Celula 7 de Kerry Drewery, Editura RAO – recenzie

Cartea, în ediție cartonată, are o copertă superbă cu un design foarte semnificativ. Traducerea e foarte bună, editarea la fel, iar dimensiunea scrisului, încadrarea în pagină și distanța dintre rânduri oferă o lectură confortabilă.

Celula 7, primul volum al trilogiei, este un roman de excepție, cu un subiect ofertant și foarte bine exploatat, o distopie extraordinară!
Închipuiți-vă un viitor apropiat în care pedeapsa pentru crimă e moartea, pe principiul biblic ochi pentru ochi. Poate veți spune că, pe undeva, e corect. Dar, atunci când nu mai există justiție și tribunale, iar vinovăția se votează de public în cadrul unor emisiuni televizate, sub sloganuri ca Ochi pentru Ochi și Moartea este Justiție, deja ne gândim la manipularea maselor. A, și voturile sunt taxate. Evident, doar cei bogați își permit să voteze. De câte ori vor. Ei bine, închipuiți-vă acest scenariu și veți avea o idee despre ce se întâmplă în carte. 

Încă de la început facem cunoștință cu Martha Honeydew, o adolescentă de 16 ani care își recunoaște clar vinovăția într-un caz de crimă. Victima este o celebritate, un filantrop, Jackson Paige, iar Martha a fost găsită la locul crimei – în sordidul și săracul cartier Rises, în care locuia – cu arma în mână.

Victima era considerată un exemplu pentru toți, care a pornit de jos și a urcat scara socială, devenind cineva. O persoană apreciată atât ca filantrop, ajutându-i pe cei săraci, cât și ca soț și tată (înfiase un băiat, Isaac, după ce mama acestuia murise, aruncându-se fără nici un motiv aparent de la balcon). Dar oare este reală imaginea pe care o vede publicul?

Și de ce ar ucide o adolescentă o celebritate? De ce și-ar mărturisi imediat crima? Cazul suscită imediat un mare interes, iar tânăra este închisă în vederea execuției în urma votului publicului. Având în vedere că și-a recunoscut crima, se pare că zilele îi sunt numărate. 7 la număr. Atât dura votul și detenția unui condamnat. 7 zile în care era mutat din celulă în celulă, câte una în fiecare zi, din ce în ce mai mici. După Celula 7 nu mai urma nimic. Acolo avea loc execuția. Cartea m-a dus pe undeva cu gândul la celebrul ”Culoarul morții”. 

Capitolele cărții alternează: Consilierea, în care o cunoaștem pe Eve Staton, avocata lui Martha, care o va vizita în fiecare zi, încercând să-i ofere un oarecare confort psihic în această perioadă zdrobitoare emoțional, să o ajute, dacă poate, să-i afle motivele care au determinat-o sa facă gestul fatal, sau dacă s-a recunoscut vinovată pentru a acoperi pe altcineva. Eve, la rândul ei, fusese o victimă colaterală a sistemului ”Voturi pentru toți”. Soțul ei fusese condamnat și executat pentru că omorâse pe cineva în legitimă apărare.

Urmează capitolele denumite Celula 1… până la Celula 7, acestea fiind scrise la persoana întâi din perspectiva Marthei, alternativ cu cele care o urmăresc pe Eve. 

Pe un alt plan urmărim emisiunea televizată Ochi pentru Ochi, pas cu pas, replică cu replică a prezentatorilor, fiind martorii tehnicilor subtile sau mai puțin subtile de manipulare a publicului. Îi cunoaștem pe cei doi prezentatori, Kristina și Joshua. Am urât-o sincer pe Kristina, e o femeie malefică. 

Cartea nu are foarte multă acțiune, accentul se pune pe senzațiile, trăirile, sentimentele personajelor. Am citit-o cu sufletul la gură de la început până la sfârșit, iar lectura ei m-a purtat prin toată gama de sentimente. Am fost conectată cu Martha, stilul cărții transmite multă emoție, empatizezi cu personajul principal, dar și cu personajele asociate acestuia: Isaac, doamna B. Te revoltă ce i s-a întâmplat soțului lui Eve, sau lui Ollie, fiul doamnei B, care era o vecină a Marthei și fusese prietenă cu mama ei. Spre final, avem parte de răsturnări uluitoare de situație, iar eu nu vreau să vă dau prea multe amănunte, pentru a vă lăsa să descoperiți și simțiți totul pe propria piele. Veți fi copleșiți! Eu, cel puțin, așa am fost pe tot parcursul lecturii. 

Martha este cu adevărat o eroină, mi-a plăcut mult cum e construit acest personaj. Fără să aibă de partea ei nimic decât deznădejde și lipsuri (mama ei fusese ucisă într-un accident cu ani în urmă), fiind sătulă de nedreptate, mânată și de o dorință legitimă de răzbunare, după cum veți vedea, Martha a acționat, sperând să poată schimba ceva.

-Nu pot decât să mă întreb dacă, la un moment dat în trecutul nostru, nu am ales o direcție greșită; dacă, la un moment dat, cineva probabil că a avut puterea să se ridice și să spună nu, dar, dintr-un motiv oarecare, nu a făcut-o. Este ca și când au împins o bilă la vale, ca să vadă ce se întâmplă, dar acum nu o mai pot opri

Ceea ce i-a dat puterea să o facă a fost iubirea și încrederea în persoana iubită. Pe măsură ce povestea se dezvăluie, lucrurile capătă claritate în ochii cititorilor, iar faptele pe care le aflăm se îmbină, piesă cu piesă, ca un puzzle, conturând imaginea finală.

Cartea nu e lipsită de romantism. Aflăm, din amintirile Marthei, despre iubirea imposibilă dintre ea și Isaac, despre relația lor, care e factorul cheie al poveștii. Iubirea Marthei pentru Isaac i-a dat acesteia un curaj pe care nu știa să îl aibă, iar iubirea lui Isaac pentru Martha l-a schimbat radical pe acesta, i-a schimbat modul de a gândi, dându-i impulsul de care avea nevoie pentru a se opune nedreptăților al căror martor fusese. Însă crima, uciderea lui Jackson, nu fusese premediată. O să vă las să descoperiți singuri motivul și ceea ce s-a întâmplat de fapt. Când ești pus cu spatele la zid, singura alternativă e să faci un pas în față…

Mă revoltă ideea de manipulare a maselor și credulitatea acestora, însă cel mai mult mă revoltă cât de ușor oamenii își pierd umanitatea. Votau și asistau ca la spectacol la tot ceea ce se întâmpla sub ochii lor, amuzându-se, aplaudând la replicile ”istețe” ale prezentatorilor. Nu aveau milă, nu simțeau îndurare, nu aveau remușcări. Când erau execuții pe scaunul electric plăteau bilet de intrare, fascinați de asemenea priveliște. De fapt, și în trecut, în istorie, oamenii asistau cu mic cu mare la execuțiile prin spânzurare, amuzându-se. Eu asta nu pot înțelege…

Însă oameni adevărați există, speranță există. Mi-a plăcut foarte mult de Martha, după cum am spus deja, dar și de Isaac, de Eve, de fiul acesteia, Max (nu apare de multe ori în carte, dar e un fiu grozav), de doamna B, o femeie extraordinară, și de fostul judecător Cicero, un om curajos, cu un puternic simț al binelui și al dreptății. La polul opus se află victima, Jackson Paige, și monstrul de egoism care era soția lui, dar, mai ales, prezentatoarea Kristina, care savura suferința condamnaților și făcea un spectacol din asta. 

Iar finalul… e într-un mare fel! Uluitor, o răsturnare de situație spectaculoasă, care deschide calea spre volumul următor, pe care îl voi citi fără întârziere! Sper să se traducă în curând și ultimul volum, apărut anul acesta. Seria, foarte bine cotată pe goodreads, are volumele în crescendo, așa că mă aștept să fiu cucerită în continuare de această poveste/serie uluitoare!

Fragment:

– Ceea ce vedeți acolo testăm momentan în birourile noastre și sperăm să le putem introduce pe piață, să fie disponibile în toate casele, firmele și birourile, la un preț special, pentru o transmisiune constanța de douăzeci și patru de ore.
– Din celule?
– Da, doamna. Din celule. Avem și capacitatea de a focaliza, de a vedea pe timp de noapte, de a capta sunetul…
– Îi urmăriți?
– Și dumneavoastră o veți putea face în curând, pe canalul nostru plătit, dedicat verdictelor Departamentului de justiție.
– Dar asta e o încălcare a intimității.
– Prin încălcarea legilor noastre, se uită din nou în jos, prizonierii au renunțat la orice intimitate.
– Asta e împotriva drepturilor omului.
– În conformitate cu termenii contractului pe care îl semnează la intrarea în celulă condamnaților la moarte, ei renunta la drepturile omului.
 – Ei știu că sunt urmăriți?
 – Toate informațiile în legătură cu folosirea datelor sunt incluse în partea de jos a contractului și toți prizonierii pot să le citească atunci când li se cere să-l semneze.
Eve se încruntă și se uită din nou la ecrane. Făcând un pas mai aproape, se concentrează asupra Celulei 4 – Martha stă întinsă pe pat, cu capul ascuns sub cearșaf. Eve ridică un deget și atinge ecranul.
– De când sunt ferestrele mai mici? întreabă ea. 
– Nu avem voie să discutăm despre arhitectură celulelor, dar purtăm discuții constante în vederea asigurării calității transmisiunii.
Eve se uită peste zid.
– Mai este o priză aici, spune ea. Șapte ecrane pentru șapte celule, dar este o priză în plus. Ce scop are?
Chipul femeii se luminează și o privește zâmbitoare pe Eve.
– Aceea este pentru cea mai nouă inovație, spune ea. Și a opta interfață a noastră. Un ecran de calculator care va asigura transmisiunea în direct pentru cea mai nouă tehnologie CV.
Eve se întoarce spre birou.
– CV. Conferință video?
– Consiliere virtuală, spune ea bucuroasă.
– Poftim?
– Conform cercetărilor făcute în rândul privitorilor, s-a aflat că cei mai mulți simt că plăcerea vizionării a fost diminuată din cauza lipsei unei legături cu acuzații, mai ales pentru că lipsește accesul la gândurile care i-ar fi putut conduce la comiterea crimei. Sunt sigură că tu, că privitor, vei consideră că asta poate să influențeze nedrept votul spectatorilor și astfel…
– Să altereze cursul justiției.

Cartea Celula 7 de Kerry Drewery poate fi comandate pe raobooks.ro, elefant.ro,  libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro

Recenzii, prezentări cărți și articole Editura RAO