Cult de Camilla Läckberg, Henrik Fexeus, Editura Trei – recenzie

„Läckberg și Fexeus reușesc să păstreze suspansul până la ultima literă a cărţii.” – Bohuslänningen

„Vincent și Mina sunt personaje puternice, fiecare cu răni interioare adânci și secrete din trecut.” – La Repubblica

„Un experiment literar perfect reușit, o serie care va stabili standardul în literatura crime.” – La Stampa

Intriga inteligentă, subiectul inedit, personajele extraordinare și stilul de scriere fluid și captivant m-au convins și de această dată!

Mi-a plăcut cartea asta, în ciuda ororilor despre uciderea copiilor. Cult este unul dintre cele mai întunecate și solicitante emoțional romane ale autoarei Camilla Läckberg, deoarece victimele sunt copii mici, de grădiniță. În prima carte a trilogiei, Cutia, era vorba despre femei, care au fost torturate și ucise într-un mod îngrozitor. De data aceasta, la doi ani de zile de la evenimentele dramatice anterioare, avem de-a face cu cel mai rău coșmar al oricărui părinte: un străin care ia copii de la grădiniță, de pe stradă – și apoi sunt găsite – lăsate în locuri anume – doar trupurile neînsuflețite ale acestora. Și nu pare să existe nicio legătură între copiii răpiți și uciși.

Intriga a fost incitantă și sumbră. De asemenea, misterul planează până aproape de final, nu este evident cine comite groaznicele crime împotriva copiilor. Am început să bănuiesc ceva la un moment dat, dar în privința motivelor chiar n-am avut nici o idee. Am avut, de fapt, dar era una greșită. Este adevărat că am intuit identitatea criminalului cu mult înainte de revelația finală, dar călătoria nu este mai puțin plăcut, din contră, am fost curioasă să aflu motivația aparent inexistentă din spatele crimelor și felul în care se descoperă totul și se împletesc toate firele acțiunii.

Când este raportată dispariția unui băiețel de la locul de joacă al unei grădinițe din Stockholm, forțele de poliție intră imediat în alertă. Iar când, două zile mai târziu, apare trupul neînsuflețit al micuțului, lăsat spre a fi găsit undeva în apropierea apei, polițiștii găsesc asemănări cu un caz similar, petrecut cu câteva luni în urmă. Detaliile celor două cazuri sunt evident asemănătoare, iar concluzia e șocantă: au de-a face cu un criminal în serie!

Unul din punctele forte ale cărților Camillei îl reprezintă galeria de personaje, foarte bine conturată și dezvoltată, iar cartea de față nu face excepție. Ne reîntâlnim cu cei doi protagoniști uimitori pe care îi știm deja – Mina Dabiri și Vincent Walder, unici în felul lor ”defect”, completându-se perfect unul pe celălalt. Ambii au probleme de socializare, ea are mania curățeniei, fiind de-a dreptul obsedată de dezinfectarea mâinilor și o oricărui lucru cu care vine în contact direct, iar el are o formă ușoară de autism. Personalități puternice, însă marcați de un trecut dureros ce lăsase urme adânci, plini de ciudățenii și fixisme, i-am adorat ca personaje.

Vinent Walder este un faimos maestru mentalist, având propriile spectacole și turnee, în care uimește publicul cu abilitățile sale. Mina Dabiri e polițistă, lucrând în cadrul unui grup special din cadrul poliției din Stockholm, grup care încearcă să rezolve cazurile folosindu-se de metode mai neconvenționale, bazându-se pe abilitățile deosebite ale membrilor grupului.

Vincent este din nou atras în anchetă, alături de Mina Dabiri și echipa ei. Misiunea echipei de polițisti este una foarte grea, contra-cronometru, sub o presiune și cu o miză enormă: viața copiilor vânați de un ucigaș în serie care omoară după scheme de șah și calcule matematice. Și dea această dată, deducțiile geniale ale lui Vincent (ajutat de fiul său adolescent, la fel de genial ca tatăl său) vor fi neprețuite. Cel mai interesant lucru la acest roman sunt jocurile de ingeniozitate și simbolismul complicat pe care le conțin crimele.

Povestea este amplă, complexă, bogată în detalii, urmărind atât investigația în sine, cât și viețile personajelor, aflăm despre familiile lor, despre viața lor de zi cu zi. Relația dintre Mina și Vicent continuă să evolueze, deși încă nu-mi dau seama în ce direcție. Ca o paranteză, țin să spun că mă enervează foarte tare soția lui Vincent, mi se pare egoistă și superficială, deși se pare că la începuturile relației lor nu a fost așa. Însă, nici Vincent nu primește o bilă albă pentru că s-a despărțit de prima soție pentru a se căsători cu sora mai mică a acesteia (asta știm din primul volum). Cunoaștem de asemenea mai bine personajele secundare – mă refer aici la membrii grupului de anchetă – intriga dezvoltându-se astfel în mod firesc și oferind fiecărui personaj spațiul său.

În paralel cu ancheta cazului în sine, viața privată a Minei joacă un rol important. Fiica înstrăinată a Minei, care rămăsese în grija tatălui, este luată pe neașteptate de bunica maternă, la fel de înstrăinată. Și nimeni n-a prevăzut implicațiile acestui fapt…

După cum ne dezvăluie și titlul cărții, una din temele cărții este cea a sectelor, pericolul pe care îl reprezintă acestea și felul incredibil în care oamenii pot fi manipulați și spălați pe creier. O mentalitate foarte periculoasă de ”turmă”.

Complotul este inteligent, dramatic și plin de suspans, iar cartea este foarte bine scrisă și captivantă. Deși cazul în sine este de sine-stătător, recomand să începeți cu prima carte a seriei, Cutia. Atât în ceea ce privește primul volum, cât și pe cel cel de-al doilea, acestea se citesc ușor, aproape pe nerăsuflate, în ciuda numărului mare de pagini, fiind foarte captivante, iar interesul cititorului este menținut pe tot parcursul acțiunii.

Un volum și o serie pe care le recomand călduros.

Fragment din cartea Cult: