Confesiuni de Kanae Minato, Editura Litera – recenzie

În primul rând, să nu vă așteptați că este un thriller plin de mister, urmând să ni se dezvăluie la final criminalul. Nu, această carte ne dezvăluie criminalul – și felul în care a fost făcută crima – chiar din primele rânduri. Credeți cumva că astfel nu veți mai fi captivați sau acaparați de lectură? Nici vorbă, vă asigur că nu veți putea lăsa cartea din mână până la final! Construcția cărții permite cititorului să vadă crima prin ochii mai multor personaje, oferind astfel motive și explicații și îmbogățind povestea în ansamblul ei.

În ciuda subiectului cutremurător, cartea nu m-a marcat emoțional ca altele de acest gen. E scrisă într-un stil incisiv, elegant, rezervat, ușor distant, care permite cititorului să rămână oarecum detașat, cel puțin eu așa am simțit. Intriga curge oarecum repetitiv sub forma unor confesiuni, a unor mărturisiri, a prezentării la persoana întâi a propriei versiuni a aceleiași povești văzută prin ochii mai multor personaje implicate într-un fel sau altul în tragicele evenimente care au culminat cu moartea unei fetițe de doar câțiva anișori. 

E foarte interesant de urmărit parcursul vinovaților, de ce au ajuns în acest punct, care le-au fost motivațiile. Însă, de ce să nu recunosc, cel mai interesant de urmărit mi s-a părut răzbunarea în sine. Cu toată ambiguitatea morală a acestui act de justiție, am vrut să văd făcându-se dreptate, o dreptate care nu a fost obținută într-o sală de judecată, ci a fost obținută în urma unei răzbunări crunte, răzbunarea unei mame pentru uciderea copilului ei. O răzbunare care a început cu un ”simplu” discurs de sfârșit de an al unei profesoare în fața clasei sale. Un discurs ale cărui efecte au fost aidoma unui bulgăre de zăpadă pornit la vale. O fină cunoscătoare a mecanismelor psihologice, Yuko Moriguchi a știut exact pe ce ”butoane” să apese astfel încât să pornească tăvălugul de evenimente care a desăvârșit necruțătoarea ei răzbunare.

Fiecare din cele șase capitole – confesiuni poartă nume simbolice precum Sfântul, Martirul, Binevoitoarea, Căutătorul, Credinciosul și Apostolul. Diferitele perspective sunt foarte bine nuanțate, ținând cont de diferențele de vârstă, statut și preocupări ale personajelor povestitoare. Pe măsură ce se derulează acțiunea, cititorul este surprins de cîteva răsturnări de situație imprevizibile, însă până la sfârșitul romanului se va desluși întreaga poveste.

O poveste despre crimă și dreptate, judecarea altora și moralitatea actului de justiție luat în propriile mâini, despre limitele pedepsei și despre puterea suferinței. O poveste extraordinară despre răzbunare, de-a dreptul malefică pe alocuri, cu un final uimitor. O poveste copleșitoare, migălos concepută, care menține atenția cititorului pe tot parcursul și care îi va încânta cu siguranță pe cei care iubesc un thriller psihologic original și incitant, cu revelații ascunse.

Cartea a fost adaptată, în 2010, într-un film nominalizat la Oscar.

Trailer film: