Chiriașa tăcută de Clémence Michallon, Editura Litera, Colecția Buzz Books – recenzie

Chiriașa tăcută

(The Quiet Tenant – 2023)

Clémence Michallon

Editura Litera

Colecția Buzz Books

Traducere: Dana-Ligia Ilin

Nr. de pagini: 400

An apariție: 2023

Aidan Thomas este un familist care muncește din greu și o figură îndrăgită în orășelul în care trăiește. Este genul de om care dă întotdeauna o mână de ajutor și are o vorbă bună pentru fiecare. Însă Aidan are un secret întunecat: este un răpitor și un criminal în serie. Aidan a ucis opt femei și există încă una, candidată la moarte: Rachel, sechestrată într-o magazie. 

Când soția lui Aidan moare, el și fiica lor de treisprezece ani, Cecilia, sunt obligați să se mute. Aidan nu are de ales decât s-o ia și pe Rachel, prezentându-i-o Ceciliei ca pe „o prietenă de familie” care are nevoie de un loc unde să stea. Știe că, după cinci ani de captivitate, Rachel e prea înspăimântată ca să încerce să evadeze. Iar când Emily, proprietara unui restaurant local, dezvoltă o pasiune pentru arătosul văduv, ajunge periculos de aproape de a descoperi secretul lui Aidan. 

Povestit din perspectiva lui Rachel, a Ceciliei și a lui Emily, Chiriașa tăcută explorează impactul psihologic al crimelor lui Aidan asupra femeilor din viața lui și legătura dintre acele femei, care le dă puterea de a riposta. În egală măsură un thriller captivant și un studiu abil asupra traumei, supraviețuirii și dinamicii de putere, Chiriașa tăcută este debutul electrizant al unei scriitoare cu un talent remarcabil.

„Clemence Michallon a scris, din prima încercare, o carte clasică. Chiriașa tăcută este un roman de investigație îndrăzneț și complet satisfăcător; de-a dreptul unic; o realizare de mare curaj… Ce om cu mintea întreagă s-ar apuca să scrie o carte la persoana întâi, a doua și a treia? Iar apoi, să aibă și îndemânarea necesară pentru a o duce la bun sfârșit.” – James Patterson

„Un roman de suspans psihologic captivant.” – The Washington Post

„O lectură explozivă, absolut fascinantă.” – Booklist

„Un thriller de debut uimitor.” – Publishers Weekly

„Îndrăzneț și complet satisfăcător.” – James Patterson

Chiriașa tăcută de Clemence Michallon este un thriller psihologic captivant despre monștri cu chip de oameni, manipulare, supraviețuire, curaj și speranță.

Construcția cărții este una deosebit de interesantă, alternând capitolele scrise la persoana întâi din perspectiva lui Emily, Cecilia și a celor nouă victime ucise cu sânge rece, cu cele scrise la persoana a doua urmărind-o pe Rachel.

Dacă ai citi doar capitolele din perspectiva lui Emily până la jumătatea cărții ai putea avea impresia că ai de-a face cu o poveste romantică siropoasă.

Emily a moștenit restaurantul de la părinții ei și nu are de ales decât să continue activitatea, deși nu este neapărat ceea ce ar fi visat să facă. În toată această rutină săptămânală, două zile ieșeau în evidență, așteptându-le mereu cu nerăbdare. Marțea și joia, inima îi bătea mai tare, iar Emily aștepta cu nerăbdare ca Aidan Thomas să apară și să-și bea băutura nonalcoolică.

Emily era îndrăgostită în secret de Aidan încă din adolescență când, într-un moment critic, acesta reparase, cu iscusința lui legendară, instalația frigorifică din restaurant, readucându-i tatălui ei buna dispoziție. De fapt, despre Aidan toată lumea nu avea decât cuvinte de laudă, fiind considerat un adevărat stâlp al comunității, mereu gata să sară în ajutorul celorlalți, un tată extrem de iubitor și un soț admirabil, care-și sprijinise moral soția, până în ultima clipă, în lupta cu cancerul.

Astfel, când socrii lui l-au dat afară, din motive inexplicabile, din casa în care locuise cu soția lui, dar care era proprietatea lor, întreaga comunitate i-a sărit în ajutor. Judecătorul din localitate i-a oferit șansa să locuiască, doar în schimbul unei chirii modice, într-o casă pe care o deținea. În plus, s-a organizat o competiție caritabilă cu scopul strângerii de fonduri pentru ajutorarea lui Aidan și a fiicei lui. Bineînțeles că Emily nu putea sta deoparte și a venit cu oferta ca restaurantul ei să instaleze o tarabă mobilă, la care să se ofere câte o ciocolată caldă fiecărui participant. Cu această ocazie, Aidan a început să o privească, în sfârșit, cu alți ochi pe Emily, în perioada următoare cei doi schimbând tot felul de mesaje pe telefon, mai degrabă ca doi adolescenți aflați la prima dragoste decât ca doi adulți.

Pare o poveste demnă de Hallmark, nu-i asa? Dar… cât de mult te pot înșela aparențele! Monștrii se ascund adesea sub chip de îngeri, iar Aidan, cu toată înfățișarea lui blândă și ochii lui limpezi și albaștri, era unul dintre cei mai periculoși.

Pentru noi nu constituie niciun șoc acest lucru, întrucât știm, încă din primul capitol, că Aidan ținea captivă o femeie în magazia sa, de peste cinci ani, și le omorâse deja pe altele.

Povestea lui Rachel, cum o poreclise Aidan, mi-a adus aminte de o altă carte tulburătoare, inspirată de un caz real, scrisă chiar de victimă – 3096 de zile de Natascha Kampusch.

Când o persoană este abuzată ani în șir, lipsită de libertate și reprezentând doar un cobai pentru răpitorul său, i se anihilează treptat atât curajul cât și puterea de decizie.

Am putea să ne întrebăm de ce Rachel nu a profitat mai repede de câteva situații în care, cel puțin teoretic, s-ar fi putut elibera. Însă, în confortul fotoliului de acasă, nu ai cum să înțelegi pe deplin teroarea pe care o trăiește cineva aflat în acea situație de captivitate. Rachel știa de ce era capabil Aidan, iar o tentativă eșuată de eliberare i-ar fi putut aduce moartea pe loc.

Capitolele din perspectiva victimelor lui Aidan ne ajută să înțelegem, dacă se poate înțelege așa ceva, resorturile ce l-au împins să facă acele crime.

Dar de ce nu o omorâse și pe Rachel? Motivul avea legătură cu obsesia pentru control a lui Aidan. Aflând că boala nemiloasă de care suferea soția lui recidivase, fără ca el să poată interveni în vreun fel, Aidan a simțit nevoia viscerală să-și demonstreze lui însuși că poate deține puterea de a controla viața și destinul unei femei.

Sunt foarte interesante și capitolele din perspectiva lui Cecilia, o fetiță dulce și adorabilă care, deși este convinsă că tatăl ei o iubește, simte instinctiv că este ceva în neregulă în dragostea lui sufocantă.

Cartea te ține cu sufletul la gură chiar dacă știi identitatea criminalului încă de la început.

Vă invit să descoperiți singuri în carte dacă și în ce fel va reuși Rachel să se elibereze și care va fi deznodământul întregii povești.

Recomand cartea tuturor iubitorilor de thrillere psihologice!

Fragment din carte:

„N-o spune ca întrebare, doar ca pe o constatare.
Benjamin din Buffalo dă același răspuns. Opt sute de dolari sunt adăugați la totalul lui.
– Nu-i cinstit, zice puștoaica. Ai învățat chestiile astea.
Știi că bărbatul care are cheia magaziei – care are cheia dormitorului tău – nu-i doctor. E aici o poveste care îți scapă. Ambiții neîmplinite, schimbări de planuri. Înainte să te gândești la un mod iscusit de a tatona, Benjamin din Buffalo alege categoria Porecle pentru două sute de dolari. Alex oferă. indiciul: I se spunea și cel tăcut dintre Beatles.
Ceva se stârnește în tine. Cunoștințe din trecut. Cântece pe care le cântai. CD-uri luate de pe raftul tatălui din biroul lui de acasă. Primele acorduri din It’s All Too Much, vaierul distorsionat al unei chitare electrice.
Un tată și fiica lui se uită unul la altul neștiutori. Apoi vocea ta:
– Cine a fost George Harrison? Benjamin din Buffalo zice John Lennon și ratează. Jasper din Park City îl alege pe Ringo. Holly din Silver Springs nu răspunde până se termină timpul. Alex își ia un aer întristat. Nu John, nu Ringo, zice el în subtitluri. Răspunsul corect este… Cine a fost George Harrison?
Cecilia îți surâde, în chip de Bravo. Tatăl așteaptă până ce ochii ei sunt iar la ecran și atunci se uită la tine. Ridici un pic din umeri. Ce-i? Ai zis să mă port firesc. El se răsucește iar spre televizor, unde Benjamin a ales iar categoria Porecle, de data asta, pentru o sută de dolari. Acest britanic emblematic, născut în Brixton, Londra, era cunoscut, printre altele, ca Thin White Duke. Numele lui adevărat este acesta. (…)

Un sunet în spatele meu. Un hârșâit – tălpi pe ciment.

Rahat! Nu l-am auzit deschizând ușa. Nu l-am auzit coborând scara. Dar e aici, chiar aici, la câțiva centimetri de mine, cu ochii lui frumoși atât de pătrunzători, că aș vrea să-i spun să se uite în altă parte, să mă lase în pace. Dar nu pot, pentru că eu sunt intrusa. N-am ținut cont de rugămintea lui. M-am dus unde n-ar fi trebuit să mă duc și mi-am pierdut toată puterea de a negocia.
– Cum ai ajuns aici? întreabă.
E calm. Are pe față o umbră de zâmbet. E curios, îmi spun, doar curios să știe ce naiba fac aici.
– Căutam baia, mint eu.

– Și ai crezut că o s-o găsești la subsol? O tăcere atârna între noi. Apoi cel mai frumos sunet: râde, și râd și eu de mine, de minciuna mea evidență, de senzația minunată de ușurare care mă încălzește din creștet până-n tălpi.
– M-ai prins, zic.
El înclină capul într-o parte. Mă studiază că și cum nu m-ar mai fi văzut niciodată, de parcă aș fi o statuie dintr-un muzeu și vrea să-și întipărească în minte toate adânciturile și fisurile mele. De parcă ar vrea să afle, și să nu uite niciodată, care părți din mine luminează și care sunt umbră pură. Mă foiesc sub privirea lui.
– Îmi pare rău, zici.
Din nou serioasă.
El deschide gura, poate ca să mă asigure că e în ordine, că nu vrea ca toți cei de la petrecere să vină înăuntru, dar nu-i nici o problemă dacă nu-i decât o persoană, nici o problemă dacă nu-s decât eu, însă…

Ochii îi sunt tulburați. Sar de la mine la ceva de dincolo de umărul meu drept. Înapoi la mine, înapoi la acel obiect. Îi urmăresc privirea de la mânecă hainei mele la… Teancul de cutii? E un reflex. Un instinct rămas din copilărie, când copilul care stătea lângă mine la școală își ascundea foaia cu testul și asta mă făcea să vreau și mai mult să mă uit.
Trupul meu se mișcă înainte să-i spun s-o facă. O schimbare imperceptibilă – spatele se răsucește un pic de tot, cușca pieptului se rotește, gâtul se întinde spre cutiile din spatele nostru. O mâna îmi prinde brațul. El mă ține. Nu așa cum a făcut odată, cu delicatețea afecțiunii, cu caracterul imperios al pasiunii. Asta este control. Trasez cu ochii o linie invizibilă de la mâna cu vene groase și încheieturile degetelor albite de pe mânecă mea, până la fața lui. Fața frumoasă pe care am cuprins-o în căușul palmelor în noaptea aceea, la restaurant. Buzele pe care le-am gustat, nasul pe care l-am sărutat în fugă, sfios, când s-a terminat. E ceva ce nu recunosc. O duritate, un gol. Un hău care se deschide sub picioarele noastre. Brusca înțelegere a faptului că nu-l cunosc. Nu cu adevărat. Că n-am stat niciodată la taifas toată noaptea. Că nu mi-a vorbit niciodată despre copilăria lui, despre părinți, despre speranțele și visurile lui și ce s-a ales din ele. E un bărbat care ascunde lucruri în pivniță. E o gamă de posibilități infinită, de la cea mai nevinovată până la cea mai stânjenitoare. E în ordine, aș vrea să-i spun. Cu toții avem secrete. Adevărul e că mi-am urât părinții – nu, stai, nici asta nu-i adevărat.”

Cartea Chiriașa tăcută de Clemence Michallon poate fi comandată pe cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți din Colecția Buzz Books

Recenzii și prezentări cărți thriller