Contract marital Vol.1: Anastasia de Alexa Dragan

Contract marital

Alexa Dragan

Editura: LETRAS

Nr. pagini: 256

Vol.1: Anastasia

Un roman de dragoste de Alexa Drăgan 100% românesc şi care te ţine cu sufletul la gură

Anastasia Dima – o femeie de 28 de ani pe care viaţă a pus-o de atâtea ori la pământ, dar care în ciuda tuturor acestor lucruri, a reuşit de fiecare dată să se ridice şi să lupte în continuare.
Miruna Alexander- fetiţa care îi fură inima Anastasiei… două suflete rănite la fel de mult, în ciuda diferenţei de vârstă…

Damian Alexander – un bărbat de 32 de ani, frumos, bogat, playboy notoriu, care pare că le are pe toate, dar aparenţele înşală… şi-a pierdut soţia în urmă cu şapte ani, la naşterea fiicei lor, şi de atunci are un gol în suflet pe care nicio femeie nu a mai putut să-l umple.
Soarta îi aduce împreună pe cei trei, în situaţii cel puţin ciudate… astfel Anastasiei i se schimbă viaţa radical, când i se oferă un Contract Marital. Ce se va întâmplă când sentimentele îşi vor face loc în relaţia lor? Vor rămâne împreună când va expira contractul sau se vor despărţi? Trecutul Anei care revine în viaţa lor îi va despărţi sau îi va uni?

O poveste frumoasă, o carte ușor de citit, un subiect interesant, personaje ușor de îndrăgit (chiar dacă unele/unul, sau mai precis El m-a dezamăgit la un moment dat, și chiar enervat teribil), o intrigă cursivă, un stil de scriere direct, simplu, clar, fără înflorituri, cu dialoguri picante, pe scurt ingredientele unei lecturi care mi-a plăcut, m-a amuzat, m-a relaxat, dar m-a şi pus pe jar în așteptarea volumului următor. Este o carte ideală de vacanţă sau de citit la sfârşitul unei zile obositoare.

Țin să remarc în primul rând coperta superbă, care mi-a atras atenția de prima dată când am văzut cartea, iar citind – o, chiar am recunoscut scena din poză, rochia roșie în care era ea îmbrăcată prima dată când s-au văzut.
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva Anastasiei/ Ana, o tânără frumoasă, cu o personalitate puternică și cu o limbă tare ascuțită. Fac o paranteză pentru a sublinia faptul că dialogurile dintre cei doi protagoniști erau adevărate dueluri verbale, replicile sărind de la unul la altul ca într-un meci de ping-pong.

Ana rămăsese orfană de mamă de mică, moment în care tatăl său, îndurerat, se retrăsese la țară negăsind în el puterea de a-și învinge durerea de dragul micuței lui fiice, pe care a lăsat-o de izbeliște. Noroc cu bunicii, care au luat-o în grija lor și au crescut-o cu dragoste. Greutățile materiale însă nu au ocolit-o.

Facem cunoștință cu Ana în timp ce mergea la cumpărături, trecând prin fața școlii la care învățase, când a fost martora unei scene parcă scoasă în cale de destin, după cum vom vedea: vede o fetiță care era certată și smucită de o femeie. Inițial, nu se amestecă între ele, dar apoi, realizând din discuție că respectiva nu era mama fetei, ci mama unei colege a acesteia, care, culmea, îi trage și o palmă micuței care plângea amarnic, nu mai stă pe gânduri și sare în apărarea fetei.

Din discuția Anei cu Miruna, cum o chema pe fetiță, află că aceasta avea 7 ani și îl aștepta pe tatăl ei să o ia de la școală. Mamă nu avea, era orfană, la fel cum fusese și Ana la vârsta ei (mama Mirunei murise la nașterea ei), lucru pe care i-l destăinuie micuţei, iar acest fapt le leagă emoțional pe cele două, care se îndrăgesc reciproc. Mi-a plăcut cum o va alinta pe Miruna – minion.
Ana chiar se întreba dacă o va mai întâlni vreodată. O va întâlni, și asta mult mai repede decât s-ar fi așteptat.
La insistențele Izabelei – cea mai bună prietenă a Anei – aceasta o însoțește la o petrecere în acea seară.
Ajunsă la reședința unde era petrecerea, Ana este strigată de… Miruna, care chiar acolo locuia, ocazie cu care i-l prezintă pe tatăl ei, Damian Alexandru.

Damian Alexandru era un bărbat extrem de atrăgător, genul de crai, iar purtarea lui din acea seară lasă clar de înțeles acest lucru. Ana însă nu era genul de ușuratică, chiar din contră, un episod dramatic din trecutul ei o făcuse foarte reticentă la atențiile bărbaților.

Ana va avea o surpriză de proporții când, la scurt timp după aceea, Damian o caută și îi face o propunere… de afaceri, pe durata unui an de zile. Îi oferă o sumă exorbitantă (el era un om de afaceri de succes) în schimbul unui… contract marital!

Despre ce era vorba? Socrii lui, speculând renumele lui de crai, îl dăduseră în judecată pentru obținerea tutelei Mirunei, în ciuda faptului că el era un tată bun, care o iubea foarte mult și în ruptul capului nu ar renunța la ea. Așa că avocatul său îl sfătuise să se însoare, pentru a avea un atuu în plus la proces.
Deși reticentă la început, Ana acceptă, pentru binele Mirunei de care se simțea deja foarte atașată. I-a prins bine și avansul primit ( nu avea de gând să accepte mai mult de atât ), care i-a permis să-şi achite datoriile pe care le avea, fiind aproape de a-și pierde apartamentul din cauza restanțelor la întreținere (încă de când trăiau bunicii ei începuseră să se adune datoriile, bătrânii nefăcând faţă la toate, şi în plus s-o ţină şi la şcoală din venitul lor, cu toate că Ana îşi luase o slujbă până să termine şcoala – toate acestea ne sunt spuse de Ana chiar la începutul cărţii).

După nuntă, Damian a luat bilete pentru un sejur romantic în Maldive, în ciuda faptului că aranjamentul lor era: totul se rezuma la contract și atât.
„Luna de miere” este rapid ruinată de reticenţa Anei la avansurile soțului ei, care încerca din greu să depăşească limitele contractului, doar nu degeaba avea el reputaţia pe care o avea! Ana însă nu era dispusă să transforme relaţia lor în una intimă, deși atracția dintre cei doi este evidentă. De fapt, Damian chiar a sesizat că duelurile lor verbale nu sunt altceva decât efectul tensiunii sexuale reprimate.

Lucrurile vor lua un alt curs între ei odată cu plecarea întregii familii (Miruna, Ana, Damian și sora acestuia, Alma, cu care Ana se va împrieteni rapid) la ferma lor de cai de la Râșnov.

“Îi las hainele pe care le va purta pe pat şi cobor în living. Miruna, când mă vede, îmi sare în braţe, fericită că sunt gata şi vom pleca în curând. Încântarea din ochii săi îmi topeşte inima, fericirea că toată vacanţă de vara o va sta la fermă este evidentă şi atât de molipsitoare încât încep să râd împreună cu ea. Ador să o văd fericită, am ajuns să iubesc atât de mult această mică fiinţă, încă mă mir cum de nu mi-a bubuit inima din piept până acum.
O strâng mai bine în braţe şi o pup. Nu ştiu ce m-aş face dacă aş pierde-o, aş muri. O iubesc ca şi cum ar fi a mea, ca şi cum eu i-aş fi dat naştere.
Îi ascult încântarea din glas, când îmi povesteşte despre fermă, despre cai, despre faptul că nu a mai fost acolo de când era mică şi că abia aşteaptă să ajungă.
Încep să râd din cauza afirmaţiilor sale, dar mă opresc, când soţul meu ne cuprinde cu braţele sale puternice, sărutându-ne pe frunte.

Mă chinui să nu las lacrimile să îmi curgă din ochi, acest sentiment de apartenenţă, pur şi simplu mă topeşte. Oricine ne-ar vedea, ar zice că suntem o adevărată familie, şi într-un fel aşa este, singurul lucru ce lipseşte din această ecuaţie este dragostea soţului meu pentru mine, dar sper că va veni, cu timpul.

Îi zâmbesc, având inima plină de speranţa îmi zâmbeşte la rându-i, după aceea depunându-mi un mic sărut pe buze, făcându-mi cu ochiul. Ştiu ce a vrut să îmi transmită. Că atunci când vom ajunge la fermă, nu mai am scăpare. Off, cine i-o fi zis că vreau să scap? Abia aştept! Cu acest gând, îi zâmbesc cu gură până la urechi, acesta ghicind ce am în cap şi începe să radă.

Cu chiu cu vai, îmi iau privirea din ochii săi, în momentul în care cumnata mea ne zice să pornim odată, că ea nu mai are răbdare nici ea, nici Miruna.”

Împletit pe firul principal al acțiunii, avem o întâmplare dramatică din trecutul Anei, care însă nu a rămas în trecut… E vorba de un hărţuitor de pe urma căruia ea a avut deja enorm de suferit, și care continuă s-o amenințe constant…
Episodul în care Ana se destăinuie și îi povestește lui Damian ce i s-a întâmplat e emoționant, iar el a dat dovadă de multa compasiune, adăugând un motiv în plus la cele pentru care Ana s-a îndrăgostit de el! Fără voia ei, dar sperând în taină că sentimentele îi vor fi împărtășite… Vorbind de motive, Damian avea un mare plus în ochii Anei pentru faptul că nu a renunţat la Miruna, că îşi creştea singur fiica, o iubea şi refuza să se despartă de ea, ceea ce propriul ei tată nu făcuse pentru ea…

Dacă aranjamentul lor se va transforma într-o căsătorie adevărată şi cum va evolua relația celor doi, vă las să descoperiți citind cartea.
Vă mai spun doar că, atunci când lucrurile păreau să intre pe un făgaș normal, intervine un fapt care în alte familii ar fi contribuit la sudarea acestora, însă în acest caz va avea efectul contrar. Nu vă spun despre ce e vorba, dar aceasta e momentul în care Damian m-a dezamăgit și enervat, după cum v-am spus la începutul recenziei. Mi-a plăcut foarte mult strânsa şi frumoasa prietenie dintre Ana şi Izabela, şi dintre Ana şi Alma. Atât Izabela, cât şi Alma sunt personaje pe care le-am îndrăgit, loiale, vesele şi optimiste. Nu mai e cazul să spun că unul din personajele mele preferate este „minion”, micuţa Miruna, cea care a topit inima Anei şi pe care o consideră din suflet fiica ei.

În finalul cărții, scris din perspectiva lui, aflăm câte ceva din gândurile, motivațiile și frământările acestuia, dar pe mine personal nu m-a convins și sper ca în volumul următor Ana sa-l perpelească mult la foc mic înainte să-l ierte. Iar lui îi trebuie multă cenușă să-si toarne în cap, pentru cum s-a purtat.
V-am făcut curioși? Ei bine, și curiozitatea mea e la cote înalte în așteptarea continuării poveștii. Și, în plus, sunt foarte curioasă să aflu cine era acel hărţuitor și cum reușea să-i afle toate mișcările și să treacă de toată paza pentru a-și face simțită în permanență prezența în preajma ei?

Mulţumim autoarei Alexa Drăgan pentru cartea oferită pentru recenzie. Cartea poate fi comandată de pe Libris, Diverta, emag.ro

Recenzii și prezentări cărți autori români