Coaja de nucă de Ian McEwan, Editura Polirom – recenzie

Coaja de nucă

(Nutshell – 2016)

Ian McEwan

Editura Polirom

Traducere: Dan Croitoru

Nr. pagini: 216

An apariție: 2016

Ian McEwan, fiul unui sergent‑major, s-a născut in 1948 la Aldershot, Hampshire și și-a petrecut copilăria la Singapore și Tripoli. Între 1967 și 1970 a studiat literatura engleză la Sussex University, și și‑a luat masteratul în 1971 la University of East Anglia. Este cel mai important scriitor format la cursul de creație literară al regretatului profesor și romancier Malcolm Bradbury. A publicat opt romane și două volume de nuvele, a scris scenarii radiofonice și de film, piese pentru televiziune și un libret pentru un oratoriu de Michael Berkeley. Scriitor incomod, con­troversat, Ian McEwan are un imens succes de public, romanele sale fiind traduse în toata lumea. Trei din­tre ele – Mângâieri străine (1981), Câinii negri (1992) și Ispășire (2001) – au fost nominalizate pe „lista scurta“ a Premiului Booker, iar Amsterdam (1998) a reușit să câștige acest important premiu literar britanic. În anul 2011 i-a fost acordat Premiul Tîrgului de carte de la Ierusalim.

Noul roman al lui Ian McEwan, Coajă de nucă, lansat simultan în Marea Britanie și SUA la începutul lunii septembrie 2016, este o poveste clasică despre crimă și trădare, relatată din perspectivă unui narator cu o viziune și o voce unice în literatură ultimilor ani – un fetus a cărui mamă și-a înșelat soțul cu fratele acestuia și acum plănuiește să-l otrăvească. Dar un fetus înzestrat cu conștiință, perfect ancorat în actualitatea acută a atentatelor teroriste din inimă Europei, a noului război rece dintre Rusia și SUA, a tragediei refugiaților. Un thriller psihologic plin de suspans, Coajă de nucă este o dovadă de virtuozitate literară și, totodată, un omagiu adus lui William Shakespeare la 400 de ani de la moartea acestuia.

„Un roman inteligent, amuzant şi extrem de captivant.” (The New York Times)

„O carte care nu seamănă cu nimic din ce am citit vreodată, Coajă de nucă este o palpitantă dramă domestică.” (Tracy Chevalier)

„Jucăuş, dar şi grav, încîntător şi frustrant, acest roman este una dintre cele mai inclasabile opere ale lui McEwan şi, în acelaşi timp, extrem de interesantă.” (The Times)

„Coajă de nucă este o istorisire şocantă despre crimă şi trădare, prezentată dintr-o perspectivă absolut inedită şi scrisă de unul dintre cei mai buni povestitori din lume.” (The Telegraph)

„Pe măsură ce citim acest roman scurt, dar foarte dens – ca un bebeluş în pîntecele mamei –, el se transformă în ceva mult mai important şi mai grav.” (The Spectator)

Cartea Coaja de nucă de Ian McEwan a fost oferită pentru recenzie de Libris.

Coaja de nucă este un roman cu totul deosebit față de ceea ce am citit eu până acum. Intriga cărții pornește de la o idee pe care am mai întâlnit-o exploatată și în alte opere: soția și amantul plănuiesc să-l ucidă pe soț pentru a-și însuși averea acestuia. O carte de referință cu un subiect asemănător este capodopera ”Poștașul sună întotdeauna de două ori” de James M. Cain. Elementul absolut de originalitate al romanului de față este faptul că întreaga carte este scrisă sub forma unui monolog din perspectiva unui fetus de opt luni, înzestrat însă cu o inteligența fantastică și o vastă experiență de viață, de parcă un adult matur fusese redus la dimensiuni minuscule și translatat în acel spațiu îngust.

”Iată-mă, stau așa, cu susul în jos în corpul unei femei. Țin brațele încrucișate răbdător, aștept, aștept și mă întreb în corpul cui sunt și ce caut aici. Ochii mi se închid nostalgic când îmi amintesc cum pluteam odată în sacul translucid care-mi poartă trupul, lunecând visător în bula gândurilor mele, pe oceanul meu personal, descriind mici tumbe cu încetinitorul și ciocnindu-mă ușor de marginile transparente ale recluziunii mele, membrana atât de încrezătoare care vibra și făcea să răsune, chiar dacă le înăbușea, glasurile conspiratorilor ce-și ticluiau planurile mârșave. Asta se întâmpla în tinerețea mea lipsită de griji. Acum, că stau complet răsturnat, fără nici un pic de spațiu, cu genunchii la gură, gândurile cu tot cu cap îmi sunt angrenate în asta până peste poate. Pur și simplu n-am de ales, urechea mi-e lipită zi și noapte de nenorociții ăștia de pereți. Ascult, mă străduiesc să țin minte și îmi fac griji. Aud conversații in pat, înainte de culcare, din care răzbat intenții ucigașe și sunt îngrozit de ceea ce mă așteaptă, de lucrurile în care m-aș putea vedea amestecat.”

Pe măsură ce ne adâncim în poveste începem să remarcăm tot mai multe asemănări cu Hamlet – faimoasa capodoperă a lui Shakespeare.

De altfel, chiar la începutul cărții este dat un citat din Hamlet, care justifică și titlul cărții.

”O, Doamne! Aș putea să stau închis într-o coajă de nucă și tot m-aș socoti Rege al spațiului infinit – numai de nu aș avea vise rele.”

Și numele personajelor sunt alese foarte sugestiv, prin analogie cu cele din celebra dramă shakesperiană: Trudy – mama fetusului (Gertrude), Claude – amantul lui Trudy și fratele soțului acestuia (Claudius).

Pe parcursul lecturii vom descoperi și alte citate sugestive din William Shakespeare, inserate ca un omagiu adus scriitorului la 400 de ani de la moartea acestuia:

”Nu mai dormiți, Macbeth ucide somnul.” (Macbeth)

”Maturitatea e totul” (Regele Lear)

”N-am eșua de-nvârți / Șurubul îndrăznelii pân-la capăt.” (Macbeth)

”Pe când ei, libertini, semeți și lacomi, / Pășesc pe calea plină de plăceri.” (Hamlet)

Fără voia sa, fetusul este martorul adulterului, fiind oripilat de partidele sexuale ale amanților, pe care le relatează cu lux de amănunte, picurând și un strop de umor acid.

”Nu chiar oricine poate ști cum e să ai penisul rivalului tatălui tău la câțiva centimetri de propriul nas. În acest stadiu al sarcinii ar trebui să se abțină, spre binele meu. Măcar din politețe, dacă nu din considerente medicale. Închid ochii, scrâșnesc din gingii, mă împing în pereții uterini. Asemenea tubulențe ar face să se desprindă și aripile unui Boeing. Mama îl impulsionează pe iubitul ei, îl cravașează cu țipetele sale de parcă am fi la parcul de distracții. Zidul Morții și mai multe nu!”

Iar ca revolta lui să fie completă, după clipele de pasiune cei doi amanți se pun pe complotat, fetusul fiind obligat să le asculte planurile abjecte, fără posibilitatea de a putea interveni în vreun fel.

”Adesea se duce și ea la baie și, fără să se atingă unul pe altul, fiecare îl înlătură pe celălalt de pe trup cu apa cea fierbinte și curățătoare de păcate. Nici urmă de tandrețe, nici o clipă de moțăială afectuoasă într-o îmbrățișare de îndrăgostiți. În timpul acestei abluțiuni energice, cu mințile limpezite de orgasm, de multe ori se pun iarăși pe complotat.”

Sentimentele fetusului sunt puternice și complexe. Dacă pe Claude îl urăște fără rezerve, față de mama sa oscilează între diverse stări contradictorii, fie empatizând cu suferința ei, fie detestând-o, dar mai presus de toate iubind-o.

”Încerc s-o văd și s-o iubesc așa cum ar trebui, apoi îmi imaginez toate lucrurile care o împovărează: ticălosul pe care și l-a luat de iubit, sfântul pe care-l părăsește, faptul în favoarea căruia s-a pronunțat, copilașul drag pe care o să-l lase în mâini străine. Mai poți s-o iubești după toate astea? Dacă nu, atunci n-ai iubit-o niciodată. Dar eu am iubit-o, am iubit-o. O iubesc.”

Deși o caută cu înfrigurare, fetusul nu simte însă și iubirea mamei față de el. Din contră, complet detașată, Trudy plănuiește împreună cu Claude ca, după ce vor vor scăpa de soțul lui Trudy, să dea copilul în plasament la o familie.

”(…) iar dreptul meu este dreptul la dragostea unei mame și e unul absolut. Refuz să consimt la planurile ei de a mă abandona.”

Toate acele informații pe care le aude involuntar îl tulbură pe fetus, care se simte complet neputincios  în fața sorții care i se pregătește.

”Îmi pipăi neliniștit cordonul ombilical. Îmi ține loc de mătănii antistres.”

”Aș vrea să nu mă mai nasc niciodată…”

Pe tatăl său, John Cairncross, poet și profesor de poezie, îl admiră și compătimește.  Incapabil să îl ajute în vreun fel, fetusul are momente de disperare în care își dorește mai degrabă să împărtășească soarta crudă a acestuia decât să înfrunte destinul pregătit pentru el de către mama și unchiul său.

”Scumpul meu tată, salvează-mă din această Vale a Plângerii!  Ia-mă cu tine în moarte. Mai bine să fiu otrăvit odată cu tine decât plasat pe undeva.”

Pe lângă această zbatere și suferință de a asista neputincios la o întreagă înșiruire de întâmplări dramatice, fetusul petrece multe alte momente filozofând pe seama diverselor știri pe care le aude, prin intermediul mamei, la radio și la televizor, speculând pe seama multor realități contemporane, precum mortalitatea infantilă din Africa, valul imens de imigranți din Orientul Mijlociu, incapacitatea Europei de a păstra o direcție unitară, puritanismul religios din țările musulmane, atentatele teroriste săvârșite în numele unei fericiri viitoare, criza noului război rece dintre Rusia și SUA, posibilitatea terifiantă a unui nou război mondial.

 Cartea nu se citește ușor, sunt foarte multe idei condensate în cele 216 pagini, care solicită atenție și concentrare pentru a le înțelege pe deplin sensul.

”Pesimismul e prea la îndemână, e chiar adorabil, e emblema și panașul intelectualilor de pretutindeni. Scutește clasele luminate să vină cu soluții.”

Deosebit de interesant mi s-a părut și finalul, în care fetusul găsește un mod foarte ingenios pentru a se putea răzbuna. Vă las să descoperiți singuri în carte despre ce este vorba.

”După atâtea suceli și învârteli, interpretări greșite, scăpări de intuiție, erori de judecată, tentative de autodistrugere, plus amărăciunea în fața propriei pasivități, am luat în sfârșit o hotărâre. Ajunge.”

Coaja de nucă este un thriller extrem de reușit, care reinterpretează într-un mod foarte original drama din Hamlet, oferindu-ne o poveste inedită despre crimă și trădare, iubire și ură, pedeapsă și iertare, răzbunare și ispășire.

Cartea Coaja de nucă de Ian McEwan poate fi comandată pe libris.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Polirom