Cele patru oglinzi ale adevărului de Ana-Maria Negrilă, Editura Hyperliteratura – recenzie

Cele patru oglinzi ale adevărului

Ana-Maria Negrilă

Editura Hyperliteratura

Data publicării: 2021

Nr. pagini: 464

Ana-Maria Negrilă (n. 1972, București) este absolventă a Facultății de Limba și Literatura Română a Universității București, doctor în literatură veche, scriitoare și traducătoare.

A debutat în 1993, cu povestirea „Fragile”, în Jurnalul SF. A publicat în nenumărate alte antologii, inclusiv internaționale (ArtPanorama, Haemus Revistë Evropiane, Argos, String, New Weird ș.a.), iar prozele sale au obținut numeroase premii la concursurile de profil.

A publicat și numeroase articole și studii științifice în reviste din țară și din străinătate. A scris mai multe romane și culegeri de povestiri: „Orașul ascuns” (2005), „Împăratul ghețurilor” (2006, reed. 2018, 2019, tradusă în Ungaria la ed. Metropolis Media cu titlul „Jégcsászár”, în 2019) pentru care a obținut Premiul Vladimir Colin, „Lumile se prăbușesc” (2015). În 2016, i-a apărut „Regatul sufletelor pierdute”, primul volum al seriei Stelarium, un space opera unic în peisajul românesc de gen. A fost urmat la câteva luni de volumul al doilea, „Ascensiunea stelară”, iar în 2019 de ultima parte, „Agenții haosului”. „Cele patru oglinzi ale adevărului” este primul ei roman istoric. Mai multe despre activitatea sa literară – anamarianegrila.com

O aventură care te ține cu sufletul la gură, într-o carte a devenirii și a înțelegerii timpului și mai ales a libertății oamenilor.

Acesta este manuscrisul bătrânului Stefano Moro, medic și filozof în Florența, în care își istorisește povestea vieții sale. Născut în Moldova, salvat din sălbăticia codrilor de un vânător, capabil să vorbească cu animalele, Ștefan ajunge la o mânăstire pentru a-și perfecționa talentul de desenator. Implicat fără voie într-un complot misterios, unde Necuratul pare să-și facă apariția, ajunge să afle atât tainele poțiunilor vindecătoare, dar mai ales puterile nebănuite ale alchimiștilor. Destinul îl poartă însă spre Cetatea Sucevei, în vremea lui Alexandru cel Bun, iar aici îl întâlnește pe Miro, un personaj misterios, căruia un bătrân îi spusese că va deveni nemuritor. Acesta îi insuflă iluzia de a pleca și a vedea minunățiile lumii. Planul călătoriei spre Genova nu iese așa cum speră, și aventura sa de la Cetatea Albă la Constantinopol, plină de trădări și întorsături neașteptate, îl duce la pierderea lucrului cel mai de preț, al libertății lui.

Ana-Maria Negrilă readuce în scenă un univers din trecut unic și îl face atât de palpabil, încât lectura celor patru oglinzi se transformă într-o veritabilă călătorie în timp. Drama lui Ștefan, presărată admirabil și cu elemente fantastice și ezoterism, ne arată visul naiv al unui om simplu, într-un secol al violenței și nedreptății, unde nimic nu e ceea ce pare.

Deschid ”seria” recomandărilor mele de anul acesta cu una din cele mai frumoase cărți apărute, și citite de mine, în anul ce tocmai s-a încheiat, Cele patru oglinzi ale adevărului, carte apărută de sub penița măiastră a Anei-Maria Negrilă, la Editura Hyperliperatura. Țin să remarc coperta foarte frumoasă și inspirată, reprezentându-l pe Narcissus, de Caravaggio. Cartea vine însoțită și de un semn de carte, cu aceeași imagine.

Cu un stil de scriere impecabil, elaborat, dar plin de naturalețe, Ana-Maria Negrilă creionează – cu o mare atenție la detalii – în acest prim roman istoric al său, un univers complex, credibil, urmare a unei migăloase munci de documentare, prilejuindu-ne o fascinantă călătorie în Evul Mediu. Sub ochii cititorului prinde viață o lume medievală plină de culoare, o lume dură și aspră, dar plină de farmecul și misterul vremurilor de mult apuse. Roman al devenirii, în același timp roman de ficțiune istorică și roman de aventuri, presărat cu elemente paranormale și de realism magic, Cele patru oglinzi ale adevărului îl are în prim plan pe tânărul Ștefan, un om de rând, dar înzestrat cu talent către desen, cu un har – înțelegea limba necuvântătoarelor – și călăuzit de un vis, acela de a călători și a vedea lumea. Acțiunea romanului, desfășurată între anii 1415 – 1426, este structurată în patru părți, patru perioade definitorii din viața lui Ștefan, patru experiențe de viață care l-au marcat și format: cele patru oglinzi ale adevărului. 

Prima oglindă a adevărului este cea care reflectă copilăria orfanului Ștefan, petrecută alături de inimosul vânător Toader, care îl crește pe băiat în căsuța lui izolată din pădure, undeva în Moldova. După moartea lui Toader, copilul, rămas de izbeliște, a ajuns, datorită preotului din sat, la o mănăstire, Negrea (care nu există în realitate), unde începe să se perfecționeze în arta picturii sfinților, începe să desprindă cititul și să deslușească tainele plantelor de leac, acest ultim meștesug datorită lui chir Antim, călugărul care l-a luat sub oblăduirea sa.

Cea de a doua oglindă ne arată frământările, neliniștile și spaimele lui Ștefan care nu s-a putut acomoda cu stilul de viață de la Negrea, cu strictețea traiului mănăstiresc, așa că a fugit încotro a văzut cu ochii, ajungând în târgul Sucevei, unde intră ucenic la un pictor, Bogdan, pe care-l cunoscuse la Negrea, pe când acesta picta interiorul mănăstirii. Cetatea Sucevei din acea vreme e minunat descrisă, iar la finalul cărții e atașată o hartă a târgului Sucevei așa cum era în secolul XV (hartă realizată de Ionuț Bănuță, singura hartă a târgului Sucevei din sec. al XV-lea realizată vreodată). Crescut în sălbăticie și apoi la mănăstire, Ștefan e captivat de lumea care i se deschide în față. Naiv și cu sufletul curat, nu poate discerne pericolele acestei lumi necunoscute, pestrițe, iar când îl cunoaște pe carismaticul Miro del Voglia, un tânăr cu origini genoveze, atrăgător, lunecos și misterios, cu vorba meșteșugită, se lasă atras în lumea acestuia, plină de vicii, prefăcătorie și cruzime, dar fără a-i vedea adevărata față, fiind antrenat într-un șir de întâmplări care mai de care mai ciudate și periculoase.

Cea de a treia oglindă îl surprinde pe Ștefan, plecând pe furiș din Cetatea Sucevei spre Cetatea Albă, alături de Miro. Minunat surprins și acest loc! Aventurile continuă, personaje noi apar în scenă, iar, la un moment dat, Ștefan îl va cunoaște pe ser Ruggiero, cel care îi va schimba în final destinul.

Cea de a patra oglindă a adevărului reflectă, la început, imaginea unui Ștefan înlănțuit, captiv în întuneric, trădat, vândut ca rob. Apoi îl însoțim pe un vas spre Constantinopol. Încrederea în Miro l-a costat libertatea…  Și cine știe ce s-ar fi ales în cele din urmă de el dacă nu i-ar fi fost întâlnit pe Spytko, un fost soldat cu o înfățișare de bestie, dar care nu-i dezvăluia felul de a fi, și, mai ales, pe misteriosul doctor Ruggiero?

Locurile, oamenii, graiul epocii, ținutele, meșteșugurile, obiceiurile, atmosfera vremii, toate sunt redate într-un mod excepțional, cu detalii de mare finețe, făcând ca, alături de povestea în sine, lectura acestei cărți să fie o adevărată încântare. O carte de păstrat în bibliotecă, de citit și recitit, pe care o recomand cu mare drag!

“Cea mai mare comoară a omului sărac, dar și cea pe care o poate pierde cel mai ușor, este libertatea lui. Există vorbitori în numele celor bogați, a celor învățați, a celor puternici, dar în numele săracilor nu vorbește nimeni. “

” – (…) Vezi tu, Ștefan, sunt menit unui destin la fel ca al oamenilor antichității de care aflăm că au trăit, au gândit și au făcut minuni la care noi nu mai suntem în stare să gândim măcar, darămite să mai și realizăm vreuna. Tu n-ai văzut, așa ca mine, dar sunt orașe, cum este și Roma sau Ierusalimul, unde merg atâția pelerini, și în care descoperi ruine mărețe sau, dacă sapi în pământ, găsești statui, întruchipări din marmură ale oamenilor și animalelor, atât de bine întocmite că par vii, gata să se desprindă și să zboare ca niște păsări, din coaja marmurei.

Se opri o clipă, respirând adânc, ca și când propriile vorbe l-ar fi amețit.

– Nu contează însă toate acestea. Nu acum, cel puțin. Voiam să-ți povestesc despre doctorul acela și despre ce mi-a spus când mi-a făcut horoscopul, adică a calculat pe baza unor date pe care mi le-a cerut și a privit și la anumite conjuncții planetare, deslușind astfel care îmi va fi soarta. Află, Ștefan, că sunt destinat unor înfăptuiri mărețe. Mi-a atras atenția că voi suferi mult din cauza invidiei oamenilor, că voi pierde totul și nu numai o dată, dar după ce voi trece prin mai multe transformări, tot ce voi face îmi va reuși, ca și când aș avea un elixir care să transforme ce ating în aur, la fel ca regele Midas. Mi-a mai zis că horoscopul meu îmi promite bogăție și viață mai lungă decât a altor oameni și mi-a mai spus așa: Cărțile zic că băiatul născut de la jumătatea lunii septembrie până la jumătatea lui octombrie, și aflat sub semnul planetei Venus – așa ca mine – va avea mare curaj, ca al unui leu, și îi va plăcea să umble prin paturi străine. Va fi plin de farmec și puțini îi vor putea rezista și, chiar dacă nu va avea mare avere în tinerețe, o va aduna în timp. Va călători mult, mânat de curiozitate și de nerăbdare. Mulți îl vor binecuvânta, dar și mai mulți îl vor blestema. Va avea grijă de comoara de aur a unuia, iar la bătrânețe va avea parte de prosperitate cu ajutorul unui nobil. Va trăi însă mult și va fi acoperit de slavă. Va fi însă și un trădător într-un loc ascuns – orice ar însemna asta. I se va potrivi roșul și albul la haine – noroc că îmi plac și mie – vinerea va fi ziua lui norocoasă, iar lunea cea nefastă. Va suferi de dureri de ochi, de urechi, de spate și de pântec – să mă ferească Dumnezeu de toate acestea! Apoi, după ce va muri, se va întoarce și se va întrupa într-un nobil care va trăi o viață de huzur și va fi apreciat și ținut la mare cinste.

După ce termină, îl privi cu mândrie pe Ștefan, căruia i se păru însă că prietenul său arăta acum ca un cocoș cu penele umflate. Clătină din cap a îndoială, dar încruntătura ce apăru între sprâncenele lui Miro îi arătă că nu trebuia să și dea glas acestei îndoieli.

– Să ți se împlinească toate acestea, Miro, dar cum adică sufletul ți se va întoarce în alt trup după moarte? Nu ajungem noi în Rai sau Iad, după cum ne-au fost faptele în timpul vieții? În afară de demoni sau tot felul de strigoi și suflete damnate, care ies din morminte ca să umble noaptea și să facă rău oamenilor, iar de acestea am auzit povești la Râpa – chiar era un morar despre care se spunea că bântuia nopțile, urlând ca lupii la marginea pădurii –, deci, în afară de aceste arătări necurate, nu am auzit de vreun om cumsecade care să se fi întors pe lumea aceasta după ce-a murit.”

Cartea Cele patru oglinzi ale adevărului de Ana-Maria Negrilă poate fi comandată de pe libris.ro, carturesti.ro, dol.ro, emag.ro

Recenzii și prezentări cărți autori români