Cele mai frumoase povești din literatura universală, Editura Aramis

Jacob Grimm s-a născut în 1785, în vreme ce Wilhlem, în 1786, la Hanau, în Germania. Urmează cursuri de drept la Universitatea din Marbourg, dar, după puțin timp Jacob se îndreaptă spre studiul literaturii medievale și spre lingvistică, în timp ce Wilhlem se interesează cu precădere de critică literară.
În 1806, aceștia revin acasă, alături de mamă lor, în Kassel.
Fiecare dintre cei doi frați au scris lucrări separate (cea mai importantă este Gramatica limbii germane, opera lui Jacob Grimm, realizată între 1819-1837), dar succesul de public l-au obținut pentru volumele semnate împreună.
Pe parcursul mai multor ani, au cules vechi povești populare pe care le-au publicat în 1812, sub titlul Povești pentru copii și părinți. Ele au fost reeditate de șapte ori, astfel încât, în 1857, au ajuns la forma finală pe care o știm astăzi drept Poveștile Fraților Grimm.
Între 1816 și 1818, aceștia publică, de asemenea, două colecții de legende. În același timp, alte lucrări importante, chiar dacă neterminate, își depășesc timpul. Astfel, dicționarul istorc al limbii germane, la care încep lucrul în 1838 cu scopul de a reuni originea, utilizările și semnificația fiecărui cuvânt, nu a putut fi finalizat. Wilhelm a murit în 1859, iar Jacob, în 1863.

Hans Christian Andersen (1805-1875), este un autor danez ale cărui basme au fost traduse în mai mult de 80 de limbi şi care au inspirat piese de teatru, balete, filme, sculpturi şi picturi.

Scriitorul H. C. Andersen s-a născut la Odensee în anul 1805, în perioada marilor victorii napoleoniene in Europa.
A suferit mult în copilărie din cauza sărăciei şi a neglijenţei familiale şi ca urmare la vârsta de 14 ani a fugit de acasă la Copenhaga. Acolo a lucrat pentru Jonas Collins, directorul Teatrului Regal, până când Collins a adunat banii necesarii educaţiei adolescentului Hans Christian.
După studii, Hans Christian a mai lucrat într-o casă de comerţ, dar a lucrat neobosit să devină scriitor profesionist.

Începând cu anul 1822, Andersen a publicat poezii, proză şi a produs piese de teatru. Primul său succes a fost O călătorie de la Canalul Holmen la capătul răsăritean al Insulei Amager in anii 1828 şi 1829 (1829), o povestire fantastică în genul celor scrise de autorul german E.T.A. Hoffmann.

Primul său roman Improvizatorul a fost primit bine de public şi critici în anul 1835, iar prima lui carte de basme a fost publicată tot în anul 1835.

Scriitorul a călătorit mult în Europa, Asia şi Africa, producând multe romane, piese de teatru şi cărţi de călătorii. A devenit însă faimos prin cele mai mult de 150 de basme şi povestiri pentru copii, care l-au aşezat între cei mai importanţi scriitori din lume.

Basmele sale Răţuşca cea urâtă (1843), Hainele cele noi ale Împăratului (1837), Crăiasa Zăpezii (1844), Pantofiorii roşii (1845) şi Mica Sirenă (1837) au reprezentat inovaţii în literatura acelei vremi prin bogaţia sentimentelor şi a ideilor descrise şi prin modul în care foloseau limbajul popular.

Oscar Wilde (1854-1900) s-a născut la Dublin, însă după încheierea studiilor la Trinity College s-a stabilit la Londra. Poet, dramaturg şi prozator, a publicat de-a lungul vieţii numeroase volume de poezii şi povestiri, piese de teatru şi eseuri. Nonconformist, dispreţuind convenţiile morale, a dus o viaţă pe măsura personalităţii sale originale. Creaţia sa se distinge prin subtilitatea caustică a satirei şi ingeniozitatea paradoxului, verva scânteietoare a replicilor, rafinamentul cizelării stilistice a frazelor.