Cuvinte care vindecă. Ce poţi spune când nu ştii ce să spui de Nance Guilmartin, Editura Trei – recenzie
Cuvinte care vindecă. Ce poți spune când nu știi ce să spui
(Healing Conversations. What to Say When You Don’t Know What to Say – 2002)
Nance Guilmartin
Editura Trei
Colecție: Psihologie practică
An apariție: 2010
Traducere din limba engleză: Smaranda Nistor
Nr. pagini: 392
Nance Guilmartin este o cunoscută jurnalistă, consultant organizaţional care ajută liderii să îşi deblocheze creativitatea şi inovaţia, învăţându-i cum să asculte şi ce să spună, aducând forţă verigii lor slabe: comunicarea.
De multe ori se întâmplă să vrem să ajutăm o persoană care trece printr-o perioadă grea, dar să nu ştim ce să spunem sau cum să îi fim alături. Sau ni se poate întâmpla să ne confruntăm cu situaţia de a nu şti cum să cerem ajutorul celorlalţi sau cum să-l acceptăm. Nance Guilmartin ne oferă un ghid pentru a reuşi să-i ajutăm pe cei aflaţi în dificultate sau pentru a primi sprijin atunci când viaţa, inevitabil, ne aduce şi momente de suferinţă, nesiguranţă sau pierderi. Deşi ne este greu să fim martorii durerii sau disconfortului celor din jur, uneori alegem să nu spunem nimic pentru a evita să greşim, spunând ceva nepotrivit. Această carte ne ajută să învăţăm cum să le fim alături, cum să iniţiem o punte a comunicării şi cum să arătăm că ne pasă.
Vi s-a întâmplat vreodată să nu știți ce să spuneți sau cum să reacționați în fața unei cunoștințe care îți spune că a avut un necaz sau trece printr-o perioadă dificilă? Sau în fața unui prieten care a pierdut pe cineva drag? Sau în fața unei mame care îți spune plângând că și-a pierdut copilul? Cred că toți am trăit astfel de momente, mai mult sau mai puțin, dar am reușit să le depășim într-un fel sau altul. Au fost însă reacțiile noastre cele mai bune sau potrivite față de persoana respectivă? Sau față de noi înșine?
Ca adult, am realizat că nimic nu este întâmplător, fiecare experiență de viață ducându-mă într-o direcție anume şi având un scop clar. La sfârşitul anului trecut m-am confruntat cu o situație tristă, cutremurătoare și incomodă deopotrivă, care mi-a rămas întipărită în suflet și pe care nu o voi uita vreodată. La scurt timp de la acest eveniment – ironie sau nu! – o colegă de serviciu mi-a recomandat și oferit spre lectură cartea Cuvinte care vindecă. Ce poţi spune când nu ştii ce să spui de Nance Guilmartin, care este „un ghid despre cum să-i ajutăm pe alții și să primim alinare din partea lor în acele inevitabile clipe stânjenitoare, complicate sau sfâșietoare ale vieții, când trecem prin incertitudine, tranziție, schimbare și pierdere.” Cartea este totodată o invitație la ’’a te pune în locul altcuiva” datorită unor povești reale relatate, experiențe ce ne pot aduce puțină alinare și/sau sprijinire pe viitor, cu privire la ce am putea spune sau cum am putea acționa în împrejurări similare, dar și o invitație la reflecție asupra nevoilor noastre înainte de a încerca să ajutăm pe cineva.
Probabil vă întrebați ce mi s-a întâmplat atât de dur încât să rămân marcată, motiv pentru care am să vă relatez în câteva cuvinte povestea.
În apropierea Crăciunului am sunat o cunoștință de ale mele din Bacău pentru urările aferente acestei sărbători, dar și pentru afla cum se simte, ea și bebe, știind că urma să nască, dacă nu chiar să fi născut deja. Eu, zâmbăreață, plină de viață, pătrunsă de spiritul sărbătorii, am început să îi pun întrebări fără să îmi dau seama, decât prea târziu, că la capătul celălalt al telefonului era liniște. După câteva momente, am auzit-o pe amica mea spunându-mi plângând că a pierdut copilul.
Aţi putea face un exercițiu de imaginație și să vă puneţi în locul nostru? Cum aţi fi reacţionat dacă eraţi în persoana mea? Cum ați fi reacționat dacă erați în persoana mamei?
Nu știu voi cum ați fi reacționat, dar eu am fost șocată. Am simțit, pentru o clipă, cum sufletul și mintea mi-au înghețat. Pur și simplu, nu reușeam să procesez informația! După ce mi-am revenit din șoc, discuția a continuat, desigur, pe un alt ton și într-o altă direcție; privind în urmă, acum știu că reacția și cuvintele mele de la acel moment nu au fost dintre cele mai potrivite și nici nu au adus alinare. Ce să fi spus când nu știam ce să spun?!
Pornind de la cele întâmplate, nu este de mirare că m-am bucurat nespus că am avut șansa să citesc ,,Cuvinte care vindecă. Ce poți spune când nu știi ce să spui”, o carte cu un puternic impact emoţional şi o lectură edificatoare. M-a învățat să-mi accept reacțiile mai puțin inspirate fără a mă condamna, să înțeleg că suntem oameni și nu le putem ști pe toate, dar putem învăța din greșeli, că uneori tăcerea nu este acelaşi lucru cu ascultarea, dar că, de multe ori, tăcerea și ascultarea merg mână-n mână, că este foarte importantcum spunem ceva, nu doar cuvintele în sine, energia din spatele acestora fiind esențială pentru alinarea persoanei suferinde.
Oricât de bine cunoaștem o persoană îndurerată, rareori știm ce este în sufletul său. De aceea, dacă dorim să o ajutăm, contează ce atitudine abordăm. Este important ca tonusul cuvintelor noastre sa nu fie brutal, să nu dăm impresia că vrem să oferim sfaturi sau rezolvări ci, din contră, ne dorim să găsim soluția cea mai potrivită pentru a-i oferi susținerea de care are nevoie; în cazul în care nu știm ce să spunem, ne putem arăta empatia, dar nu mila. În astfel de momente, putem aduce alinare cu un zâmbet şi o îmbrățișare. Oferite din suflet, acestea emană atât de multă căldură încât persoana din fața noastră simte. De cele mai multe ori, nu ne dăm seama că „totul începe cu un mic gest.”
Un alt mod prin care putem ajuta o persoană aflată în suferință, emoțională și/sau fizică, este acela de a-i accepta lacrimile. De multe ori avem impulsul – firesc, de altfel – să îi spunem să nu mai plângă pentru că va fi bine, să îi spunem să gândească pozitiv, etc. În realitate, prin intermediul lacrimilor, persoana suferindă încearcă să se elibereze de emoțiile negative. Suntem diferiți, motiv pentru care durerea, suferința sunt privite și simțite în mod diferit.
,,Cuvinte care vindecă. Ce poți spune când nu știi ce să spui” ascunde printre filele sale emoții, durere, uimire, conștientizare și, nu în ultimul rând, asumare. Lectura nu este facilă, fiecare poveste relatată fiind îmbrăcată în notații sugestive, dar și conotații psihologice. Cartea este structurată în patru capitole – Când ai nevoie de un prieten, Probleme de sănătate, Discuții tămăduitoare la serviciu, Tranziții. Inimă, minte, trup și suflet – completate de un prolog și un epilog, care prezintă, în mod complex și profund, experiențe de viață reale invitând cititorul la reflecție, învățare, iertare și, de ce nu, la speranță.
Dacă aveți șansa – din păcate, cartea nu se mai găsește în librării! – nu ezitați să o citiți. Totuşi, dacă aţi pierdut o persoană dragă, dacă aţi trecut printr-o boală cruntă sau aţi trăit o experienţă mai puţin plăcută, această carte poate fi dură şi plină de alinare deopotrivă. De ce ? Pentru că, pe de o parte te întoarce în trecut, rememorând acele clipe dureroase, iar pe de altă parte, îţi oferă puţină alinare arătându-ţi că “a cere ajutor nu reprezintă altceva decât un semn că eşti o fiinţă umană”.
“Nu vă amăgiţi singuri: vor exista şi zile când nu veţi fi la înălţimea sarcinii de-a asculta fără să judecaţi şi fără să încercaţi să aduceţi consolare. Vor exista şi clipe în care nu veţi putea accepta ajutorul celorlalţi, oricât de bine intenţionaţi ar fi. Acestea sunt momentele când învăţăm că vorbele care fac bine nu sunt doar conversaţii optimiste despre ce frumos va fi când va fi altfel – e nevoie de mult mai mult ca să depăşeşti tu însuţi momentele grele şi să-i ajuţi pe alţii să le depăşească. E nevoie de efort. Şi e riscant. Şi, mai presus de toate, trebuie să fii hotărât să asculţi tăcerea, durerea şi speranţa din spatele cuvintelor. Să asculţi vocea inimii. Să-ţi imaginezi că, în acele clipe, când încerci să sprijini pe cineva sau când ceri ajutor, ţii în palme inima semenului tău.“
Cărțile apărute la Editura Trei se pot comanda pe edituratrei.ro, librex.ro, elefant.ro, libris.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro, dol.ro
8 Comments
Oli
O recenzie calda si plina de sensibilitate, transmite multa emotie! Multumesc pentru recomandarea deosebita!
Mirela Barbalata
Cu drag!
anasylvi
E un subiect dur, intr-adevar, eu in afara de ‘imi pare rau, sunt alaturi de tine’, nu prea stiu ce sa spun, fiindca am invatat pe pielea mea ca sunt persoane bine intentionate, dar care vorbind prea mult pe subiect nu isi dau seama ca rasucesc mai rau cutitul in rana. Ai prezentat foarte bine cartea si subiectul pe care il trateaza.
Mirela Barbalata
Da, cartea este dura! De multe ori sarim sa oferim incurajari imbracate in sfaturi fara sa ne dam seama ca facem mai mult rau. Dar putem invata din greseli!
familiasimionescuyahooro
Excelenta recenzia și recomandarea! Voi cauta cartea pentru ca, zi de zi, în meseria mea, sunt pusa în fata unor situații limita, tulburătoare, de viata și de moarte, de a împărtăși diagnostice teribile, situații nefericite, care aduc multă durere, tristețe, anxietate, jale. Și în acele momente trebuie sa găsesc modul , tonul, privirea, contactul pe toate planurile, cu pacientul și aparținătorii. Pe mine ma consuma extraordinar de mult, ma lasă golita sufletește, pustiita as spune. Mulțumesc pentru recomandare! ❤️
Mirela Barbalata
Multumesc, Carmen!
Sunt sigura ca aceasta carte va avea un impact deosebit asupra ta prin prisma profesiei tale. Nu stiu cum este sa fii zilnic fata in fata cu situatii triste, pot doar sa imi imaginez cat de greu iti este.
Tyna
Minunată recenzie! Mulțumesc mult pentru recomandare!
Mirela Barbălată
Cu drag!