Cutiuța cu surprize – 3 Decembrie

Cutiuța cu surprize – 3 decembrie

Gânduri pentru adulții de azi, copiii de ieri

Luna Decembrie este considerată – pe bună dreptate! 😏 – cea mai frumoasă lună din an. Frumusețea primilor fulgi de nea, bătaia cu bulgări de zăpadă, datul cu sania pe derdeluș, primul om de zăpadă făcut, toate sunt așteptate cu bucurie de copii și adulți deopotrivă 🤩.

Decembrie este luna care, cel mai mult, îmi aduce aminte, cu nostalgie, de copilărie. Vacanța de iarnă era mult așteptată 🙂. Copil fiind nu am avut parte de internet, jocuri pe calculator, emisiuni variate la TV, și multe altele… dar aveam magie 💝. Și cel mai frumos și important era faptul că noi creăm totul: magia lucrurilor simple, magia dimineților geroase, magia serilor la gura sobei… Copiii de atunci dar adulții de azi păstrăm în suflet un ocean de amintiri, de momente simple dar pline de farmec!; anii au trecut – prea repede – unii dintre noi au devenit părinți, alții nu, dar cu toții, în suflet, am rămas copii.

De multe ori gândurile mi-au zburat subit în trecut și m-am surprins zâmbind 🙂. Vi s-a întâmplat vreodată?

Noi, adulții de azi, suntem atât de norocoși!!! Nu avem nevoie de o baghetă magică pentru a ne întoarce în trecut. Este suficient să închidem ochii pentru o clipă, să zburăm cu gândul, să întindem mâna, să visăm. În noi este puterea pentru că noi suntem făuritorii magiei trecutului nostru plin de lucruri banale dar atât de surprinzătoare, încărcate de emoție. Purtăm în suflet iubirea părinților noștri, zâmbetul și mângâierea caldă a bunicilor noștri, poveștile pline de farmec de la gura sobei, cozonacul cald și pufos al bunicii, vorba dulce, duioasă și îmbrățișarea drăgăstoasă a mamei 🤩💝.

Pentru toate acestea dar și multe altele suntem datori față de noi înșine să menținem magia și avem obligația să o transmitem mai departe copiilor noștri. Ei sunt bucuria noastră!

Decembrie înseamnă toate acestea și nu numai! În Decembrie sărbătorim nașterea lui Isus Cristos, închidem o filă din viața noastră pentru a deschide alta. Decembrie este despre iubire, vise, speranță.

Decembrie este despre oameni. Decembrie este cântec, poezie, poveste!

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt copii. Cu multe sănii,
De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.

Gură fac ca roata morii;
Şi de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureşe, când norii
Ploi vestesc.

Cei mai mari acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierate puşi;
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi plâng grămadă
Pe la uşi.

Colo-n colţ acum răsare
Un copil, al nu ştiu cui,
Largi de-un cot sunt paşii lui,
Iar el mic, căci pe cărare
Parcă nu-i.

Haina-i măturând pământul
Şi-o târăşte-abia, abia:
Cinci ca el încap în ea,
Să mai bată, soro, vântul
Dac-o vrea!

El e sol precum se vede,
Mă-sa l-a trimis în sat,
Vezi de-aceea-i încruntat,
Şi s-avântă, şi se crede
Că-i bărbat;

Cade-n brânci şi se ridică
Dând pe ceafă puţintel
Toată lâna unui miel:
O căciulă mai voinică
Decât el.

Şi tot vine, tot înoată,
Dar deodată cu ochi vii,
Stă pe loc – să mi te ţii!
Colo, zgomotoasa gloată,
De copii!

El degrabă-n jur chiteşte
Vrun ocol, căci e pierdut,
Dar copiii l-au văzut!
Toată ceata năvăleşte
Pe-ntrecut.

– „Uite-i, mă, căciula, frate,
Mare cât o zi de post –
Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dânsa şapte sate
Adăpost!

Unii-l iau grăbit la vale,
Alţii-n glumă parte-i ţin –
Uite-i, fără pic de vin
S-au jurat să-mbete-n cale
Pe creştin!

Vine-o babă-ncet pe stradă
În cojocul rupt al ei
Şi încins cu sfori de tei.
Stă pe loc acum să vadă
Şi ea ce-i.

S-oţărăşte rău bătrâna
Pentru micul Barba-cot.
– „Aţi înnebunit de tot –
Puiul mamii, dă-mi tu mâna
Să te scot!

Cică vrei să stingi cu paie
Focul când e-n clăi cu fân,
Şi-apoi zici că eşti român!
Biata bab-a-ntrat în laie
La stăpân.

Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară
Şi-o petrec cu chiu cu vai,
Şi se ţin de dânsa scai,
Plină-i strâmta ulicioară
De alai.

Nu e chip să-i faci cu buna
Să-şi păzească drumul lor!
Râd şi sar într-un picior,
Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna
Mai cu zor.

Baba şi-a uitat învăţul:
Bate, -njură, dă din mâini:
– „Dracilor, sunteţi păgâni?
Maica mea! Să stai cu băţul
Ca la câini!

Şi cu băţul se-nvârteşte
Ca să-şi facă-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Şi mulţimea năvăleşte
Iarăşi stol.

Astfel tabăra se duce
Lălăind în chip avan:
Baba-n mijloc, căpitan,
Scuipă-n sân şi face cruce
De Satan.

Ba se răscolesc şi câinii
De prin curţi, şi sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc miraţi bătrânii
Din bordei.

– „Ce-i pe drum atâta gură?
– „Nu-i nimic. Copii ştrengari.
– „Ei, auzi! Vedea-i-aş mari,
Parcă trece-adunătură
De tătari!

Iarna pe uliță – George Coșbuc

Vă invităm să descoperiți și celelalte cutiuțe cu surprize

Articole-surpriză de Sărbători