Cu tine în Paris de Clémentine Beauvais, Epica Publishing House – recenzie

Cu tine în Paris de Clémentine Beauvais este o carte surprinzătoare cu o poveste ce denotă multă căldură si sensibilitate. După cum este menționat chiar de la început, romanul este inspirat de Evgheni Oneghin al lui Aleksandr Pușkin (1837) și de opera omonimă compusă de Piotr Ilici Ceaikovski, Evgheni Oneghin (1879).

Cele două planuri temporale – trecut și prezent -, narațiunea relatată la persoana a treia din perspectiva celor doi îndrăgostiți – Tatiana și Evgheni – alternând pe alocuri cu „vocea autoarei”, ajută cititorul să înțeleagă mai bine povestea, să se adapteze cu ușurință la stilul lui Clémentine Beauvais și să intre chiar în pielea personajelor.

           „Căci trebuie să ne reamintim acele-ntâmplări.

             E momentul să ne întoarcem, fără amânări,

              cu aproape zece ani

              în urmă,

              atunci când a început totul.”

Când a început totul? Atunci când Tatiana și Evgheni erau la început de drum în viață, când încă sufletul lor nu cunoscuse cu adevărat durerea, dezamăgirea. Tatiana, o fire visătoare, la cei paisprezece ani ai săi  ducea o viață „anostă” înconjurată de cărți, fără a fi afectată de tumultul vieții de zi cu zi. Evgheni, însă, la cei șaptesprezece ani ai săi era un tânăr apatic, introvertit, ironic și chiar trufaș. 

Viața îi aduce față în față atunci când niciunul nu credea în „clipa magică”, doar că reacțiile sunt diferite. Tatiana, adolescenta studioasă, devine subjugată de farmecul lui Evgheni, de firea lui distantă. Pe zi ce trece, o copleșesc emoțiile, gândurile. Își așterne pe hârtie simțămintele în speranța că tânărul rebel prin firea sa sarcastică îi va da atenție. Evgheni, obișnuit cu cuceririle feminine, de data aceasta nu reacționează sau mai bine zis, are reticențe în a se bucura de o nouă cucerire. De ce? Ce îl împiedică să se bucure de inocența Tatianei?

” Dar nu vrea asta, deodată e pătruns de un imperativ moral însoțit de o interdicție erotică.

                                                             Își spune: ” E o copilă”.

               „Copilă” e un termen practic. ” Copilă” egal 

                drăguță, „copilă” egal copil și soră.

                 „Copilă” înseamnă slăbuță; „copilă” exclude

                 curbele accentuate, sânii în formă de pară;

„Copilă” înseamnă prospețime;  „copilă”  nu are

                  atracția arzătoare a aventurilor;

„Copilă” înseamnă netedă; „copilă” nu are

                  ridicături, nici colțuri.

                  Pe copilă o păzești. Îi citești povești ca să 

                  adoarmă.

                 Copilei îi faci educație.”

Să se îmbuneze inima lui Evheni? Să simtă pentru prima dată fiorii primei iubiri? Dacă este așa sau nu, vă las pe voi să descoperiți atunci când veți citi romanul.

Cert este că autoarea preferă să ne îmbie simțurile cu ale sale versuri, să ne încălzească sufletul și să ne aducă și în vremurile prezente, când Tatiana și Evgheni sunt oameni maturi, realizati din multe puncte de vedere,  pentru a urmări firul vieții fiecăruia în parte.Cu ușurință ne putem da seama că povestea celor doi a luat sfârșit înainte de a începe, dar motivul real nu este încă știut. 

Prezentul va elucida misterul, dar pentru asta Tatiana și Evgheni trebuie sa treacă proba timpului.  

Tatiana s-a transformat într-o tânără remarcabilă, puternică, sigură pe ea, cu o frumoasă carieră în domeniul artei, o persoană complet diferită deși firea visătoare și pasiunea pentru frumos mai aduc aminte de adolescenta timidă de acum zece ani.

Întâmplător, într-o zi oarecare, destinul i-l readuce pe Evgheni în viața sa, luând-o pe nepregătite. Reîntâlnirea celor doi este chiar hilară, interacțiunea dintre cei doi fiind ușor reticentă. Chipurile lor poartă zâmbete senine, dar mintea le este plină de întrebări. Se privesc dar le este parcă teamă să se bucure de moment, își vorbesc dar nu reușesc să ajungă unul la celălalt. Trecutul își spune cuvântul, neîncrederea este firească. 

Trecutul și prezentul sunt acum  față în față. Doi tineri ce se cunosc sunt totuși străini unul față de celălalt. 

Viata își urmează cursul dar sunt lucruri care nu rămân neplătite. De data aceasta situația este inversă. Evgheni este prins în mrejele frumoasei Tatiana, iar tânăra noastră este reticentă. Evgheni suspină după ea, dar Tatiana este prea ocupată ca să dea atenție. Are un viitor asigurat.

Își poate risca Tatiana cariera pentru cel care a însemnat prima ei iubire? Are curaj Evgheni să își dezvăluie tainele sufletului așa cum nu a făcut-o cu zece ani în urmă? Există iertare? Dar mai ales speranță? 

Dacă am reușit să vă tentez și să transmit pe jumătate din ceea ce am simțit eu citind această carte, atunci vă garantez că nu veți fi dezamăgiți. 

Cu tine în Paris de Clémentine Beauvais a fost o experiență inedită și, totodată, o surpriză plăcută pentru mine. Foarte rar citesc poezii, iar atunci când am început cartea am fost precaută. Nu știam la ce să mă aștept. Dar stilul literar, complet diferit față de ceea ce am citit eu până acum, a fost surprinzător, iar povestea, al cărui cadru de fundal este orașul iubirii – Paris – , invită la tandrețe și gingășie.

„Nu-i nevoie să faci mereu caz de iubirea pierdută.

Dar, pentru cei doi îndrăgostiți, permiteți-mi

să fac o excepție.

Priviți cum tremură de bucurie că se revăd.

Priviți-le puțin ochii…”

Dacă va plac provocările, nu ezitați să citiți și să descoperiți acest roman plin de zâmbete și speranță. 😍

Romanul Cu tine în Paris de Clémentine Beauvais poate fi achiziționat de pe cartepedia.ro