Cu cărțile pe față

Editura Litera

Data apariție: iunie 2022

Nr. pagini: 304

Traducerea: Laura Frunză

AGATHA CHRISTIE este cunoscută în întreaga lume drept „Regina Crimei“. Hercule Poirot, cel mai renumit detectiv după Sherlock Holmes, a fost creat pentru primul roman al Agathei Christie, Misterioasa afacere de la Styles. Poirot și Miss Marple au devenit faimoși la nivel mondial și au făcut subiectul multor filme realizate pentru marele și micul ecran.

CEL MAI VÂNDUT SCRIITOR AL TUTUROR TIMPURILOR

CĂRȚI TRADUSE ÎN PESTE 100 DE LIMBI

PESTE 2 MILIARDE DE EXEMPLARE VÂNDUTE

Crima ca formă de artă? O idee la fel de originală precum cel căruia îi aparţine, extravagantul şi bogatul domn Shaitana. Acesta îi propune lui Hercule Poirot să îi arate „exponatele“ sale în cadrul unei petreceri la care îl invită alături de alţi trei specialişti în dezlegarea enigmelor şi de patru ucigaşi care au scăpat nepedepsiţi până acum. Şi, aşa cum se temea Poirot, ceea ce începe ca o seară captivantă de bridge devine până la urmă un joc mult mai periculos…

Cu cărțile pe față ne oferă o poveste plină de mister și neprevăzut, în stilul binecunoscut al Agathei Christie: o crimă învăluită în mister, un cerc restrâns de suspecți, fiecare dintre aceștia având atât motivația cât și posibilitatea producerii crimei, indiciile care ne sunt oferite sunt adesea înșelătoare, menite să distragă atenția de la adevăratul criminal.

Hercule Poirot, celebrul detectiv, își demonstrază și de această genialitatea și intuiția, punând cap la cap informațiile contradictorii și, printr-o adevărată lovitură de maestru, forțând în final criminalul să se deconspire.

Participând la o expoziție de artă, Hercule Poirot l-a întâlnit pe excentricul colecționar Shaitana, faimos pentru petrecerile sale, dar totodată temut de aproape toată lumea datorită caracterului său mefistofelic.

Dornic să-l impresioneze pe celebrul detectiv, Shaitana s-a lăudat cu colecția sa specială din domeniul crimei. Banalizând ideea de a deține simple artefacte, Shaitana colecționase doar exponate de top: criminali geniali care se sustrăseseră justiției, nelăsând nicio urmă care să-i incrimineze. Plin de el, Shaitana i-a lansat provocarea lui Hercule Poirot de a veni la el la cină și de a-i cunoaște personal pe aceștia.

Cu un ciudat simț al umorului, la aceeași cină, alături de Poirot, Shaitana mai invitase încă trei profesioniști ai criminalității: colonelul Race, membru al Serviciilor Secrete, Ariadne Oliver, celebra scriitoare de romane de mister și superintendentul Battle, inspector al Scotland Yard; precum și cele patru persoane pe care Shaitana credea că sunt ucigași imposibil de dovedit: doctorul Roberts, doamna Lorrimer, tânara Anne Meredith și maiorul Despard.

Din cale afară de arogant, neținând cont de avertismentul lui Poirot, care-l prevenise că cineva care a ucis o dată o va face cu ușurință și a doua oară. Shaitana a tot lansat săgeți pe tot parcursul cinei, aluziile sale putând fi interpretate ca o acuzație la adresa faptelor lor din trecut de oricare dintre cei considerați suspecți de crimă.

După masă, oaspeții s-au retras să joace bridge, profesioniștii criminalității jucând într-o cameră, în timp ce cei patru suspecți jucau într-o a doua cameră, unde Shaitana s-a retras să se relaxeze lângă foc.

Când jocul de bridge s-a terminat, iar detectivii au vrut să-și ia rămas bun de la Shaitana au descoperit cu stupoare că acesta zăcea fără viață în fotoliu, fiind înjunghiat cu un stiletto din propria sa colecție.

Niciunul dintre suspecți nu poate fi exclus, întrucât toți își părăsiseră locurile la masă în cursul serii și nimeni altcineva nu intrase în încăpere.

Conducând oficial ancheta poliției, inspectorul Battle acceptă să-și pună „cărțile pe masă” și să permită celorlalți profesioniști să facă propriile anchete.

Cu intuiția lui formidabilă, Poirot se concentrează asupra psihologiei criminalului, obținând indicii prețioase analizând modul de joc al fiecărui individ și testându-le spiritul de observație.

Analizând trecutul fiecărui posibil făptaș, cei patru anchetatorii au descoperit că, la un moment dat, fiecare dintre aceștia se aflase într-o situație ce ridica multe semne de întrebare, având de-a face cu o moarte suspectă a unei persoane cu care se aflaseră în strânsă legătură, în fiecare caz lipsind dovezile care i-ar fi putut incrimina.

Pe măsură ce acțiunea înaintează, accentul vinovăției se mută de la un suspect la altul.

Spre final, avem de-a face cu o avalanșă de răsturnări de situație și doar cu ajutorul genialității lui Poirot se dezleagă în final îțele.

Nu am putut să nu remarc că, într-un fel sau altul, fiecare suspect a plătit și pentru crima din trecut, singura persoană care a scăpat nefiind practic vinovată, ci doar implicat într-un accident nefericit.

Vă las plăcerea să descoperiți singuri în carte ce se întâmplase în trecutul fiecărui suspect, care dintre aceștia îl omorâse pe Shaitana și cum a reușit Poirot să-l deconspire.

Recomand cu drag cartea iubitorilor de mistere!