Chiar şi leii pot mânca salată de Raphaelle Giordano, Editura DPH – recenzie

Chiar şi leii pot mânca salată

Raphaelle Giordano

Editura Didactica Publishing House

An aparitie: 2018

Nr. pagini: 352

Traducere: Anca Măgurean

Titlu original: Le jour où les lions mangeront de la salade verte – 2017

Raphaëlle Giordano este scriitoare, expert în creativitate și dezvoltare personală. De data aceasta semnează cel de-al doilea roman al său, după bestsellerul internațional Noua ta viață începe când înțelegi că nu ai decât una…, vândut în peste 2 000 000 de exemplare pe Amazon.

Omul este precum leul. Iar leii nu renunță ușor. Siguri de dreptul care li se cuvine, ei își impun punctele de vedere fără să fie conștienți de egocentrismul și de apetitul lor excesiv pentru putere. Întâlnim în fiecare zi acest gen de leu: șoferul furios, partenerul care denigrează amabil, șeful pin de sine, mama intransigentă care știe mai bine decât tine de ce anume ai nevoie…

Acest comportament este ceea ce Romane numește ”burnerie”.

Ea are treizeci de ani și urmărește cu pasiune un scop. Acela de a ajuta aceste feline cu un ego foarte puternic, să devină mai umane. A creat o instituție care le propune un program unic în felul său, și anume reformarea totală a atitudinii și a mentalității.

Printre noii participanți figurează și specimene frumoase. Mai ales unul: Maximilien Vogue, om de afaceri celebru, președinte al unei mari companii de cosmetice, foarte charismatic, dar și un îngrozitor arhetip de burnerie!

Va reuși Romane să-l facă să evolueze pentru a-și exprima în alt mod puterea interioară, cu mai mult simț al dreptății și respect pentru ceilalți? Un lucru este sigur: va avea de furcă cu el.

„Chiar și leii pot mânca salată“ de Raphaelle Giordano este un roman încântător, care, cu un subiect interesant și un limbaj simplu și direct, îndeamnă la a acorda atenție unor exemple și lecții foarte importante, care ar putea într-adevăr să-ți schimbe viața dacă sunt puse în practică. O poveste care poate schimba mentalități.

Cartea, foarte plăcută, relaxantă și ușor de citit, e o combinație între un chick-lit (și coperta te duce cu gândul în acest sens) și o carte motivațională, de dezvoltare personală. Povestea are în centru un concept foarte interesant, denumit ”burnerie”. Nu i-am găsit un corespondent sau un sinonim în limba română, poate doar ”atitudine arogantă”, având în vedere cum e caracterizat în carte, prin cele zece trăsături, plăgi ale acestui comportament: orgoliul, judecata, egocentrismul, slabe abilități de ascultare, sentimentul de superioritate, pofta de putere, tendința spre agresivitate, nerăbdarea, intoleranța, lipsa de empatie și altruism.

Titlul mi se pare foarte inspirat și sugestiv: oamenii care au un comportament burnic sunt comparați cu leii, superiorii celorlalte animale, feline cu un ego foarte puternic, dar și aceștia pot fi învățați sau se pot convinge singuri să ”mănânce salată”, salata fiind asociată unui stil de viață sănătos.

Oricine, cu siguranță, a fost victima unei atitudini de acest fel, dar s-a aflat și de cealaltă parte, poate chiar fără să realizeze că afectează una sau mai multe persoane cu comportamentul său.

Nu este ușor să fi întotdeauna binevoitor, răbdător, înțelegător și zâmbitor, iar Romane Gardener știe acest lucru și a demarat un program unic în felul său, și anume reformarea totală a atitudinii și a mentalității celor ce-și doresc acest lucru.

Tânăra Romane Gardener, personajul principal al cărții, organizează – în cadrul instituției pe care a înființat-o împreună cu tatăl ei, Sup’ de Burnes – cursuri de anti-burnerie, în cadrul cărora predă lecții personalizate grupurilor de cursanți care se înscriu la ele, dornici să se schimbe, după ce atitudinea lor li s-a întors împotrivă ca un bumerang.

Cursul e prezentat ca o ”schimbare radicală de look la nivel de mentalitate”. 

Grupul pe care îl urmărim pe parcursul cărții este unul foarte eterogen: Nathalie, de curând concediată, căreia îi place să se asculte vorbind, realizând că se află în imposibilitatea de a-i asculta pe ceilalți; Bruno, un șef ușor despotic și misogin, care nu are o atitudine corespunzătoare față de angajatele sale; Patrick, părăsit de soția sa pentru lipsa de sprijin și pentru că nu a prețuit-o niciodată; ”castelana” Émilie, disperată că fiul ei adolescent nu mai vrea să stea cu ea, acuzând-o că vrea să îl domine și să îi impună voința ei; și în cele din urmă Maximilien Vogue, un milionar carismatic și arogant,  managerul unei celebre companii de cosmetică.

Mi-a plăcut că autoarea a creat un grup ”de studiu” și că a urmărit fiecare personaj în parte și interacțiunea dintre aceștia, neținând atenția focalizată doar pe cei doi protagoniști principali: Romane și Maximilien.

Acțiunea se petrece la Paris, și simțim de câteva ori atmosfera pariziană printre rânduri, sau ne defilează imagini din celebrul oraș prin fața ochilor, raportate, foarte inspirat, la tema cărții.

”Prin fața ochilor ei defila întregul Paris, dându-și la iveală inspirațiile burnice, cu elementul principal, Turnul Eiffel, care își arăta forma falică fără complexe privirilor. Domina orașul ca o doamnă de fier, măsurându-se cu fratele său nu mai puțin burnic, obeliscul din Piața Concorde.”

Povestea, care ne oferă un amestec de psihologie și meditație pozitivă, are și un strop de romantism, având în vedere direcția în care va evolua pe parcurs relația dintre Romane și Maximilien, însă nu acesta e subiectul principal al poveștii, ci cursul antiburnerie în sine, lecțiile practice predate, atelierele de lucru organizate, unele sub forma unor jocuri, și provocările cărora cursanții trebuie să le răspundă, multe din acestea punându-i în situații incomode sau de-a dreptul jenante și neplăcute, dar cărora trebuie să le facă față pe parcursul procesului de schimbare de atitudine.

Cea mai incomodă lecție mi s-a părut a fi ”Schimbul de locuri”, iar cea mai instructivă mi s-a părut lecția înțelepciunii celor trei maimuțe, dar toate lecțiile au fost bine gândite și predate într-un mod inedit, în diferite locații special alese. Locația care mi-a atras atenția: Camera Zen. Cartea are și momente amuzante, cum e fragmentul în care Maximilien e nevoit să ia acasă un pui de pisică și să se ocupe de acesta.

Aflăm povestea fiecărui personaj în parte și urmărim cum își schimbă nu doar comportamentul în sine, ci și modul de a gândi în urma lecțiilor și a exemplelor practice primite. Și se leagă totodată prietenii neașteptate.

Bineînțeles că nu decurge totul lin sau cursiv, pe parcurs apar și nervi, certuri, frustrare, chiar renunțare. Iar cel care va renunța la un moment dat, va fi chiar Maximilien! Amănunte veți afla în carte.

M-a impresionat gestul extrem făcut de sora geamănă a lui Maximilien, negăsind atenția și înțelegerea de care ar fi avut nevoie într-un moment foarte sensibil pentru ea. A fost ca un duș cu apă rece pentru Maximilien, o tragedie care l-a făcut să deschidă ochii în privința mai multor aspecte ale vieții sale.

Romane și Maximilien sunt cele două personaje principale și mi-a plăcut să urmăresc interacțiunea lor, felul în care se atrag, dar și resping reciproc, încercând să-și înfrângă sentimentele, fiecare din propriile motive.

”Adevărul este că se simțea total sfâșiată între atracția pentru el și frica cu multe fațete: frica de intensitatea emoțiilor. Frica de a se lansa într-o poveste cu un bărbat ca el. Frica de a fi vrăjită. Frica de a fi dezamăgită. Frica de a suferi din noi… Frică, frică, frică.”

Foarte deosebiți în multe privințe, influențați și de propriile experiențe de viață, dar mai ales fiindcă Maximilien era destul de sceptic în privința metodelor aplicate de Romane și a rezultatului cursului și nu se sfia să o arate, între cei doi vor ieși de câteva ori scântei.

Am găsit în carte multe citate care mi-au plăcut, iar lecțiile predate în timpul cursului mi s-au părut extrem de interesante și inspiraționale, oferind teme de gândire.

La sfârșitul cărții, găsim un ”Mic manual de antiburnerie”, foarte util, unde sunt explicate toate conceptele întâlnite pe parcursul cărții, de exemplu:

”Otrăvuri mentale” (să te debarasezi de)

Toate gândurile toxice pe care le fabrică creierul nostru sunt otrăvuri mentale. Gânduri de gelozie, de invidie, de ciudă, de autodenigrare, de comparație nefastă… Primul reflex salvator: conștientizarea! Să te observi în timp ce te intoxici cu gânduri distrugătoare și să poți spune stop!

”Soare” (a deveni soarele în viața cuiva)

Oferă iubire și timp de calitate unei persoane, unui copil, unui animal, și chiar unei plante! Iată una dintre cheile adevăratei fericiri.

Finalul e foarte frumos, iar epilogul ne poartă peste doi ani și jumătate, aflând ce au făcut între timp Romane și Maximilien, dar și celelalte personaje.

”Traversară apoi Insula Saint-Loius ca doi Robinsoni: singuri pe lume. Nu pierduți, ci îndrăgostiți, într-o pădure virgină a sentimentelor care nu cerea decât să fie defrișată încetișor. Nici un X pe harta comorii. Comoara fusese deja găsită.”

Cartea Chiar şi leii pot mânca salată de Raphaelle Giordano poate fi comandată de pe edituradph.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, dol.ro, emag.ro

Recenzii cărți Editura DPH

Recenzii și prezentări cărți motivaționale și de dezvoltare personală