”De ce ți-e frică, nu scapi!” – experiența mea cu Covid-19
Am stat mult să mă gândesc dacă să scriu sau nu acest articol. Eram indecisă dar nu pentru că mi-ar fi fost rușine de ceva anume, ci pentru că nu doream sa isc comentarii deplasate. Sincer, sunt sătulă să tot văd în mediul online cum multe persoane își dau cu părerea despre tot și toate ca și cum ar fi specialiste în tot și toate. Iar acum suntem cu toții buni cunoscători în ceea ce privește infecția cu Coronavirus!
,,De ce ți-e frică, nu scapi” este o vorbă din popor. Ironic, mi se potrivește. Am fost infectată cu Coronavirus – Covid-19! Nu l-am căutat, nu l-am vrut, dar nu am scăpat de el 😉😛 .
De unde am luat virusul? O întrebare care mi-a fost pusă și la care nu am știut să răspund. Poate de la serviciu, poate de prin magazine, poate din taxi. Sunt mulţi de ,,poate”. Dar are importanță? Pentru mine nu! Contează că l-am luat și a trebuit ,,să mă lupt” cu el. Simptomele pe care le-am avut nu au fost dintre cele mai urâte, dar nu au fost nici dintre cele ușoare.
Care au fost primele simptome? Curios, tusea și o stare de moleșeală cărora nu le-am dat importanță. Eram într-o zi de sâmbătă și mă gândeam la săptămâna de lucru ce tocmai trecuse. În niciun caz nu mă gândeam la Covid-19. Doar că sâmbătă noaptea am avut un somn agitat nereușind să mă odihnesc cum trebuie din cauza unor dureri musculare pe care până atunci nu le avusesem. Astfel, ziua de duminică a început cu o ușoară neliniște interioară, dar am preferat să nu mă gândesc la ce este mai rău. Din păcate, starea mea s-a deteriorat rapid acuzând dureri de cap și de dantură, groaznice, care nu au cedat la niciun analgezic, iar ca totul să fie și mai rău am început să fac febră. În momentul în care temperatura a ajuns la 38.7 °C soțul a hotărât să sune la medicul de familie. Starea mea fizică era din ce în ce mai rea, nu mă puteam ridica din pat, plus ca nu mâncasem nimic toată ziua din cauza durerilor, dar și a stării de greață. Medicul de familie mi-a recomandat să sun la 112 deoarece eram suspectă de Covid-19. Soţul a fost cel care a discutat atât cu medicul de familie, cât şi cu cei de la 112, starea sa fiind una foarte bună. Tot el a fost cel care a anunţat angajatorul meu, prin mesaj, de starea mea de sanatate.
Până a doua zi când urma să vină ambulanța, trebuia să trec de noaptea de duminică. Acum, privind în urmă, nu știu cum am reușit. A fost teribilă. Nu am dormit deloc, temperatura nu ceda, tușeam întruna, aveam dureri în gât, durerile de cap și dantură erau atât de mari încât îmi venea să mă dau cu capul de pereți. La propriu! Am reușit să adorm, într-un final, spre dimineață. Probabil de la oboseală și dureri. Dar numai somn nu a fost acela!
Am fost testată luni dimineață (n.r.-15.02.2021), urmând să primesc rezultatul în maxim 48 de ore. Soțul nu a cerut testare din moment ce nu avea niciun simptom, dar a rămas acasă în izolare anunțând la locul său de muncă de situația noastră. Am sperat ca ziua de luni să fie mai ușoară, dar nu a fost să fie. Nu mă puteam ține pe picioare, nu puteam să mănânc, durerile erau la fel de mari ca și-n ziua anterioară, doar că acum şi durerile musculare s-au acutizat, camera se învârtea cu mine stând în pat. De somn nici nu se punea problema. Starea aceasta am avut-o trei zile încontinuu. Miercuri a fost prima zi în care am simțit că încep ,,să respir”. Eram fericită că durerile de cap și de dinți s-au ameliorat și că puteam să mănânc puțin, deși tot rău îmi era. Un alt simptom care a apărut între timp a fost durerea de ochi. Din păcate, aceasta și durerile musculare au persistat toată perioada de carantină.
Deși până în ultima clipă am sperat că nu este vorba de Covid, speranța mi-a fost, însă, spulberată atunci când am fost sunată de la DSP și mi s-a confirmat rezultatul pozitiv. Am anunțat la servici, atât eu, cât și soțul, așa cum era normal, urmând să stăm în carantină/izolare două săptămâni.
Din păcate, de miercuri seara s-a deteriorat și starea soțului. Brusc! Acum era bine, deodată era la pat. Tuse, durere de cap, frisoane, apoi febră, dureri musculare, durere de cap. Medicul de familie ne-a recomandat să sunăm pentru testare, ceea ce am și făcut. De data aceasta eram amândoi conștienți că rezultatul testului va fi pozitiv. Nu ne-am îmbătat cu apă rece 😉! Iar confirmarea a venit în douăzeci și patru de ore.
Deși în continuare îmi era rău, eram totuși fericită că, acum, mă puteam da jos din pat. Dacă la început soțul mă îngrijise pe mine, acum era rândul meu să o fac cu el. În astfel de momente, singur te întărești. Trebuie! Nu te poți lăsa doborât. Din fericire, eram împreună. Spun din fericire pentru că știu că au fost și persoane care s-au îmbolnăvit, dar au fost singure și complet neajutorate.
Nici după șapte zile starea noastră nu era una bună, chiar dacă durerile nu mai aveau aceeași intensitate. Eu am făcut temperatură timp de o săptămână, probabil acesta fiind şi motivul pentru care mi-au apărut multe afte bucale, dureroase si neplăcute. La un moment dat au aparut si dificultăţi în respiraţie, simptom pe care l-am avut amândoi câteva zile la rând.
Dacă la început nu puteam dormi din cauza durerilor puternice, lucrurile s-au schimbat între timp. Organismul era atât de obosit încât cerea somn. Iar noi am dormit mult. Am primit multe telefoane de la prieteni şi rude dar nu am reuşit sa vorbim decât foarte puţin. Nu aveam putere, nu suportam zgomotele, din cauza durerii de ochi – simptom care persistă şi în prezent – nu suportam lumina, eram întruna obosiţi fără a face eforturi. Desigur, cu fiecare zi care trecea durerile scădeau în intensitate, ba erau și momente când ne simțeam bine pentru ca, deodată, starea să se schimbe. Nu reușeam să ne înțelegem propriul organism. Frustrant! 🙁
Cum ne-am tratat? Cu Paracetamol de trei ori pe zi, Vitamina C și D, Aspirină pentru febră, Nurofen pentru durere. Acest tratament nu ne-a fost prescris de către medicul de familie, ci l-am luat după ,,mintea noastră” . De ce? Pentru că ni s-a spus că nu putem primi tratament fără un diagnostic. Până la primirea rezultatului, atât eu, cât și soțul, am preferat să ne doftoricim singuri. A fost bine? A fost rău? Cert este că după primirea rezultatelor medicul ne-a recomandat să continuăm cu medicamentația luată până la acel moment 🙂 .
În toată această perioadă și alimentația a fost diferită. Nici unul dintre noi nu a avut poftă de mâncare, am avut și disconfort abdominal, dar puțin câte puțin am reușit să ne alimentăm cu supe, legume, iaurt și fructe în a doua săptămână de carantină. Eu am consumat și muuult ceai de plante în combinație cu lămâie, dar soțul a refuzat categoric 
.
.În ceea ce privește relația cu autoritățile, ele au fost bune. Personalul de pe Ambulanță a fost serios, ne-a vorbit cu calm și ne-a încurajat, cei de la DSP ne-au sunat de două ori, prima dată pentru a ne lua datele, iar a doua oară pentru ancheta epidemiologică, ne-au încurajat. Nu a fost cazul să sunăm noi la ei așa cum au procedat alte persoane. Totuși dacă comunicarea verbală a fost bună, nu același lucru am putea spune desprea cea în scris. Trebuia să primim pe email deciziile de carantinare/ izolare, dar nu s-a întâmplat. Pentru mine nici medicul de familie nu a primit rezultatul testului la timp. A trebuit să comunic eu celor de la DSP pentru a se rezolva acest aspect. Dar mai bine mai târziu, decât niciodată! 🙂 De asemenea, știam din mass-media că și cei de la Poliția Română vor face verificări. Însă nu a fost cazul. Nu ne-a căutat nimeni.
Legat de concediile medicale, acestea vor fi eliberate de către medicul de familie și se acordă paisprezece zile de la data testării. Soțul meu va avea mai multe zile, deoarece patru zile vor fi pentru carantinare fiind contact direct, apoi următoarele paisprezece zile de izolare de la data testării lui. Aici am o mare nelămurire: cum este posibil ca eu să îmi pot relua activităţile de zi cu zi, în mod normal, dar soţul să rămână în continuare în izolare??!! Incepând cu 1 martie eu am revenit la muncă, dar soţul nu are voie, încă, să iasă din casă. Ciudat!
De-alungul vieţii am fost deseori răciți sau am avut gripă, dar ceea ce am trăit în această perioadă a fost ceva nou pentru noi. Desigur, lucrurile nu au fost atât de grave încât să ajungem la spital, dar nici atât de uşoare încât să nu dăm importanţă. De la început noi am crezut în existenţa acestui virus, iar acum cu atât mai mult.
Am citit în mediul online că perioada de carantină/izolare este asemeni unei vacanţe sau concediu. Paradoxal, eu si soţul nu am simţit aşa ceva. Ne-am fi dorit să ne bucurăm de linişte şi să petrecem timpul într-un mod frumos. Personal, mi-ar fi plăcut să mă bucur de lectură, dar nu am reuşit. Era prea dureros şi obositor. Halal vacanţă!
De un an de zile trăim vremuri incerte. Cuvintele ,,Covid-19″ și/sau ,,Coronavirus” sunt pe buzele tuturor. Unii dintre noi dăm importanță, alții mai puțin sau deloc. Este alegerea noastră, a fiecăruia dintre noi. Dar vrem, nu vrem, el există. Unii dintre noi trecem mai ușor, unii ne chinuim mai mult, iar alții ajung în spital. Indiferent de sex, vârstă, naționalitate, acest virus ne afectează pe toți, sub o formă sau alta. Printre multe alte aspecte este important să știm și cum să reacționăm față de persoana infectată. Ajută mult mai mult o simplă urare de sănătate decât întrebări de genul: ,,De unde ai luat?” ,,Nu te-ai protejat”, ,,Cine pe cine a îmbolnăvit”, ,,Și stai în carantină?”,etc.
Aceasta a fost experiența noastră cu Covid-19! Mă bucur că suntem bine, chiar dacă starea de oboseală, tusea, durerea de ochi încă persistă.
În concluzie, dacă vă veți infecta cu Covid-19, vă doresc multă sănătate, curaj și răbdare. Viața merge înainte!
1 Martie este vestitorul primăverii 
. Să aveți o primavară minunată, cu gânduri bune, bunătate şi armonie! 
. Să aveți o primavară minunată, cu gânduri bune, bunătate şi armonie! 
17 Comments
Oli
Mulțumim pentru articolul foarte binevenit si pentrù că ne-ai împărtășit prin ce ați trecut. ❤Sănătate multă și recuperare ușoară!❤
Mirela Barbălată
Mulțumim, Oli! Asemenea!
Am făcut articolul în speranța că va ajuta pe cineva. Mulți se feresc să spună că au avut Covid sau să dea detalii.
Am o săptămână de când am început serviciul și mulți colaboratori m-au întrebat despre experienta mea, iar la final mi-au mulțumit pentru că le-am răspuns la întrebări.
Nu înțeleg de ce trebuie să ne ferim să recunoaștem. Trebuie să învățăm să trăim cu acest virus.
familiasimionescuyahooro
În primul rand,va doresc multa sănătate și recuperare grabnică pentru ca și recuperarea post Covid 19 este o etapa grea, care cere răbdare iar Sars-Cov 2 este un virus cu afectare multisistemica. (afectează mai multe organe, chiar întreg corpul). În alta ordine de idei, Sars-Cov 2 este un virus parsiv, pe care, într-un moment de neatentie, îl poți contacta. Perioada de incubatie(cât virusul se înmulțește) este în medie 5-7 zile dar cel mai frecvent 1-14 zile. Prima data, soțul a întrat în carantina ca și caz suspect pentru ca a trăit și a venit în contact direct cu tine, iar tu ești caz confirmat prin test PCR. Deci, a început carantinarea din momentul în care tu ai început sa dezvolți simptome specifice tocmai pentru a nu transmite mai departe. Apoi, după câteva zile au debutat simptomele și în ceea ce îl privește și, din caz suspect s-a transformat în caz confirmat prin test PCR. Se considera(de către OMS) ca infectiozitatea( contagiozitate maxima adică perioada în care omul purtător poate infecta alți oameni) este maxima cu 1-2 zile anterior dezvoltării simptomelor și în primele 5-7 zile de manifestare a bolii , deci este bine ca a stat în carantina de la început cu tine, apoi infectiozitatea scade pe măsură ce boala se domolește pana la o medie de 14 zile( tot OMS). De aceea a stat în carantina încă 14 zile de la debutul simptomelor și al efectuării testului PCR și nu i s-a luat în considerare și perioada cât a stat cu tine . De fapt este o boala cu încă multe necunoscute, vicleana, cu manifestări extrem de variate și cu perioade care nu sunt bătute în cuie, depinzând de cantitatea de virus infectant, perioada de contact cu alta persoana infectata, imunitatea celui care îl contactează, răspunsul pe care îl da organismul în lupta cu virusul. Dar pentru a exista o uniformizare, reguli, norme, pentru acest virus mârșav s-au luat în calcul valorile medii ale tuturor intervalelor(de incubație, de contagiozitate, de scădere a infectiozitatea, de recuperare) și tocmai de aceea după ce faci boala regulile de distanțare, igiena, purtare a măștii se respecta în continuare pentru ca niciun interval nu este fix.Multumesc pentru ca ai împărtășit cu noi trairile din aceasta experienta neplacuta, îmi pare rău că ați trecut prin aceasta boala, va doresc tot binele din lume, multa sănătate și recuperare ușoară. Sa fiți în siguranță și sănătoși. ❤️
Mirela Barbălată
Mulțumesc, Carmen, pentru informațiile oferite!
Da, este un virus parșiv. Noi încă tusim, iar eu am în continuare dureri de cap și ochi. Desigur ușoare, dar seara când ajung acasă sunt moleșită complet. Sunt conștientă că mai durează până ne vom reveni complet.
Sănătate!
familiasimionescuyahooro
Cu plăcere! Sănătate!
Daniela Balan
Felicitări pentru articol și pentru curajul de a ne împărtăși această experiență traumatizantă ! Pentru mine anul care a trecut a fost cel mai greu și trist din viața mea ! Am pierdut câteva persoane foarte dragi din cauza acestui virus și pentru binele meu am respectat toate regulile impuse pentru că am o boală cronică respiratorie și trebuie să mă protejez ! Multă sănătate ție și soțului ! Te pup și te îmbrățișez cu drag ❤️
Mirela Barbălată
Îmi pare rău pentru pierderile suferite și condoleanțe! Este bine că te protejezi, mai ales că ai probleme de sănătate.
Sănătate, putere și curaj!
Tyna
Mulțumim mult că ne-ai împărtășit experiența prin care ai trecut! ❤ Nu este de glumit cu această boală! Multă sănătate și ție și lui Mihai! ❤ Sper să ne revedem sănătoși cât mai curând!
Mirela Barbălată
Mulțumim!
Si noi sperăm!!!!
Sanatate!
anasylvi
Un articol pentru care te felicit, este foarte bine sa existe deschiderea de a relata acest tip de experienta. Foarte bine punctat, cu informatii pertinente despre simptome si asa mai departe. Nu pot decat sa va urez refacere cat mai rapida si multa sanatate!
Mirela Barbălată
Mulțumim, Ana!
Da, este bine să vorbim. Din păcate, multă lume se ferește să vorbească deschis despre acest subiect .
Sănătate și vouă!
Dede
Recuperare ușoară și multă sănătate la amândoi!
Mirela Barbălată
Mulțumim!
Sănătate!
Geo
Un articol binevenit, deși experiența prin care ați trecut este traumatizantă. Sănătate multă și recuperare ușoară.
Nela
Multă sănătate, Mirela! Încercăm să ne protejăm. Dar tot trebuie să ieșim. La serviciu, la cumpărături etc. Sperăm și noi să nu luăm virusul (deși mi-e greu să cred că îl vom putea fenta) sau măcar să trecem ușor prin boală. Dumnezeu știe ce și cum va fi.
Mirela Barbălată
Mulțumim, Nela!
Viața merge înainte! Trebuie să învățăm să trăim cu acest virus. Dar, totodată, trebuie să fim și responsabili, pentru noi, pentru familiile noastre și pentru cei din jur.
Acest virus este parșiv, nu toți reacționăm la fel.
Multă sănătate!
Mirela Barbălată
Mulțumim, Geo!
Sănătate și vouă!