Cress. Seria Cronicile lunare. Vol.3 de Marissa Meyer, Editura Epica – recenzie

Cress (Cress – 2014)

Marissa Meyer

Editura Epica

Colecția Epiwave

An aparitie: 2019

Nr. pagini: 560

Traducător: Sorin Petrescu

Cress este cartea a III-a din seria Cronicile lunare

• Seria Cronicile lunare (The Lunar Chronicles)

1. Cinder – Editura Epica – Cinder – 2012 – recenzie

2. Scarlet – Editura Epica – Scarlet – 2013 – recenzie

3. Cress – Editura Epica – Cress – 2014

4. Winter – 2015

Sprijiniți de Scarlet și Wolf, Cinder și Carswell Thorne vor să pună capăt uneltirilor nemiloasei regine Levana.

Pentru a reuși, au nevoie de ajutorul lui Cress, o adolescentă care locuiește singură încă din copilărie la bordul unui satelit. Datorită abilităților sale, ea a devenit hackerul reginei Levana. Când i se trasează sarcina de a-i găsi pe Cinder și Thorne, Cress hotărăște să-i prevină de pericolul care îi amenință atât pe cei doi, cât și pe împăratul Kai.

Situația se complică, iar Cinder, Scarlet, Wolf, Thorne și Cress se străduiesc din răsputeri să împiedice căsătoria Levanei cu împăratul Kai și să prevină un război ce pare iminent.

Miza e cu atât mai mare cu cât, pe lângă pace, în joc este si supraviețuirea întregii omeniri, amenințată de o epidemie catastrofală.

Meyer își etalează măiestria de povestitoare, captivandu-și în continuare cititorii cu numeroase personaje și desfășurând totodată o intrigă multistratificata, din care fac parte carmuiri aflate în conflict și o molima care se întinde fulgerător. – Publishers Weekly

Un amestec captivant de basm și science-fiction. O combinație între Cenușăreasa, Terminator și Star Wars. – Entertainment Weekly

Meyer ne oferă din nou un volum fascinant de fantasy combinat cu science-fiction, în care pune accent pe inteligență și abilitățile intelectuale feminine. […] Povești de dragoste vechi și noi, fire narative care rămân în suspensie și prefigurarea unui război global… – Booklist

Cress de Marissa Meyer e o superbă poveste SF cu o fină tușă fantasy-romance și cu savuroase inserții de umor, o încântătoare continuare a seriei Cronicile lunare – una din cele mai interesante și originale distopii pe care le-am citit. Universul fascinant creionat de autoare, povestea în sine și personajele unice și memorabile care îi dau viață fac din această carte – și serie – una de excepție. Toate cele patru volume ale seriei au eroine inspirate din basme – Cenușăreasa, Scufița Roșie, Rapunzel și Albă ca Zăpada -, fiind cele mai inedite reinterpretări ale respectivelor povești clasice pe care am avut bucuria să le citesc. Chiar dacă în fiecare din acestea apar noi personaje, volumele au legătură între ele, povestea curgând dintr-unul în altul, astfel încât nici un fir nu este lăsat în aer.

Acțiunea se petrece mult în viitor, în anul 126, după sfârșitul celui de-al Patrulea Război Mondial. Pe Pământ avem de-a face cu oameni, cyborgi, androizi și lunari. Oamenii au colonizat Luna, dar lunarii au devenit periculoși, căpătând așa numitul glamour, farmec lunar, adică abilitatea de a manipula mințile celorlalți, motiv pentru care nu sunt acceptați pe pământ, fiind temuți, dar și disprețuiți. Regina Lunii, Levana, a înscenat cu câțiva ani în urmă un incendiu spre a-și ucide propria nepoată, pe Selene, spre a nu avea concurent la tron, iar acum dorește să forțeze o căsătorie cu tânărul împărat Kai, în scopul extinderii dominației sale pe Pământ. Regina, ca și taumaturgii săi puteau controla chiar și mințile propriilor supuși lunari, și chiar asta făceau, instaurând un regim al terorii.

Dar Selene a scăpat din incendiu și este în viață, ascunsă pe Pământ, deși prețul supraviețuirii ei este foarte mare. A putut fi salvată doar ca cyborg. Cinder, îndrăgita eroină a primului volum al seriei – inspirată din Cenușăreasa – este de fapt misterioasa prințesă lunară Selene.

Cel de-al doilea volum ne aduce în prim plan o altă adolescentă pe care o vom îndrăgi la fel de mult: Scarlet, inspirată din Scufița Roșie.

În volumul de față facem cunoștință cu un alt personaj minunat conturat, tânăra Cress, inspirată din Rapunzel cu ale sale cosițe lungi.

Căci chiar și în viitorul îndepărtat, poveștile încep cu ”a fost odată ca niciodată…”

”Când fata era doar un copil, vrăjitoarea a închis-o într-un turn care nu avea nici uși, nici trepte”, așa spune basmul și așa începe cartea, numai că eroina noastră era închisă nu într-un turn, ci într-un satelit, fiind de șapte ani captivă într-o temniță ce orbita în jurul Pământului. Iar cea care o ținea prizonieră era nu o vrăjitoare, dar un personaj la fel de periculos: întunecata Sybil, primul taumaturg al reginei Levana. Aceasta era singura persoană care o vizita periodic, sosind cu o capsulă spațială pe satelit, pentru a-i aduce cele strict necesare și, bineînțeles, pentru a-i da noi ordine și misiuni de îndeplinit. Ce fel de misiuni? De spionaj cibernetic. Cress făcea parte din copiii lunari ”scoici” (așa erau numiți cei imuni la farmecul lunar) predați de părinți autorităților, considerați a fi rebuturi. Însă datorită abilităților sale, ea a fost transformată în hackerul reginei Levana.

În secret, fata a început treptat să se revolte împotriva Coroanei Lunare, iar ultimele informații primite de pe Pământ prin canalele ei secrete de știri au înspăimântat-o și au revoltat-o. Avusese loc un adevărat masacru (știm deja cum a început acesta din volumul anterior, cu atacurile haitelor de ”lupi” controlate de taumaturgii lunari asupra pământenilor) iar ea era, fără să fi vrut asta, unul din cei vinovați de asta. Bilanțul era cumplit: 14 orașe atacate, 16000 de morți în doar două ore de măcel.

”Victime moarte pe străzi, cu burțile sfâșiate, cu sângele scurgându-se în canalizări. Creaturi umanoide feroce, cu sânge pe bărbii și sub unghii, pătându-le hainele. Cress privea totul cu o mână la gură. Respira din ce în ce mai greu, pe măsură ce înțelegea pe deplin grozăvia situației. Totul era din vina ei. De luni de zile ajuta navele lunare să se ascundă de radarele pământene, îndeplinind ordinele Stăpânei Sybil fără să pună întrebări, ca o servitoare ascultătoare. Acum știa că în acele nave călătoriseră monștri. De-abia acum înțelegea ce plănuise Maiestatea Sa încă de la bun început, dar era mult prea târziu.”

Însă povestea lui Cress se va împleti cu poveștile din primele două volume, iar Cinder, Scarlet, împăratul Kaito, căpitanul Carswell Thorne, Wolf – soldatul lunar modificat genetic -, ca și simpatica androidă Iko sunt de asemenea personaje principale în acest al treilea volum al Cronicilor lunare. Toate personajele evoluează, capătând din ce în ce mai multă consistență și complexitate, fiind puse în situații de-a dreptul imposibile.

Încercând să nu dezvălui prea mult din carte, o să vă povestesc totuși câte ceva:

Cress, într-o încercare disperată de a salva situația, o contactează pe Cinder. După cum știți, Cinder era cea mai căutată fugară de pe Pământ și se ascundea împreună cu Thorne – și Iko – pe nava acestuia, Rampion, unde se aflau de asemenea și Scarlet împreună cu Wolf. Adevărul e că nava ar fi fost de mult depistată și capturată dacă nu ar fi intervenit Cress care îi proteja în ascuns, ferindu-i de radarele lunare.

– Am copii ale tuturor înregistrărilor video de supraveghere efectuate de-a lungul anilor. Ar fi simplu să le aleg pe cele mai incriminatoare și să vi le trimit prin canalul asta.
– Perfect! (…)
Cress aprobă din cap, dar entuziasmul ei pălise. Își drese glasul:
– Stăpâna mea o să recunoască înregistrarea. O să-și dea seama că eu v-am dat-o.
Zâmbetul lui Cinder începu să pălească, iar Cress știa că nu era nevoie să. explice. Ar fi fost ucisă pentru trădare.
– Îmi pare rău, spuse Cinder. Dacă te-am putea apăra de ea, am face-o, dar nu putem risca să venim pe Luna. Trecerea prin punctul de securitate…
Cuvintele se rostogoliră din gura lui Cress, îmboldite de o rază de speranța:
– Nu sunt pe Luna! Nu trebuie să veniți pe Luna, nu sunt acolo!
Cinder privi camera din spatele lui Cress.

– Dar spuneai că nu poți să intri în contact cu Pământul, nu ești…
– Sunt la bordul unui satelit. Pot să va dau coordonatele mele. Am verificat cu săptămâni în urmă dacă Rampionul vostru are angrenaj de cuplare compatibil sau cel puțin dacă dispune de capsulă cu care sunt echipate navele astea. Voi încă mai aveți capsule spațiale, nu?
– Ești la bordul unui satelit? întreba Thorne.
– Da. Programat să descrie o orbită polară de șaisprezece ore în jurul Pământului.
– De cât timp locuiești acolo?
Își învârti șuvițele pe degete.
– De vreo șapte ani, mai mult sau mai puțin.
– De șapte ani stai singură?
– D… da.
Cress dădu din umeri.
– Stăpâna îmi aduce mâncare, apă și am acces la rețele, nu-i chiar așa de rău, dar… Ei bine…
– Dar ești prizonieră, îi încheie Thorne gândul.
– Prefer expresia „domniță la ananghie”, murmură ea. 
Un colț al gurii lui Thorne se ridică, schițând acea jumătate de zâmbet pe care Cress o văzuse în poza de absolvire a tânărului. Arată șiret și plin de farmec.”

Ce bucurie, în sfârșit va veni cineva s-o salveze din lunga-i captivitate. Visa deja că-și va face prieteni, iar gândul că-l va întâlni personal pe Thorne îi făcea inima să-i tresalte. Dar, vai!!! Sybil a sosit în cel mai nepotrivit moment, iar ceea ce a urmat a fost un dezastru! Sybil a luat-o prizonieră pe Scarlet (Wolf, cu toată forța și determinarea lui nu a putut împiedica asta, fiind controlat mental de taumatug), Cress și Thorne s-au trezit captivi într-o navetă spațială în cădere liberă spre Pământ, iar Cinder cu un Wolf înnebunit de durerea pierderii lui Scarlet și cu… Jacin, gardianul lui Sybil, pe care la rându-i îl putuse controla mental (fiind o prințesă lunară deținea din plin această abilitate) au rămas pe Rampion, în derivă…

Acțiunea e din ce în ce mai antrenantă, nu trenează nici un pic, evenimentele se succed într-un ritm nebun, iar cititorul practic nu are nici un moment de respiro. E genul de carte care se citește cu sufletul la gură de la primul până la ultimul rând.

”Vrăjitoarea îi reteză cosițele aurii și o izgoni într-un deșert nemărginit.”

Cress și Thorne reușesc să aterizeze cu viață pe Pământ, dar nu chiar nevătămați, undeva într-un deșert neprimitor din Africa. Cu tot dramatismul situației (Thorne și-a pierdut vederea, dar speră, pentru a-și păstra mințile întregi, că e ceva reversibil) e molipsitoare încântarea lui Cress în fața a tot ce vede și simte cu toate simțurile. Era prima dată pe Pământ și, în plus, prima dată în libertate.

Vi-l aduceți aminte din primul volum pe Dr. Erland, medicul palatului împăratului Kaito, cel care a împiedicat răspândirea letumozei, cumplita molimă ce a făcut ravagii în Comunitatea Orientală? Cel care i-a dezvăluit lui Cinder adevărul despre originea ei, recunoscând că el însuși e unul din lunarii ascunși pe Pământ? Ei bine, la acesta apelează Cinder în ultimă instanță, sperând să o ajute cu planul pe care îl pusese la cale. Rămâne să descoperiți cum a ajuns Cinder, împreună cu Jacin – despre care nu prea știm ce să credem, dar care avea propriile motive să o ajute -, și cu Wolf, impresionant în suferința lui, un alfa care și-a pierdut perechea, la Dr. Erland, care se stabilise la Farafrah, o mică oază din nordul Africii, unde avea un laborator bine pus la punct, făcând în continuare cercetări medicale.

Una din părțile mele preferate din carte este cea care îi urmărește pe Cress și Thorn, supraviețuirea lor în nemilosul deșert și interacțiunea acestora. Două personaje foarte simpatice, le-am îndrăgit pe fiecare în parte, iar chimia lor e evidentă.

Fiind găsiți de o caravană chiar când ajunseseră la capătul puterilor, se alătură acesteia și ajung în cele din urmă… unde credeți? La Farafrah, localitatea unde se afla dr. Erland, a cărui identitate m-a surprins peste măsură (ce legătură era între acesta și Cress, veți afla singuri). Asta însă e spus așa, pe repede-înainte, căci până acolo mai avem parte de câteva episoade extrem de interesante, cum e cel petrecut la Kufra, orașul unde poposește caravana, când Thorne câștigă la un joc de cărți o superbă însoțitoare escort-droid. Bănuiți ce avea de gând cu aceasta? Vă dau un indiciu: voia să-i facă o surpriză lui Iko, și va reuși cu brio!
Cress l-a văzut în compania fetei, despre care nu avea habar că e un android, iar gelozia a făcut-o vulnerabilă și imprudentă, ajungând să fie… răpită! Va reuși oare Thorne să-și salveze – din nou – domnița la ananghie?

Nu vă spun mai multe, rămâne de aflat cum și dacă se reunesc personajele noastre atât de greu încercate, care este și cum decurge riscantul plan pus la cale de Cinder pentru a împiedica uniunea dintre aceasta și iubitul ei Kai care s-ar fi sacrificat degeaba pentru binele omenirii, căci nimic nu o putea opri pe Levada să-și extindă dominația asupra întregului Pământ.

Nu v-am spus nimic despre Scarlet, dar asta nu înseamnă că am pierdut-o pe drum, ci doar că vă las să descoperiți singuri ce s-a întâmplat cu aceasta și cu nemiloasa Sybil.

În ultima parte a cărții, care ne poartă în interiorul palatului din New Beijing în ajunul nunții regale avem parte de dramatism și adrenalină, suspansul atinge cote maxime, suntem surprinși de câteva răsturnări de situație, iar neprevăzutul e cuvântul de ordine. Și avem parte de încă o răpire! Cine pe cine răpește? Surpriză!

Finalul e plin de mister, făcând trecerea spre volumul următor, ”Winter”. Cine e Winter? Fiica vitregă a Levanei! Abia aștept să o cunoaștem!

O serie superbă, uluitoare, spectaculoasă, care crește și se dezvoltă de la volum la volum. O recomand călduros iubitorilor genului!

Cartea Cress. Seria Cronicile lunare. Vol.3 de Marissa Meyer poate fi comandată de pe cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți SF