Clubul soțiilor părăsite de Olivia Goldsmith, Editura Miron – recenzie

Clubul soțiilor părăsite 

(The First Wives Club – 1992)

Olivia Goldsmith

Editura Miron

Traducere: Alexandra Petrea

Nr. Pagini: 511

Când cea mai bună prietenă a lor se sinucide după divorț, Elise, Brenda și Annie hotărăsc că nu se mai poate. Fiecare a avut un rol hotărâtor în cariera soțului ei. Dar acum, când bărbații lor se bucură de succes, și-au schimbat soțiile cu femei mai tinere și mai blonde.

Formează CLUBUL SOȚIILOR PĂRĂSITE și își unesc forțele pentru a ataca. Cu eforturi și răbdare, plănuiesc distrugerea soților lor, care le-au ruinat viețile – și li se pare că răzbunarea n-a avut niciodată un gust mai dulce…

Clubul soțiilor părăsite de Olivia Goldsmith este o carte cu o intrigă deosebit de interesantă, cu puternice accente feministe. Deși conține câteva scene pline de umor, cartea abordează subiecte serioase, emoționante și sensibile. Multe femei s-au confruntat cu situații similare celor prezentate în carte. După ani întregi dedicați soțului lor, timp în care și-au negat propriile dorințe și idealuri, s-au trezit aruncate ca o măsea stricată sau un lucru demodat ce trebuia înlocuit cu o variantă mai ”modernă”.

De altfel, însăși autoarea a început să scrie inspirată de propria ei experință tristă. În urma divorțului, soțul ei a obținut aproape toată averea (inclusiv Jaguar-ul și casa de la țară). Clubul soțiilor părăsite este primul ei roman, care a avut un succes instantaneu și al cărui mesaj sună extrem de îmbietor: „răzbunarea e mai dulce dacă o servești… la rece„.

La începutul cărții le cunoaștem pe cele trei eroine principale, Annie MacDuggan Paradise, Elise Elliot Atchinson și Brenda Morrelli Cushman, bune prietene între ele, toate trecute de 40 de ani, fiecare dintre ele fiind debusolată, aflată într-un moment de cumpăna al vieții.

Annie MacDuggan Paradise, o persoană deosebit de bună, sufletistă și sensibilă, era disperată că, după mai bine de douăzeci de ani de căsnicie, soțul ei dorea să divorțeze de ea. Primii lor ani de căsnicie fuseseră foarte fericiți. Soțul ei, Aaron, ambițios și tenace, își clădise o carieră în publicitate, sprijinit necondiționat de Annie, care se angajase ca asistentă medicală la spitalul de arși. Primii lor copii, băieții Alex și Cris, ambii foarte reușiți, le împliniseră fericirea. Problemele în căsnicia lor apăruseră în urmă cu 16 ani, la nașterea fiicei lor Sylvie, atinsă de sindromul Down. Deși Annie o acceptase și o iubise necondiționat pe față, din păcate soțul ei nu reușise acest lucru. Mai mult, de atunci Annie simțise din partea soțului ei o nemulțumire și un reproș mut, de parcă s-ar fi făcut vinovată de ceva. Având o educație catolică foarte strictă, Annie se străduise din răsputeri să ignore tensiunile, rămânând foarte devotată familiei și soțului. Totuși, din acel moment, nu mai simțise plăcere în patul conjugal. Deși încercase să mascheze acest lucru, soțul ei își dăduse seama și o trimisese la un psihoterapeut. Însă, în loc să le rezolve problemele, ședințele comune de psihoterapie urmate le cauzaseră o ruptură definitivă, întrucât Aaron o părăsise pe Annie în favoarea psihoterapeutei.

Brenda Cushman era o persoană pragmatică, pe jumătate siciliancă, pe jumătate evreică. Și ea trecuse de curând printr-un divorț dureros. Fostul ei soț, Morty Cushman, se folosise de relațiile și de banii familiei ei pentru a-și face o carieră. Drept ”răsplată”, după ce ajunsese multimilionar în dolari, Morty divorțase de Brenda, nedându-i acesteia niciun ban la divorț, profitând de ignoranța ei și de fobia ei de publicitate. Copiii, Tony și Angela rămăseseră la ea, iar Morty nu-și plătea nici măcar pensia alimentară la timp. Mai mult, Morty se și recăsătorise cu o tânără atrăgătoare, căreia îi finanțase o galerie de artă. Umilită și nefericită, Brenda se refugiase în mâncare în exces, ajungând în scurt timp să se îngrașe ca o balenă.

Elise Elliot Atchinson, frumoasă și elegantă, provenea dintr-o familie foarte veche și bogată. Elise fusese cândva o actriță celebră, dar renunțase la carieră pentru a-și sprijini soțul, Bill Atchinson. Ajunsă acum la vârsta de 51 de ani, soțul o neglija în permanență, fiind mai tot timpul plecat în deplasări de afaceri. Trecuse mai bine de un an de când nu mai avuseseră relații fizice. Simțindu-se respinsă, fără să aibă o altă preocupare sau provocare, Elise se refugiase în băutură.

Copleșită de faptul că o bună prietenă se sinucisese, Elise se duce într-un bar pentru a se întări cu puțin alcool. Acolo apare un tânăr fotograf de 28 ani, Larry, care îi face cinste cu băutură. Beată turtă, Elise ajunge cu fotograful într-o camera de hotel. Observând că acesta era atras fizic de ea, Elise este cuprinsă de o fericire fără seamăn. După atâția ani în care fusese ignorată și tratată cu răceală de soțul ei, simte bucuria de a fi din nou dorită și ajunge să facă dragoste cu acesta. A două zi însă, este îngrozită de faptele ei și speră să nu-l mai întâlnească niciodată pe acest bărbat. În peste 20 de ani de căsnicie, nu-și înșelase niciodată soțul până atunci.
În curând însă, află că soțul o înșela de mult timp cu o tânăra artistă, Phoebe, cu care și intenționa să se și însoare. Într-o criză de furie, Elise îi distruge acestuia tot biroul.

O tragedie avea să le trezească la realitate pe cele trei prietene, determinându-le să ia atitudine.

Cea mai bună prietenă a lui Annie, Cynthia Griffin, se sinucide. La scurt timp după înmormântare, Annie primește o scrisoare pe care Cynthia i-o trimisese înainte să se sinucidă și în care aceasta încerca să își justifice gestul extrem. Gil, soțul ei, se căsătorise cu ea din interes, manipulând-o să voteze contra familiei ei, preluând astfel forțat afacerea familiei. Când se născuse fiica lor, o acuzase profund nemulțumit că nu-i mai acordă lui întreaga ei atenție. Când rămăsese din nou gravidă, la doi ani după aceea, o silise să facă avort. Iar când fiica lor avusese un accident tragic de mașină, în urma căruia intrase în comă, tot el o convinsese, după câteva luni, să accepte să o decupleze de la aparate. Mai mult, de câte ori încercase Cynthia, timid, să i se opună, o lovise cu brutalitate. Iar după toate sacrificiile făcute de ea pentru a-i fi pe plac, o aruncase că pe o măsea stricată, divorțând și căsătorindu-se cu Mary, vicepreședinta firmei, o tânără foarte frumoasă și ambițioasă. Rămasă singură și profund nefericită, conștientizând enormele greșeli pe care le făcuse în trecut, Cynthia luase o decizie extremă – sinuciderea.

Scrisoarea Cynthiei o bulversează pe Annie, care, impresionată până la lacrimi, le cheamă pe Elise și pe Brenda pentru a le arăta scrisoarea. Este momentul în care cele trei conștientizează că și ele au fost, la rândul lor, victimele soților lor, care s-au folosit de ele pentru a-și realiza propria lor ascensiune și le-au părăsit fără milă după ce au atins succesul. Revoltate, hotărăsc să fondeze Clubul soțiilor părăsite, având scopul de a se sprijini una pe alta și a se răzbuna pe soții lor, inclusiv pe Gil, fostul soț al bietei Cynthia.

Primul pas a fost acela de a solicita reevaluarea hotărârii de divorț a Brendei, pentru a-i obține acesteia partea care i se cuvenea. Cu ajutorul Dianei, o avocată tenace și ambițioasă, reușesc să îl silească pe Morty să semneze un contract prin care acesta se obliga să-i plătească Brendei două milioane de dolari în două tranșe.

Deși Annie era nehotărâtă în a se răzbuna, întrucât își iubea încă fostul soț și nu dorea ca fiii ei să sufere, faptul că Aaron retrage banii din fondul pentru îngrijirea lui Sylvie și îi investește într-o speculație bursieră riscantă, în urma căreia îi pierde pe toți, o determină să îl dea pe mâna fiscului. Sylvie făcuse mari progrese în clinica particulară în care o internase, iar fără acei bani era nevoită să o retragă…

Întrucât Morty refuză să mai plătească a două tranșă de bani, Brenda îl reclamă și ea la fisc.

Elise este îngrozitâ când primește o scrisoare de la Larry, fotograful, însoțită de un scenariu scris special pentru ea, speriată că acesta dorea să o șantajeze. Neștiind cum să procedeze, Elise apelează la unchiul ei, Bob Boolege, care avea 77 de ani, era putred de bogat și extrem de practic. Departe de a o judeca pentru escapada ei, Bob întreprinde o mică investigație, în urma căreia descoperă că, de fapt, Larry nu era în nici un caz un șantajist, ci era îndrăgostit până peste urechi de Elise. Deși măgulită și impresionată de veste, Elise nu poate să nu remarce că Larry avea jumătate din vârstă ei, astfel că o relație cu el nu era nicidecum potrivită. Foarte pragmatic, unchiul Bob îi atrage atenția că și-a ruinat deja jumătate din viață alături de Bill, întrebând-o totodată dacă vrea să-și rateze șansa la fericire și în a două jumătate. De altfel, însuși unchiul Bob își conducea viața după aceleași principii, fără să țină cont de gura lumii. La venerabila vârstă de 77 de ani era însurat cu Bette, o fosta vedetă porno, întrucât aceasta îl făcea fericit.

O idilă neașteptată ia naștere între Annie și Miguel, funcționarul de la fisc care investiga fraudele, un portorican de 38 de ani, divorțat la rândul lui, întrucât idealurile lui și ale fostei lui soții lui deveniseră incompatibile. În timp ce Miguel era idealist și ținea la valorile familiei, fosta lui soție visa la o îmbogățire rapidă.

Brenda constată și ea o surprinzătoare compatibilitate cu Diana, avocata ei.

Mi-a plăcut prietenia dintre cele trei, modul în care se sprijină reciproc, mărturisindu-și una alteia slăbiciunile și temerile. Fără a se judeca, reușesc să-și depășească împreună prejudecățile și să devină tot mai puternice.

Pentru a se ajuta reciproc, Brenda și Elise își lansează provocarea ca, până la finalizarea țelului lor, prima nu va mai mânca prăjituri, iar cea de-a doua nu va mai consuma alcool. Astfel, Brenda începe să slăbească, iar Elise își simte mintea tot mai limpede.

Pe parcursul acțiunii, toți foștii soți vor ajunge la un moment dat să-și regrete fostele soții, întrucât, când se vor confrunta cu greutățile, noile soții – frumoase, tinere și superficiale, nu vor fi dispuse să îi sprijine în vreun fel. Doar ele se căsătoriseră cu ei pentru bogăția și statutul lor, nicidecum să se sacrifice în vreun fel de dragul lor…

În final, răzbunarea este desăvârșită, fiecare din foștii soți își va primi pedeapsa binemeritată, iar cele trei prietene își vor găsi fericirea alături de noii lor parteneri (respectiv parteneră, în cazul Brendei).

”-  Cred că este timpul să adoptăm un nou slogan, le sugeră Annie. Deoarece s-a terminat cu ce ne-am propus, cele două prietene ale ei o priveau curioase, ce-ați zice de ”Să trăiești bine este cea mai bună răzbunare”? ”

Cartea îți demonstrează că, uneori, când totul se năruie în jur, răzbunarea poate fi un mobil suficient de puternic pentru a-ți găsi o nouă cale în viață și a-ți descoperi adevărată personalitate.

Fără să țină predici, cartea prezintă și partea bună a răzbunării (pe lângă faptul că te ajută să te răcorești), întrucât cele trei prietene sunt de fapt niște altruiste care vor să ajute și alte femei, nu numai să le dea o lecție usturătoare soților lor.

Cartea a fost ecranizată în anul 1996, în regia lui Hugh Hilson, cu Bette Midler (Brenda), Goldie Hawn (Elise) și Diane Keaton (Annie) în rolurile principale. Filmul a fost nominalizat în anul 1997 la premiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră.

Mulțumim Târgul cărții pentru cartea Clubul soțiilor părăsite de Olivia Goldsmith oferită pentru recenzie