Dacă spui cuiva de Gregg Olsen, Editura Trei, Colectia Memoir – recenzie

Nr. pagini: 472

Traducere din limba engleză de Diana-Alina Ene

După mai bine de un deceniu, când surorile Nikki, Sami și Tori Knotek aud cuvântul mamă, îl simt de parcă sufletul le-ar fi sfâșiat de gheara unui vultur, declanșând amintiri care au fost secretul lor încă din copilărie. Până acum.

Ani la rând, în spatele ușilor închise ale fermei lor din Raymond (Washington), mama lor sadică, Shelly, și-a supus fetele unor abuzuri inimaginabile, umilințe, torturi și terori psihice. Trecând împreună prin toate aceste experiențe, Nikki, Sami și Tori au dezvoltat o legătură sfidătoare care le-a ajutat să devină mult mai puțin vulnerabile decât și-a imaginat Shelly. Chiar și în timp ce alții erau atrași în pânza întunecată și perversă a mamei lor, cele trei surori au găsit puterea și curajul de a scăpa de un coșmar tot mai intens, care a culminat cu mai multe crime.

Tulburătoare și sfâșietoare, Dacă spui cuiva... este povestea unei supraviețuiri în confruntarea cu răul absolut — și a libertății și a dreptății pentru care Nikki, Sami și Tori și-au riscat viața. Surori pentru totdeauna, dar fără a mai fi vreodată victime, ele au găsit în întuneric o lumină care le-a ajutat să devină femeile rezistente care sunt astăzi — iubitoare, iubite și capabile să-și continue viața fără a se mai uita în urmă.

O relatare înfiorătoare, care îi va face pe cititori să-și pună întrebări în legătură cu toate rudele ciudate pe care le-au cunoscut. – Publishers Weekly

O poveste tulburătoare despre trei surori și dragostea care le unește, despre curaj și puterea de a rezista. – People Magazine

Dacă spui cuiva… reușește ceea ce și-a propus – un portret convingător al terorii și o imagine cât se poate de onestă, dar sensibilă, a puterii de a supraviețui. – Bookreporter

Dacă spui cuiva de Gregg Olsen este o poveste adevărată despre crimă, secrete de familie și unitatea de nezdruncinat a unor copii, povestea adevărată a trei fete prinse în mrejele unui psihopat lipsit de orice busolă morală – mama lor

După mai bine de un deceniu, când surorile Nikki, Sami și Tori Knotek aud cuvântul mamă, acesta declanșează amintiri care au fost secretul lor încă din copilărie. Până acum.

Ani de zile, în spatele ușilor închise ale fermei lor din Raymond, Washington, mama lor sadică, Shelly, și-a supus fetele la abuzuri, degradare, torturi și terori psihologice de neimaginat. Prin și peste toate acestea, Nikki, Sami și Tori au dezvoltat o legătură sfidătoare care le-a făcut mult mai puțin vulnerabile decât și-a imaginat Shelly. Chiar dacă alții au fost atrași de rețeaua întunecată și perversă a mamei lor, incapabili să se desprindă, surorile au găsit puterea și curajul de a scăpa de acest coșmar în creștere care a culminat cu mai multe crime. Aceasta este o poveste despre abuz fizic și psihic, despre manipulare și desconsiderare completă și totală pentru suferința și demnitatea umană.

E revelator ceva ce a spus Nikki, fiica cea mare și cea mai afectată: „Mi-am iubit mama pentru că nu știam că am de ales. A trebuit să o iubesc.”

Ce se întâmplă când persoana care ar trebui să te iubească cel mai mult te face să suferi cel mai mult? Nivelul de depravare și cruzime din această carte este neliniștitor și greu de citit uneori. Shelly nu era decât un monstru. Să știți că există multe scene care vor fi greu de citit. Aflăm povești adevărate despre abuzuri greu de imaginat. Autorul a făcut o treabă grozavă spunând poveștile acestor surori, de când erau copii trăind cu îngrozitoarea lor mamă, până când au devenit adulte.

Partea bună, pe lângă faptul că Shelly a fost adusă în fața justiției, este că cele trei surori au putut să meargă mai departe, fiecare în felul său. Au putut să-și facă o viață, să iubească și să fie iubite.

Veți citi despre o mamă și o soție psihopată, narcisistă, abuzivă, manipulatoare și criminală, dar care a reușit ani de zile să fie integrată și respectată chiar, în societate. A fost dureros să citesc despre ce le-a făcut facă copiilor ei și oamenilor apropiați, dintre care unii au avut proasta inspirație, sau încredere cum vreți să spuneți, să vină să locuiască în casa ei. O carte foarte bună, care scoate la lumină cât de dereglați pot fi unii oameni.

Cum acești oameni – Shelly și David, soțul ei lipsit de coloană vertebrală – au ținut totul laolaltă sub forma unei familii normale și s-au ”ocupat” de ceea ce le făceau copiilor și celor care depindeau, într-un fel sau altul, de ei, este o nebunie, ceva incredibil, dar văd cum s-a putut întâmpla: toată lumea care a ajuns în casa lor nu avea unde să meargă sau nu avea de întors, și chiar au fost păcăliți la început, sub masca prieteniei, nerealizând ce se întâmplă. Mai târziu însă, dacă ar fi spuns ceva și nu ar fi fost crezuți, viața lor ar fi fost în pericol. În pericol erau oricum, dar au realizat prea târziu adevărata amploare a ceea ce se întâmpla. Au realizat atunci când, la propriu, nu mai aveau puterea să facă ceva. Este o situație imposibilă.

A fost cu siguranță o carte bine scrisă, bazată pe o poveste adevărată. Personajele au toate personalități distincte, dar toate se comportă cumva în mod similar, deși diferit. Povestea în sine m-a șocat. Au fost momente când aveam lacrimi în ochi. Nu știu cum au supraviețuit cele trei fete cu mintea întreagă. Am fost atât de mândră de Nikki pentru că s-a ridicat în sfârșit și s-a dus la poliție, chiar dacă poliția nu a făcut nimic în acest sens prea mult timp! M-am tot întrebat, de ce nu a reactionat politia mai devreme? Ei sunt de vină pentru una din morți, fără îndoială. Legătura dintre surori a fost însă mai presus de frică și teroare. Cele trei surori și-au găsit curajul să spună în sfârșit adevărul. Trei femei puternice care sunt supraviețuitoare.

Am avut curiozitatea să citesc despre această criminală și am aflat că a fost condamnată în 2004 la 22 de ani de închisoare, din care a executat 18, fiind eliberată în 2022. Însă după faptele ei ar fi meritat să fie condamnată pe viață!

”Dacă spui cuiva” a fost o carte tulburătoare, greu de citit, care te marchează emoțional. Uneori, lucrurile care s-au întâmplat cu adevărat sunt mult mai rele decât orice se poate imagina.

Fragment din cartea ”Dacă spui cuiva”:

„Sala pompelor era cea mai mică dintre anexele de pe proprietate, care mai includeau un șopron vechi, un hambar, un coteț de găini și două spații de depozitare. Era întunecoasă, plină de mucegai și friguroasă. Shelly decisese că ar fi numai bună pentru Kathy, ca să stea și să cugete la greșelile ei. Nikki și Shane fuseseră și ei locuitori de ocazie ai acelui spațiu restrâns.
Kathy era nevoită să stea acolo zile, chiar săptămâni la rând.
Sami i-a dus niște perne de la o canapea veche, maro, depozitată în magazia de lemne, ca să-i facă locul mai confortabil. Când a aflat, Shelly a pus-o pe Sami să le scoată imediat de acolo.
– Vrem ca ea să se facă bine! a spus Shelly. Nu vrem să stea confortabil! Trebuie să-și dea seama și să înțeleagă de ce a fost pedepsită. Vrem ca ea să se întoarcă în casă, nu să trăiască aici!
Sami nu înțelegea cum era rău să-și ajute prietena, dar a dat înapoi. A o ajuta pe Kathy putea însemna să stârnească și mai multă violență împotriva ei.
Mama ei era adesea un agresor pasiv, punându-i pe Dave ori Shane să-i facă treburile murdare. Uneori își manifesta indiferență tocmai prin ceea ce nu făcea.

Odată, Sami mergea după mama ei și Kathy pe aleea de lângă hambar și deodată, din cine știe ce motiv, fără veste, Shelly a îmbrâncit-o pe Kathy cu putere. Aceasta s-a dezechilibrat și aterizat cu față în jos pe ciment. Nici măcar n-a încercat să-și atenueze căderea. A picat lată, pur și simplu. A început apoi să urle, țînându-se cu mâinile de cap, zvârcolindu-se în agonie, ca un animal rănit. Sami a văzut-o pe mama ei ezitând puțin, înainte de a o ajuta pe Kathy să se ridice, pentru ca apoi s-o bage din nou în sala pompelor.
Nikki credea că știe de ce o mutase mama ei acolo. Nu din cauza vreunei noi greșeli pe care o făcuse. Nici măcar nu era efectiv o pedeapsea. Doar că Shelly obosise s-o tot păzească pe Kathy, după ce aceasta încercase să fugă. Shelly nu a spus-o direct, dar Nikki bănuia că mama ei se temea de ce-ar fi putut zice Kathy.
Așa cum îi explicase și lui Sami, mama ei formula totul în ceva pozitiv pentru Kathy. De pildă, exilarea în sala pompelor era întotdeauna pentru binele ei.
– Cred că i-ar fi mai bine acolo, spunea Shelly, în timp ce-o ducea pe Kathy de mâna afară din casă și prin curte. Are nevoie de pace și liniște.
Întotdeauna există un motiv fals pentru orice îi făcea lui Kathy.
Din când în când, Nikki își ajuta mama s-o ducă pe Kathy în sala pompelor. Sănătatea acesteia se deteriora rapid. Minciuna lui Shelly era îndrăzneață. Kathy avea nevoie de îngrijire medicală. Nu de o ședere într-o anexă umedă.
Nici Shane și nici Nikki nu aveau nevoie să fie închiși acolo, dar acolo ajungeau ori de câte ori Shelly obosea să-i mai bată și voia o pedeapsă pe o durata mai lungă.”

Cartea Dacă spui cuiva de Gregg Olsen poate fi comandată de pe cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Trei

Recenzii și prezentări cărți thriller