Cuțitul de Jo Nesbø, Editura Trei – recenzie

Cuțitul

(Knife – 2019)

Jo Nesbø

Editura Trei

Traducere: Bogdan Nicolae Marchidanu

Nr. de pagini: 656

An apariție: 2024

Jo Nesbø (n. 1960) este muzician, compozitor și economist, precum și unul dintre cei mai apreciați autori de romane polițiste din întreaga lume. Cărțile lui au fost traduse în 50 de limbi, s-au vândut în peste 45 de milioane de exemplare și au fost recompensate cu numeroase premii internaționale, printre care The Riverton Prize, CWA International Dagger Award, The Glass Key Award.

Jo Nesbø este autorul celebrei serii Harry Hole, al seriei pentru copii Doctor Proctor (Pandora M). După al șaptelea roman al seriei Harry Hole, Snomannen, a fost realizat filmul Omul de zăpadă, iar romanul Vânătorii de capete a stat la baza filmului cu același nume, lansat în 2011. Filmul a avut un mare succes de box-office și a primit numeroase distincții, fiind nominalizat, printre altele, la Premiul BAFTA pentru cel mai bun film străin.

La Editura Trei, au apărut romanul Fiul, duologia Sânge pe zăpadă și Soare în miez de noapte, precum și primele șapte volume din seria Harry Hole: Liliacul, Cărăbușii, Pasărea cu piept roșu, Nemesis, Steaua diavolului, Mântuitorul, Omul de zăpadă, Leopardul, Fantoma, Poliția, Setea, Cuțitul și Luna Ucigașă precum și volumele de povestiri Specialistul în gelozie și Insula Șobolanilor.  La Editura Humanitas Fiction a apărut Macbeth (2018), parte a Proiectului Hogarth Shakespeare.

• Seria Harry Hole

1. Liliacul – The Bat – 1997 – prezentare

2. Cărăbușii – Cockroaches – 1998

3. Pasărea cu piept roșu –  The Redbreast – 2000

4. Nemesis – Nemesis – 2002

5. Steaua diavolului – The Devil’s Star – 2003

6. Mântuitorul – The Redeemer – 2005

7. Omul de zăpadă – The Snowman – 2007 – recenzie

8. Leopardul – The Leopard – 2009 – recenzie

9. Fantoma – Phantom – 2012 – recenzie

10. Poliția – Police – 2013 – recenzie

11. Setea – The Thirst – 2017 – recenzie

12. Cuțitul – Knife – 2019

13. Luna ucigașă – Killing Moon – 2022

Harry Hole se întoarce ca să-l vâneze pe ucigașul care i-a bântuit întreaga carieră. Harry Hole nu e într-o situație bună. Rakel, singura femeie pe care a iubit-o vreodată, a rupt definitiv relația cu el. Detectivul a primit o nouă șansă în poliția din Oslo, la un birou pentru anchete vechi nerezolvate, când el ar vrea să se ocupe de cazuri despre care bănuiește că au legătură cu Svein Finne, un violator și ucigaș în serie, la condamnarea căruia a contribuit demult. Acum Finne e liber, după două decenii de închisoare, și — crede Harry — pregătit să continue de unde rămăsese.
Situația se înrăutățește și mai mult când detectivul se trezește, după o noapte grea, cu sângele altcuiva pe mâini. Acesta e doar începutul unui adevărat coșmar, mai cumplit decât tot ce și-a putut imagina vreodată.

”Dilemele morale sunt de-a dreptul dostoievskiene, surprizele sunt răvășitoare, umorul e acid, iar suspansul este nemilos. Una dintre puținele cărți masive pe care nu ți-o dorești scurtată nici măcar cu o pagină.” –  The Wall Street Journal

”Paginile se întorc singure, violența e teribilă, iar personajele sunt bine conturate și misterioase. Fiecare dezvăluire — a făcut-o el? sau ea? — este orchestrată meticulos, pe măsură ce Nesbø își manipulează cititorii. Ultimul volum e remarcabil și-l lasă pe Harry — și pe cititori — întrebându-se ce urmează.” –  Associated Press

”Mai dens și mai complex decât majoritatea romanelor precedente, Cuțitul seamănă, prin greutate și amploare, cu Pasărea cu piept roșu. Se încheie cu o serie fascinantă de răsturnări de situație care oferă satisfacție din perspectiva ficțiunii, dar sunt delicate din punct de vedere etic pentru lupta reală împotriva criminalității.” – Los Angeles Times

”Crime noir la superlativ — provocator, întunecat și etalând unul dintre cele mai bune personaje de detectiv din ficțiunea modernă: Harry Hole.” – The Providence Journal

Cuțitul de Jo Nesbø este un thriller psihologic tulburător, întunecat și obsedant, plin de răsturnări spectaculoase de situație, pe care nu poți să-l lași din mână odată ce l-ai început.

După un prolog care ne pune pe jar, intrăm direct în acțiune. Atmosfera este mai sumbră ca oricând.

Deși în finalul volumului precedent, Setea, Harry și Rakel păreau mai fericiți ca niciodată, Harry reușind să o coopteze pe Rakel la conducerea barului Jelousy pe care acesta îl cumpărase, optsprezece luni mai târziu descoperim că Rakel a decis să se despartă definitiv de Harry, din motive pe care le vom elucida mai târziu. Sinceră să fiu, nu am înțeles-o pe deplin pe Rakel, care ar fi trebuit să-l cunoască mult mai bine pe Harry. Într-un motiv de furie, ea s-a condamnat atât pe sine cât și pe Harry la nefericire. Dacă ea a putut oarecum să meargă mai departe, Harry a fost devastat, găsându-și refugiu doar în vechiul lui prieten – alcoolul.

Între timp, Katrine Bratt și Bjorn Holm, criminalistul și vechiul prieten al lui Harry, se căsătoriseră și aveau un băiețel de nouă luni, Gert. Cei doi conveniseră ca Bjorn să intre în concediu de paternitate, având grijă cu multă iubire de cel mic, în timp ce Katrine se reîntorsese la muncă, în postul de șef al serviciului de criminalistică. În precedentul volum existase un moment în care Katrine îl culesese pe Harry, beat mort, și îl adusese în locuința ei, în timp ce Rakel se afla în comă la spital. Deși Katrine nu confirmase că s-ar fi petrecut ceva intim între ei,  Harry avusese la un moment dat un vis tulburător, care ne ducea cu gândul că, de fapt, el era tatăl biologic al lui Gert.

După o noapte cruntă de beție, Harry se trezește buimac, plin de sânge, fără a-și aminti nimic din ziua precedentă. Uitându-se la lista apelurilor, văzuse că o sunase de trei ori pe Rakel, fără ca aceasta să-i răspundă. Îngrijorarea lui crește la cote exponențiale, pe bună dreptate. În urma unui apel făcut de Roar Bhor, șeful lui Rakel, intrigat că aceasta nu apărase la o întâlnire importantă, Rakel este descoperită moartă în casă, înjunghiată în burtă și în ceafă.

Devastat de durere, Harry este convins că omorul este opera lui Svein Finne, zis și Logodnicul, eliberat recent din închisoare. Acesta era un psihopat care viola femei cu scopul de a le lăsa însărcinate, ucigându-le dacă acestea nu duceau sarcina până la capăt. Pe lângă faptul că Harry îl prinsese și îl încarcerase de două ori, acesta petrecându-și aproape toată viața de adult în închisoare, apropiindu-se acum de 70 de ani, o probă biologică demonstrase că Valentin, psihopatul omorât de Harry în Setea, era unul dintre descendenții acestuia, însămânțați forțat. Astfel, atât modul de opearre cât și motivația ducea la concluzia că Svein era ucigașul.

Între timp, de la eliberarea lui din închisoare, acesta reușise deja să mai violeze trei femei. Deși suspendat din funcția de polițist pe perioada anchetei, Harry reușește să ia legătura cu una din victime, Dagny Jensen, convingând-o pe aceasta să ia parte la o misiune foarte riscantă în scopul de a-l prinde pe Svein. Deși actiunea eșuează, iar Dagny rămâne expusă în fața pericolului, Harry reușește să-l prindă pe Svein. Surprinzător, acesta acceptă să recunoască crima, în schimbul renunțării la acuzația de viol a celor trei victime. Cum acuzația de crimă i-ar fi adus cel puțin 12 ani de închisoare, poliția acceptă trocul. Stupoare, însă! Svein avea un as în mânecă, având un alibi beton pentru perioada 22 seara – 3 dimineața, când se considera că s-a produs crima.

Cu conștiința puternic încărcată că Svein era acum liber pe străzi, Harry caută frenetic noi piste. Rând pe rând, atenția ne este atrasă de alți potențiali ucigași. Totuși, în ciuda faptului că fiecare dintre aceștia aveau pete pe conștiință pentru fapte din trecut, cu toții s-au dovedit nevinovați de uciderea lui Rakel.

La un moment dat, toate indiciile păreau să conducă la o inimaginabilă și extrem de tulburătoare concluzie…

În ciuda aparențelor, eram convinsă că există explicație logică și că nu acesta este crudul adevăr. Din fericire, măcar de data aceasta, intuiția nu m-a înșelat, deși nu am ghicit cine era adevăratul ucigaș. Mi-a trecut această idee prin minte la un moment dat, dar am alungat-o, întrucât mi s-a părut prea neverosimilă. Însă motivațiile psihologice ale unei crime sunt extrem de complexe și, după cum am descoperit în carte, există opt tipuri de ucigași, dintre care unele aproape imposibil de ghicit.

Inutil să mai precizez că Harry a reușit să scape, încă o dată, de o moarte aparent imposibil de evitat. Am pierdut deja șirul de câte ori a renăscut Harry din propria cenușă.

M-am bucurat totuși că, în final, Svein Finne și-a primit binemeritata pedeapsă, iar Harry s-a revanșat față de Dagny. Până la urmă, ideea de țap ispășitor nu înseamnă că acesta este obligatoriu și nevinovat…

Și de data aceasta, galeria personajelor secundare este una impresionantă, în același registru de tonuri de gri în diferite intensități. Interesant este faptul că unul dintre personaje este o româncă din Timișoara, Alexandra Sturdza, stabilită în Norvegia de când avea 20 de ani. O foarte bună profesionistă, inginer chimist de meserie, specializată în anatomopatologie, Alaxandra ajunge, la fel ca și Katrine Bratt, să se îndrăgostească de Harry, deși pentru acesta ea nu reprezenta decât o parteneră ocazională de sex și o sursă prețioasă de informații pentru ancheta pe care el o desfășura.  

Deși de data aceasta nu am avut parte de o cascadă de victime, ci doar de o singură crimă comisă în prezent, pentru mine acest volum a fost cel mai bulversant din întreaga serie, având un puternic impact emoțio9nal.

Deși încă nu mi-am revenit din șoc, abia aștept să văd ce-mi rezervă următoarea carte din serie, Luna ucigașă!

O serie tulburătoare și palpitantă, pe care o recomand tuturor iubitorilor de thrillere și de mistere!

Fragment din carte:

Bătrânul a deschis gura de uimire când a văzut o navă spaţială în imagine. Nava era iluminată pe dinăuntru şi plutea la un metru şi jumătate de fundul apei. Curentul o izbea de un bolovan mare. Deplasându‑se lent, nava s‑a răsucit până ce lumina părții din faţă a măturat albia râului, şi pentru o clipă, l‑a orbit pe bătrân când fasciculul a atins lentila camerei de luat vederi. După aceea, nava plutitoare s‑a prins în crengile groase ale pinului şi s‑a oprit. Bătrânul şi‑a simţit inima bătând cu putere. Era o maşină. Lumina din interior era aprinsă şi bătrânul a văzut că habitaclul era plin cu apă, până aproape de plafon.

Era cineva înăuntru. Cineva pe jumătate ridicat din scaunul şoferului îşi împingea cu disperare capul în pla‑fon, încercând în mod clar să găsească aer. Una dintre crengile putrezite de pin care ţineau maşina pe loc s‑a rupt şi imediat a fost luată de curentul de apă.

— Nu veţi obţine aceeaşi claritate şi același focus ca la lumina zilei, iar imaginile sunt în alb şi negru. Dar câtă vreme nu se depune condens pe lentile, iar obiectivul nu e blocat de ceva, vă veţi vedea cu siguranţă ursul.

Bătrânul bătea cu piciorul în podea, în încercarea de a‑i atrage atenţia lui Alf. Bărbatul din maşină părea să inspire adânc înainte de a se afunda în apă. Părul lui tuns scurt se ondula în curentul de apă, iar obrajii îi ieşiseră în afară. Lovea cu ambele mâini în geamul portierei dinspre camera video, însă apa acumulată în maşină atenua forţa loviturilor.

Bătrânul pusese mâinile pe braţele scaunului şi în‑cerca să se ridice, însă muşchii nu‑l ascultau.

Observase că degetul mijlociu de la o mână a bărba‑tului din maşină avea o culoare cenuşie. Bărbatul înce‑tase să mai izbească în geam cu mâinile şi acum dădea cu capul. Părea că începe să cedeze. O altă ramură de pin s‑a rupt şi curentul de apă a început să tragă de maşină ca s‑o elibereze din capcană, însă copacul nu era încă pregătit să dea drumul prăzii. Bătrânul se uita fix la chipul furios lipit de interiorul geamului portierei. Ochi albaştri ieşiţi din orbite. O cicatrice vineție, întinzându‑se de la un colţ al gurii până spre ureche. Bătrânul a reuşit să se ridice de pe scaun şi să facă doi paşi nesiguri înspre raftul cu camere video.

— Scuzaţi‑mă, îi zise în şoaptă Alf clientului. Ce s‑a în‑tâmplat, tată?

Bătrânul gesticulă înspre ecranul din spatele lui.

— Serios, pești? rosti Alf cu jumătate de glas.

Bătrânul a clătinat din cap şi s‑a întors spre ecran. Maşina. Dispăruse. Totul arăta la fel ca înainte. Albia râ‑ului, pinul mort, rochia, lumina verzuie filtrată de stratul de gheaţă. Ca şi cum nu se întâmplase nimic. Bătrânul a dat din nou cu piciorul în podea, arătând spre ecran.

Cuțitul de Jo Nesbo poate fi comandată pe edituratrei.ro, libris.ro, cartepedia.ro, librex.ro, librariadelfin.ro, carturesti.ro, librarie.net, emag.ro

Recenzii și prezentări cărți Jo Nesbø

Recenzii și prezentări cărți thriller

Recenzii și prezentări cărți cu mister