Dincolo de iarnă de Isabel Allende, Editura Humanitas Fiction – recenzie

Dincolo de iarnă

(Más allá del invierno – 2017)

Isabel Allende

Editura Humanitas Fiction

Colecția: Seria de autor Isabel Allende

Anul apariției: 2018

Nr. de pagini: 304

Traducere: Cornelia Rădulescu

Isabel Allende, nepoata celebrului dictator chilian Salvador Allende, este una dintre cele mai cunoscute scriitoare sud-americane, care a reușit să bucure sufletele miilor de cititori prin intermediul operelor sale dar și datorită talentului său fabulos de povestitoare.

Seria de autor „Isabel Allende” – Editura Humanitas Fiction – reunește cărțile celebrei scriitoare, opere ce au fost traduse în peste treizeci de limbi și care s-au vândut în milioane de exemplare, devenind bestselleruri pe patru continente.

În ciuda celebrității, Isabel Allende a rămas aceeași femeie simplă dar rafinată care își așterne pe hârtie gândurile, cu umor, senzualitate, reușind de fiecare dată să transmită într-un mod inedit toate trăirile sufletești. Într-un interviu, scriitoarea spunea:

„Am avut perioade întunecate și tragedii, dar și mult succes. Cred că nimeni nu poate să treacă prin viață fără să i se întâmple nimic. La mine, totul pare a fi prea exagerat” . Exagerat sau nu, cert este că romanele sale cuprind părți din existența sa, cu întâmplări triste, dureroase dar și momente fericite, reușind la final să aducă un plus de bucurie cititorului. 

În mijlocul unui viscol care paralizează orașul New York, personajele acestui roman se luptă, fiecare în felul său, cu iarna: o jurnalistă chiliană plină de viața, o tânără guatemaleză aflată ilegal în SUA și un profesor universitar circumspect. Toți trei, uniți într-o aventură dramatică, își vor descoperi forța interioară și vara de neînvins pe care o poartă în suflet. O carte despre solidaritate, iertare și despre puterea magică a dragostei.

În Brooklynul înzăpezit, o tamponare ușoară în trafic declanșează o neașteptată poveste de iubire târzie. Richard Bowmaster, un profesor universitar ipohondru și solitar, lovește mașina condusă de o guatemaleză, Evelyn Ortega, care trăiește și lucrează ilegal în casa unui afacerist dubios. Ceea ce la început pare un accident minor ia o turnură neașteptată când tânăra, în mod evident terorizată, sună la ușa lui Richard. Speriat, acesta cere ajutorul Luciei Maraz, proaspăta lui chiriașă și colegă, o chiliană greu încercată de viață, dar voluntară și optimistă. În jurul acestor trei personaje se construiește un roman bogat, palpitant și de mare intensitate emoțională, care tratează teme de acută actualitate – violența, imigrația, migrația economică și efectele ei asupra copiilor –, dar din care nu lipsește, că în multe dintre cărțile lui Isabel Allende, elementul magic și încrederea într-o forță care ajută la restabilirea ordinii și a justiției naturale.

„Această poveste de iarnă are ceva care poate topi orice inimă înghețată.” (Kirkus Reviews)

„În acest roman minunat de mistere, aventură și dragoste, Allende pendulează între trecut și prezent, între Brooklyn și Guatemala, Chile și Brazilia. Veți scotoci după iubire și răspunsuri – dar adevărata recompensă a cărții este mesajul mereu actual despre semnificația cuvântului <<acasă>>.” (People)

„Allende împletește suspansul cu povestea de iubire, înzestrând cele trei personaje principale cu generozitate, energie și pasiune.” (The National Book Review)

Odată ce ai început să citești o carte scrisă de Isabel Allende, nu ai decât două opțiuni: o iubești sau nu. Dar indiferent de ceea ce simți, nu poți să nu apreciezi stilul direct, ironic și plin de umor al scriitoarei. Eu mă încadrez în prima categorie. Stilul scriitoarei m-a cucerit din primul moment. Știu! Vă plictisesc ! Dar, trebuie să mă laud și eu . Iar cum voi sunteți mari iubitoare de lectură, o să mă înțelegeți!!! Vă invit să călătoriți, alături de Lucia, Richard și Evelyn, pe drumurile încurcate dar frumoase ale unei iubiri târzii, să vă delectați cu o poveste plina de aventură și suspans, iar la final veți rămâne – vă asigur! – cu un mare zâmbet pe chip. De ce? Pentru că întâlnim trei eroi frumoși, cu defecte și calități – în care se pot regăsi mulți dintre noi – fiecare cu povestea sa, tristă, dureroasă, spusă într-o manieră directă și condimentată cu mult umor, dincolo de situațiile ce vi s-ar părea exagerate.

Romanul Dincolo de iarnă beneficiază de o copertă minunată ce transmite multă frumusețe, iubire şi căldură – chiar dacă iarna este anotimpul prefigurat – iar pe mine m-a atras din prima clipă. 

Dar cum nimic nu e întâmplător, acțiunea cărții are loc în Brooklyn, New York, la începutul anului 2016, când iarna își făcuse simțită prezența, brusc, paralizând totul în jur.

„La trei săptămâni după Anul Nou, când nimeni nu se mai gândea că rămăsese în urmă calendarul, natura s-a trezit brusc, s-a dezmeticit din toropeala tomnatică și a slobozit cel mai aspru viscol din memoria colectivă.”

Iarna grea și geroasă nu poate aduce nimic bun în viețile oamenilor dar, pentru eroii noștri, viscolul a însemnat o cotitură importantă în viețile lor chiar dacă nimic nu părea a prevesti acest lucru. Din contră, un accident stupid avea să unească trei suflete singuratice și triste dar care aveau nevoie, atât de mult, de puțină „însuflețire”.

„Chiar atunci, în timp ce el bâjbâia după ochelari, o mașină albă care mergea înaintea lui confundându-se cu zăpada a frânat la o intersecție și Richard a izbit-o din spate. Impactul a fost atât de neașteptat, încât pentru o fracțiune de secundă, Richard și-a pierdut cunoștința. Și-a revenit însă imediat, cu aceeași senzație de a se afla în afara propriului corp, cu inima bubuind, scăldat în sudoare, cu cămașa lipită de spinare.  (…)

Cu vântul în față, Richard a patinat până la șoferul care coborâse din automobil. Inițial i s-a părut că era vorba de cineva prea tânăr pentru a avea carnet de conducere, apoi a constatat că era vorba de o fată scundă. „

Astfel, facem cunoștință cu Richard și Evelyn, care ajung să se cunoască datorită acestui accident. Richard, profesor universitar de profesie, un om corect, își asumă responsabilitatea motiv pentru care își lasă cartea de vizită tinerei șoferițe pentru rezolvarea situației. Numai că „situația” era mult mai complicată. De acest lucru se va convinge Richard atunci când, la câteva ore după accident, Evelyn îi face o vizită acasă.

„- Nu trebuia să veniți aici, domnișoară, trebuie să sunați direct la societatea de asigurări, a bâiguit.

Fata tăcea. Nemișcată, semăna cu o stafie îndărătnică. N-a reacționat nici când i s-a repetat că trebuia să sune la asigurări.

– Vorbiți engleza? a întrebat Richard în cele din urmă.”

Cum nu reușește să comunice cu fata, Richard este nevoit să apeleze la chiriașa sa, Lucia, colegă cu el la Universitate. Richard, un morocănos de felul său, intuise foarte bine că aceasta avea să se înțeleagă cu Evelyn dar ceea ce află va fi o surpriză de proporții pentru toți trei.

Evelyn, originară din Guatemala, locuia și muncea în New York, ilegal și sub o identitate falsă motiv pentru care situația sa era incertă. La autorități nu poate apela dar nici la angajatorul său nu se poate întoarce – Franck Leroy, un bărbat bogat, suspect de trafic de persoane și droguri – chiar dacă Lucia și Richard se oferise să o ajute în acest sens. De ce? Motivul este unul cutremurător și terifiant : în portbagajul mașinii se află cadavrul unei femei.

„- Hai, Evelyn, spune, de ce te temi atâta? a insistat Lucia.

Atunci, bâlbâindu-se cumplit și tremurând toată, tânăra le-a spus că în portbagaj se afla un cadavru. A trebuit să repete de două ori pentru ca Lucia să priceapă. Pentru Richard a fost mai greu: vorbea el spaniolă, dar punctul lui forte era portugheza dulce și cântată din Brazilia. Mărturisirea l-a lăsat mască; dacă înțelegea bine, nu existau decât două posibilități: ori fata era o nebună și delira, ori chiar avea un mort în Lexus.”

Dincolo de gravitatea situației, scriitoarea reușește să ne aducă zâmbetul pe buze, situațiile fiind redate cu un umor fin atât de caracteristic stilului Allende. Ilare sunt și personajele, fiecare în felul său. Lucia este cea care menține speranța într-o situație ce pare fără ieșire, Richard ajunge să se molipsească, treptat, chiar dacă „era un om al obiceiurilor și al rutinei absolute, nepregătit pentru absolut”, iar Evelyn participă în tăcere, cu teamă, ajungând însă, încet, încet, să le însuflețească viețile celorlalți.

Din moment ce situația era atât de gravă, firesc se cerea o rezolvare. Richard se gândește la poliție, Lucia refuză, iar Evelyn este speriată. Fiecare își susține punctul de vedere, fiecare cu argumentele sale. Dar problema trebuia rezolvată.

„- Ce ai de gând să faci, copilă? a întrebat-o Richard.

Evelyn a ridicat din umeri și a bâiguit o scuză pentru deranj.

– Ceva tot trebuie să faci, a insistat moale Richard.

Lucia l-a apucat de mânecă și l-a tras lângă pian, departe de Evelyn.

– Mai întâi trebuie să scăpăm de corpul delict, asta în primul rând.

– Nu pricep.

– Să scăpăm de mașină și de cadavru.

– Ești nebună!

– Și asta te privește și pe tine, Richard.

– Pe mine??

– Da, din clipa în care i-ai deschis ușa lui Evelyn și m-ai sunat. Trebuie să hotărâm unde să ducem cadavrul.

– Cred că glumești. Ce idee trăsnită e asta?”

Oricât s-ar împotrivit, Richard nu are nici o șansă în fața energiei debordante a Luciei. Hotărârea este luată. Din acest moment începe călătoria celor trei, prin viscol, nămeți, ger, toate acestea pentru a scăpa de „corpul delict”. Este necesar un plan de acțiune bine pus la punct pentru a nu lăsa urme. Ceea ce pare simplu, treptat devine înșelător. Dar un singur adevăr este acceptat: totul trebuia rezolvat acum, pe timp de viscol. Acesta le este singurul „prieten” . Dar unde poți ascunde un cadavru? Ironic, chiar Richard vine cu soluția: prietenul său cel mai bun, Horacio, avea o cabană rustică, într-o zonă greu accesibilă și unde exista un lac suficient de adânc încât să ascundă o mașină și un cadavru. Dar ce te faci atunci când conștiința nu îți dă pace??

Lucia și Richard, trecuți de prima tinerețe, ajung să trăiască totul ca pe o aventură, riscantă dar palpitantă, se bucură unul de compania celuilalt, își împărtășesc cele mai intime gânduri, își deapănă amintiri triste dar și fericite. Fiecare, în felul său, conștientizează singurătatea și tristețea vieții lor riscând totul în speranța unei noi iubiri, – de ce nu -, poate ultima. 

Evelyn este liantul dintre cei doi, este cea care nu uită nici o clipă de realitatea de care nu pot fugi: în portbagaj este o femeie decedată, o ființă care a avut o viață dar care acum nu își va găsi liniștea sufletească, dincolo de moarte, care nu poate fi înmormântată așa cum se cuvine, care nu va avea un mormânt al ei unde cei dragi o pot plânge. Nu poate accepta acest lucru, conștiința nu o lasă dar mai ales trecutul care revine la suprafață, brusc și revoltător. 

Din acest moment începe o cursă contra cronometru, unde personajele îşi împing limitele la maxim, iar cititorul este transpus în două timpuri diferite – trecut şi prezent – şi într-o lume a durerii, pierderii sufleteşti dar şi a regăsirii de sine.

Moartea – cea din prezent – îi aduce lalolaltă pe eroii noștri, diferiți din multe puncte de vedere, dar măcinați sufleteşte, fiecare cu un bagaj emoțional bogat şi cu un trecut dureros.

De la prima filă până la ultima, autoarea nu îşi menajează cititorul. Trăirile sufleteşti sunt atât de intense încât nu te poţi detaşa emoțional. Și de această dată Isabel Allende reușește să îmbine armonios prezentul cu trecutul și să ne aducă în prim plan povești adevărate dar neștiute, toate acestea prin intermediul personajelor sale. Acestea sunt atât de bine conturate încât devin cu ușurință parte integrantă a realității noastre. De acest lucru are grijă autoarea care nu uită nici o clipă să ne prezinte părți din istoria zbuciumată a Americii de Sud, unde regimurile politice au făcut victime de alungul anilor, direct sau indirect. De fiecare dată poveștile sunt diferite dar au aceeași intensitate și dramatism. 

În Dincolo de iarnă aflăm povestea Luciei Maraz, o jurnalistă originară din „Santiago, oraș cu faimă nemeritată de climă benignă, cu ierni umede și reci și veri uscate și fierbinți”, venită în S.U.A pentru o perioadă de șase luni, ca profesor invitat la Universitatea din New York. Este o femeie senzațională, cu o carieră frumoasă, sociabilă, plină de exuberanță în ciuda evenimentelor tragice din viața sa, care a învățat să ia de la viață tot ce i-a oferit, bun sau rău, urât sau frumos.

„Era o femeie matură, solidă, inteligentă, știa să râdă, era înțeleaptă pentru că suferise, dar nu se agăța de suferință…”

Deși singură, nu renunță în nici un moment la iubire, trăiește clipa conștientă fiind că mâine poate fi prea târziu. Știe ce înseamnă durerea, abandonul, moartea, știe cum este să suferi în tăcere, fără să poți face ceva.

De-a lungul anilor, viața ei va fi un amalgam de trăiri, de evenimente. Iubește, trăiește, visează. Este victimă a regimului militar ce zguduia din temelii Chile, cunoaște exilul, se îndrăgostește, iubește dar nu este iubită. Dar toate acestea nu mai au însemnătate atunci când își strânge în brațe copilul. Fiica ei, Daniela, dă un alt sens vieții sale. Prin Lucia Maraz, scriitoarea ne prezintă destinul femeii latino-americane, victimă a societății, cu puține posibilități de afirmare dar care, cu curaj, își înfruntă destinul.

De mult curaj a avut nevoie și eroina noastră atunci când cancerul – boală cumplită – își face culcuș în trupul ei, atunci când soțul, din lașitate, preferă să o abandoneze, atunci când totul părea pierdut. Singura constantă din viața Luciei este Daniela, fiica sa. Aceasta îi dă putere, îi insuflă speranța în ziua de mâine, o iubește necondiționat dar mai ales îi este alături chiar dacă trebuie să renunțe la studii. 

Plină de cicatrici fizice dar mai ales sufletești, Lucia acceptă invitația profesorului Richard Bowmaster – pe care îl cunoscuse cu ani în urmă – de a-și continua cariera universitară, pe o perioadă determinată, în S.U.A., la Universitatea din New York. O alegere care mai târziu avea să îi aducă liniștea și împlinirea sufletească. Dar până acolo avea de înfruntat un coleg taciturn și ursuz, un viscol și un ger teribil și – să nu uităm!! – un cadavru apărut de nicăieri. 

Interesant este modul cum scriitoarea reușește să îmbine într-un mod plăcut poveștile celor trei eroi, fiecare aducând vindecare pentru sufletul celuilalt. Lucia avea nevoie de o schimbare majoră iar aceasta va veni datorită lui Richard; fără să știe, la rândul ei,  îi va schimbe viața acestuia, într-un mod furtunos, în care moartea și seducția fac echipă bună.

Cu ingeniozitate, în Dincolo de iarnă, Isabel Allende ne spune povestea „bărbatului sedus fără să vrea”, ne introduce în lumea anostă a lui Richard Bowmaster care își duce zilele la fel, mecanic, într-o rutină de la care nu se abate, care trăiește din amintirile frumoase dar și dureroase din Brazilia – acolo unde și-a lăsat sufletul, unde a cunoscut frumusețea vieții dar și urâțenia ei – . Viața avea să îi mai dea o șansă – în persoana Luciei – dar va trebui să își înfrunte temerile, să reînvie trecutul. Va reuși Richard?? Poate el să țină piept dinamismului și neastâmpărului sufletesc al Luciei?

„Pentru a păstra măcar o aparență de ordine, nu se neglija și își gestiona existența cu o precizie cazonă, cu ajutorul listelor și după calendar, descoperire care o făcuse să râdă pe Lucia. Lucrau împreună, iar partea proastă era că femeii nu-i scapă nimic.”

Fără să își dea seama, este atras într-un joc al seducției, al tachinării, acceptă, iar încet, încet, iese din „amorțeala” sufletească în care s-a complăcut. Lucia devine umărul pe care poate plânge, este femeia care îl ascultă, îl ceartă dar nu îl judecă.

Povestea lui Richard din trecut este una tragică, cutremurătoare care îl va marca și îl va paraliza emoțional zeci de ani. Dintr-un bărbat plăcut, inteligent, cu o carieră frumoasă și un viitor promițător avea să se transforme într-un alcoolic, un drogat, un bărbat respingător, într-un mort viu. Aveau să treacă ani până va învăța să trăiască cu durerea, dar niciodată – până acum – nu își va mai dori o viață fericită, iubire, împlinire.

„Se temea să nu pice în plasă, să nu se îndrăgostească, lucru pe care îl evita de douăzeci și cinci de ani. Nu se întreba de ce fugea de iubire, căci răspunsul i se părea limpede: penitența sa ineluctabilă. Cu timpul, se obișnuise cu rutina lui de călugăr, cu tăcerea interioară a celor care trăiesc și dorm singuri.”

Richard, ca orice tânăr, se îndrăgostește, iubește cu pasiune, se căsătorește, visează la un viitor fericit, alături de o familie minunată. Din păcate, de la început viața alături de soția sa este plină de dezordine, emoțională dar și fizică, plină de incertitudini, cu episoade de fericire conjugală dar şi instabilitate, nebunie și dezastru.

„În universul Anitei, în care trăise câțiva ani, viața și moartea se întrețeseau irevocabil, iar spiritele bune și cele rele umblau pretutindeni.”

Nașterea fetiței lor, Bibi, le va însenina viețile, iar mai târziu, fiul Pablo, va aduce împlinirea sufletească atât de mult dorită. Din păcate, fericirea va fi de scurtă durată. Moartea nu iartă pe nimeni. Pablo moare subit iar din acest moment începe sfârșitul căsniciei pentru Richard și Anita. Cei doi nu fac față durerii, fiecare își duce existența în felul său. Anita se afundă într-o lume a umbrelor, Richard se aruncă tot mai mult în lumea alcoolului și a drogurilor. În tot acest timp, Bibi, fetița lor, asistă neputincioasă la durerea părinților, este un pion între cei doi. Din păcate, soarta avea să le dea o nouă lovitură. Doar că de data aceasta nu mai există salvare, nici speranță. Într-o perioadă scurtă, Richard avea să rămână singur. Bibi și Anita nu mai sunt alături de el. Ei nu mai sunt o familie. Totul s-a pierdut în neantul vieții iar Richard ia drumul degradării, al pierzaniei.

„În jurul lui dezordinea lua amploare, sticlele goale se înșirau pe podele, în frigider mâncarea putrezea și se înverzea, pierzându-și natura și forma originară, rufele murdare se înmulțeau ca prin minune. (…) A început să bea rom ordinar vărsat, singur în casă, căci la cârciumă era dator. Televizorul mergea întruna ca să alunge tăcerea, întunericul și prezența fantomatică a copiilor. La treizeci și cinci de ani se considera pe jumătate mort, pentru că trăise deja o jumătate de viață. Cealaltă jumătate nu-l interesa.”

Toate însă aveau să se schimbe din momentul în care Lucia şi Evelyn vor intra în viața sa. Evelyn aduce noul, dramatismul, dar Lucia îi trezeşte simțurile. Brusc, totul în jur capătă un nou sens pentru Richard, chiar dacă totul este complicat și nu înțelege pe deplin schimbarea sentimentelor.

„Brusc, parcă i se șterseseră decenii întregi din viață, parcă avea iar optsprezece ani. Se credea imun, dar iată-l victima hormonilor, ca un băiețandru.”

Este oare posibil ca Lucia să reușească să aducă bucurie în viața lui Richard după atâta timp? Poate face acesta pace cu trecutul? Va găsi Richard puterea să se ierte pentru greșelile făcute cu ani în urmă? Vor putea el și Lucia să își găsească împlinirea prin iubire, acum, la bătrânețe?

„Purta în cârcă un bagaj înfiorător de amintiri; bun, la vârsta lui toată lumea are un trecut, numai că al său era greu ca o stâncă.”

Lucia și Richard au o nouă șansă la fericire, chiar și una târzie. Niciodată nu e prea târziu. Viața merge înainte, oricât de greu ar fi. Cu curaj, cu speranță în suflet poți zări lumina de la capătul tunelului. Evelyn este un exemplu în acest sens. Ea este lumina din viața lor, este speranța că poți merge mai departe.

Blândețea Luciei – ironic, cu Richard era foarte directă și cinică! – o ajută pe Evelyn să se deschidă sufletește, să își depășească „defectul” de vorbire, să prindă curaj, să privească în trecut.

A fost crescută de bunica ei într-un sat din Guatemala, alături de cei doi frați mai mari, fără tată și mamă, plecați departe de casă pentru o viață mai bună. Bunica este cea care o iubește, o îngrijește, îi insuflă putere, curaj, credință. Dar nu o poate proteja de ura și răzbunarea celor fără suflet, nu îi poate alina sufletul atunci când este maltratată și violată cu cruzime. Pentru frații ei nu mai există salvare dar pentru Evelyn, bunica nu își pierde speranța. Știe că doar departe de țară, în America alături de mama sa, nepoata ei poate duce o altă viață. Chiar dacă va fi printre străini, știe că Evelyn va reuși să o ia de la capăt, oricât de greu ar fi. Iar viața îi va da dreptate!

După multe peripeții, ajunge la Chicago, la mama sa, recăsătorită și cu doi copii mai mici, trăiește alături de ei o perioadă în care „va învăța” să se acomodeze, merge la cursuri de limba engleză, muncește, începe să simtă, încetul cu încetul. Relația cu mama ei nu este strălucită dar frații mai mici îi dau putere să meargă mai departe. Din păcate, o întâmplare nefericită ce se putea termina tragic o silește să fugă. Încă o dată! Nu poate avea liniște, nu are cine să o apere, nu mai este în siguranță.

Dar unde te poți ascunde într-o țară străină, fără acte, fără prieteni, departe de cei dragi? Surprinzător, chiar mama ei o ajută. Reușește să o trimită în New York, la o familie înstărită, ca bonă a fiului lor grav bolnav. Aici va locui, își va duce existența, sub o identitate falsă, va fi iubită, apreciată. Prin bunătatea sa, Evelyn va aduce lumina în viața acestui copil, va iubi, va fi iubită, va aduce alinare unui suflet distrus fizic și psihic, va simți căldură sufletească ca atunci când era copil, lângă bunica in Guatemala.

Aici, în New York, printre străini, Evelyn își va găsi salvarea. Surprinzător, un accident de mașină, un bărbat ursuz și morocănos și o femeie „nebună” cu un câine după ea, aveau să o învețe să trăiască cu adevărat. Aici, avea să facă pace cu trecutul.

Cine sunt cei care s-au răzbunat atât de crunt pe Evelyn și care a fost motivul? Ce întâmplare nefericită o determină să fugă la New York? Cum vor reuși eroii noștri să o scoată la capăt fără ca poliția să fie implicată? Ce le rezervă destinul în continuare? Citiți cartea!

Trei destine diferite dar unite prin iubire. Tragediile din viața lor au lăsat cicatrici, dar iubirea îi va învăța să trăiască, să ierte, să privească în viitor cu zâmbetul pe buze. În mijlocul iernii, Lucia, Richard și Evelyn vor simți vara în suflet .

„În toiul iernii, aflam în sfârșit că port în mine o vară de neînvins.” – Albert Camus

Mulțumim Libmag pentru cartea Dincolo de iarna de Isabel Allende oferită pentru recenzie

Listă cărți Isabel Allende

Recenzii și prezentări cărți Isabel Allende

Recenzii și prezentări cărți Editura Humanitas

Cartea a fost menționată în Top 10 cărți de citit iarna