Corectorii destinelor de Violeta Leonte – recenzie
Corectorii destinelor
Violeta Leonte
Anul apariției: 2016
Număr de pagini: 346
“Se alege modelul spiritualității în pofida preaplinului material. Putem vedea dincolo de meschinele posesiuni, renunțăm la atașamente, înțelegem telepatic ce dorește să ni se comunice. Deși pare o ideație, autoarea este la curent cu noutățile științei, invită la a descoperi inteligența materiei, invită la intersectarea informațiilor din varii domenii. Totuși, iubirea dintre oameni este cea care plutește deasupra zonei tarkovskiene, dar vine ca o inspirație de la parfumul unei căpițe de fân neaoș, mioritic. Un fel de Micul prinț de România, unde ubicuitatea ne permite aflarea în Zona 51 și Zona fraților Stragațki, deopotrivă cu orașele sudului românesc.
Orice am spune despre o carte, e prea puțin!” — Nicolae Stelea
Despre cărțile autoarei Violeta Leonte am auzit de la prietena mea Oli, care m-a ispitit cu recenzia superbă făcută la romanul Taisia.
“Corectorii destinelor” m-a atras datorită coperții absolut superbe care m-a purtat cu gândul la filmul serial “Star Trek” pe care-l urmăream în adolescență…
“Poveste fantastică cu sfârșit… nesfârșit!”
Suntem introduși în viața cuplului Tudor și Maria Nicola, la țară, în casa renovată a acestora:
“Tudor Nicola era un nume cunoscut în lumea picturii. Avusese și expoziții în străinătate, la Roma și Viena.”
Cu cinci ani în urmă, în 2005, cei doi soți au ales să se mute la țară. Nu se mai regăseau în București, mai ales că prietenii lor își urmaseră calea, care pe unde îi purtase soarta: fie în țară, fie în străinătate…
Ei bine, totul avea să se schimbe cât de curând, odată cu apariția lui Grigore Iorgu în micul lor sat de pe lângă Turnu Măgurele!
“Corectorii destinelor” este o carte care prinde cititorul în mreje încă de la primele pagini. Și asta, datorită stilului lejer și amuzant al autoarei, care instant reușește să ne atragă atenția. Grigore este un personaj uimitor, plin de viață, care le oferă Mariei și lui Tudor șocul vieții lor:
“Grigore înlemnise în gestul de a duce ceașca de cafea spre gură iar ochii aproape îi ieșiseră din orbită. Se uita fix la cutia fermecată, cu o sticlă colorată și la doamna care vorbea din interiorul ei. Auzul îi înregistră ca prin vis ceea ce vorbea prezentatoarea. Ea spusese că pe data de 10 octombrie 2010 începea la Brașov Festivalul filmului documentar românesc… cum adică… 2010?!
…………..
— Eu zic, … eu zic, 3 Octombrie 1930, aproape șopti Grigore…”
Oare cum este posibil să călătorești în timp, în viitor mai bine spus, la o distanță de 80 de ani? Și cu ce scop, oare?
Șocați de-a dreptul, plini de întrebări la care nu au momentan răspuns; Maria, Tudor și domnul Grigore, pornesc spre Turnu Măgurele pentru a descoperi dacă mai există casa unde locuia Grigore și familia sa în 1930.
Odată cu această călătorie, Maria și Tudor află o istorie nespusă a orașului, pe care doar cei ce au locuit acolo în trecut, o pot spune.
Un stil de a scrie absolut captivant, care te poarte efectiv în poveste, făcându-te parte integrantă a acesteia.
“— Și ce blocuri s-au construit! Nu sunt deloc frumoase! Nu sunt ca blocurile capitalei… Ce mult s-a schimbat centrul! Dar văd că parcul a rămas la locul lui… Și magazinele … ce… nu mai există nimic din ce știam… Uite, domnu Tudor, aici era magazinul de stofe a lui Papadachis — un grec ce aducea cele mai frumoase stofe… ce mai… din alea care se purtau la Paris sau Londra — of, of, Doamne, vreau înapoi la mine acasă… cum am ajuns aici?!”
Printre toate aceste noutăți cărora Grigore trebuie să le facă față, Tudor îi predă și o scurtă și succintă lecție de istorie cu privire la anii scurși din 1930 până în 2010, apoi, cei trei se îndreaptă spre adresa unde locuise Grigore și familia sa. Surpriză! Casa este încă în picioare, aproape neschimbată, iar cei trei ajung să stea de vorbă chiar cu proprietara, nimeni alta decât Crăița — fiica lui Grigore, acum în vârstă de 85 de ani!
O poveste originală, plină de provocări imaginare — pentru cititori, cu o doză de elemente fantasy atât de bine și frumos inserate de autoare încât, aproape că îți vine să crezi că această poveste este reală.
Autoarea Violeta Leonte are talentul de a ne provoca să acceptăm această istorisire cu tot sufletul, dorindu-ne chiar, să fi fost reală.
Reîntâlnirea cu fiica sa Crăița, chiar dacă tatăl are doar 30 de ani iar fiica 85, este un moment emoționant, ce te ține cu sufletul la gură. Grigore vede un album cu fotografii din viața lui, de care nu-și mai aduce acum aminte. Autoarea ne poartă prin intermediul Crăiței și al lui Grigore într-o călătorie înapoi în timp, acoperind o perioadă de 80 de ani. Într-un stil lejer și simplu, folosindu-se de vorbirea comună, de zi cu zi, aceasta reușește să ne evoce un tablou amplu al acelor vremuri despre care mulți dintre noi nu știm mai nimic.
La plecare, Grigore îi mai spune Crăiței un singur lucru:
“… și eu, eu, Grigore, vă spun că sunteți o femeie deosebită! Părinții dumneavoastră de acolo de unde sunt acum sunt sigur că vă supraveghează și sunt tare mândri de dumneavoastră și de familia dumneavoastră.”
Iar Crăița le spune musafirilor că tatăl său dispărea mereu pentru un timp, iar apoi revenea susținànd că nu fusese nicăieri…
Pe fundalul acestor evenimente, mai apare un personaj misterios, ce-i urmărește încă de când au plecat de la fiica lui Grigore. Un motociclist care le face o vizită… Numele misteriosului motociclist este Clement, iar ceea ce aflăm de la el este de-a dreptul uluitor.
“Corectorii destinelor” este un roman fantasy, mai bine spus SF, cu călătorii în timp și lumi succesive – nu paralele, după cum precizează Clement. O poveste uluitoare, care atrage cititorul cu fiecare pagină citită, dorind să descopere întreaga poveste și-n același timp nedorind să dea ultima pagină. Teleportare dintr-un timp în altul; în trecut, prezent sau viitor; lumii și planete diferite sau succesive, cu toate aceste elemente avem de-a face în această poveste plină de acțiune și suspans.
“— Universul este infinit… nu are limite… dar… în același timp este plin de energie. Mii de miliarde de particule de energie plutesc, se rotesc, călătoresc cu viteze incomensurabile prin acest univers. De asemeni, timpul curge prin aceste particule sau pe lângă ele, dar nu se măsoară, nu contează… pentru că nu are o referință… Timpul curge ca o apă… se strecoară… se colectează… și contează doar pentru Univers… Universul Bătrân…”
De aici acțiunea ia amploare, totul se ramifică, devenind asemeni unui labirint. Grigore, Maria și Tudor, chiar și Clement, au propriile lor roluri. Fiecare acțiune a lor are urmări pentru viitor.
Călătorii intergalactice, lumi despre existența cărora cei trei nu aveau știință, Clement fiind profesorul, maestrul care-i ghidează.
Romanul de față îmbină într-un mod uimitor realul cu irealul, imaginarul având rolul principal. Autoarea Violeta Leonte reușește să ne poarte de-a lungul și de-a latul planetei; chiar și-n afara acesteia; ne face cunoștință cu lumi noi și ne oferă o poveste superbă ce împletește SF-ul cu istoria și cu realitatea modernă.
Lumi diferite, interese și scopuri ascunse, totul într-o cursă contra cronometru.
Acțiunea romanului “Corectorii destinelor” se desfășoară pe mai multe planuri, iar cele patru personaje principale ale cărții sunt gardieni ai lumii, ce au grijă de bunul mers al lucrurilor. Ei corectează anumite discrepanțe apărute în destinele oamenilor.
“… și cine știe ce-o mai fi…?! ce surprize mai tăinuia universul?! … Și curios… cum i-a selectat Clement pe ei… parcă special…”
O carte superbă! Plină de aventuri credibile și incredibile! Care schimbă lumea datorită corectorilor destinelor!
Nu știu ce mi-a plăcut mai mult: aventura, călătoriile prin timp și spațiu; personajele atât de reale, credibile și frumos creionate de autoare sau misiunile incredibile ale acestora, pe care doar în filme te gândești că le poți întâlni.
“Acum fiecare, să mergem pe la casele și mai ales unii dintre noi pe la timpurile noastre! … Cât despre misiuni… nu aveți grijă! Ne vedem noi, la timpul potrivit!”
17 Comments
Mirela Nenciu
Felicitări pentru recenzie,Geo! Foarte frumoasă!
Geo
Mulțumesc!
anasylvi
Foarte reusita recenzia ta, Geo! Cred ca este o lectura deosebita aceasta!
Geo
Cu adevărat! M-a surprins!
Tyna
Foarte frumoasă recenzia! Felicitări! Cred că mi-ar plăcea și mie cartea. Are un subiect foarte interesant.
Geo
Mulțumesc, Tyna. Cred ca este pe gustul tău cartea.
Fratiloiu Dorina Petronela
O recenzie minunata Geo, ma tentezi cu cartea asta!
Geo
Mulțumesc, Dorina.
Carolina Bianca
Foarte interesanta recenzia! Felicitări!
Geo
Mersi, Caro!
Mirela Barbălată
Nu am auzit de autoare sau de carte până acum . Pare o carte interesantă, deși, sincer, nu citesc carti SF. Dar, este tentantă recenzia ta . Felicitări!
Geo
Mirela, nici eu nu citesc SF de obicei, dar Corectorii este aparte!
Oli
Geo, îmi place foarte mult recenzia ta, felicitări! Ești o adevărată ispită!
Cât despre autoare, m-a cucerit deja cu romanul „Taisia”, pe care îl recomand de asemenea cu drag!
Geo
Mulțumesc, Oli! Tu m-ai ispitit in ce privește cărțile autoarei. Am fost incantata nu doar de subiectul cărții, ci si de modul in care scrie autoarea.
Oli
Ma bucur, Geo! Asa este, scrie foarte bine autoarea, are un stil matur si fluid de scriere.
Daniela Balan
Felicitări Geo, foarte frumoasă și tentanta recenzia ❤️
Geo
Mulțumesc mult, Daniela!