a vă reda un fragment dintr-o  declaraţie de dragoste a lui Asa, care pe mine m-a amuzat, dar şi emoţionat:

‘’Te iubesc, să fiu al dracului, Eve Dinwoody, mai mult decât pe grădina mea, mai mult decât propria-mi viaţă. Vreau să îmi petrec restul zilelor condus de tine, certându-mă într-una cu tine şi adormind cu tine în braţe. Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie dacă pleci sau rămâi în Londra, atâta timp cât mă laşi să îţi fiu alături.”

Cărțile autoarei Elizabeth Hoyt pot fi comandate pe elefant.ro, libris.ro, litera.ro, librariadelfin.ro, librarie.net, carturesti.ro, emag.ro, cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți Elizabeth Hoyt