Dincolo de iubire de Lisa Kleypas, Editura Miron – recenzie

Dincolo de iubire  

(Dream Lake – 2012)

Lisa Kleypas

Editura Miron

Traducere: Gabriela Dinulescu Marin

367 pagini

• Seria Friday Harbor – recenzie serie

1. Parfumul dragostei (Christmas Eve at Friday Harbor – 2010) – recenzie 
2. Strada iubirii (Rainshadow Road – 2012)
3. Dincolo de iubire (Dream Lake – 2012)
4. Golful dragostei (Crystal Cove – 2013) – recenzie

Alex Nolan este cinic, plin de amărăciune. Este unul din cei trei frați care locuiesc în Friday Harbor, dar nu seamănă nici cu Sam, nici cu Mark. Cei doi cred cu adevărat în dragoste, sunt dispuși să riște pentru a avea o șansă la fericire. Dar Alex se luptă cu propriii lui demoni, înarmat cu sticla de whisky și trăiește în iadul personal.
Zoe Hoffman este întruchiparea blîndeții și a romantismului. Cînd îl cunoaște pe frumosul și fascinantul Alex Nolan, toate instinctele o avertizează să o ia la fugă. Chiar și Alex îi spune acest lucru. Dar Zoe este atrasă de el și încearcă să-l facă să privească viața cu alți ochi. Și să creadă că dragostea nu este numai pentru nesăbuiți.
Zoe și Alex sînt ca apa și uleiul, focul și gheața, lumina și întunericul. Dar uneori este nevoie doar de o rază de soare pentru ca întunericul să fie alungat, iar iubirea să poată traversa timpul, rațiunea și spațiul, pentru a pune stăpînire pe două inimi care o așteptau.

Dincolo de iubire este o carte deosebit de romantică, emoţionantă, condimentată din loc în loc cu replici pline de umor, iar elementele de paranormal dau un plus de savoare lecturii.

Alex Nolan era cel mai mic dintre cei patru copii ai unui cuplu de alcoolici şi el resimţise cel mai tare efectele disfuncţionalităţii familiei lor. După ce fraţii lui mai mari plecaseră cu toţii de acasă, Alex rămăsese să suporte singur indiferenţa, iresponsabilitatea şi cinismul părinţilor lui, a căror degradare fizică şi morală era din ce în ce mai vizibilă. Zilele în care părinţii lui uitau cu totul de el erau cu mult mai bune decât acelea în care le stătea în drum, aceştia găsind diverse motive absurde să îl plesnească. Pentru a putea rezista, Alex învăţase să se autoprotejeze emoţional, devenind cinic şi înconjurându-şi inima cu un strat de gheaţă, refuzându-şi orice emoţie sau speranţă.

„Nu poţi fi rănit atunci când nu simţi nimic şi nu te încrezi în nimeni, atunci când îţi renegi orice slăbiciune sau nevoie.”

Căsătoria cu Darcy, o femeie frumoasă şi egoistă, fusese un eşec, certându-se în permanenţă şi neînţelegându-se decât în pat. După ce ea îl părăsise, Alex nu încercase să o aducă înapoi, fiind de acord cu divorţul şi cedându-i întreaga avere, în ciuda faptului că afacerea lui din domeniul construcţiilor era în prag de faliment datorită crizei financiare.

În momentul în care Alex a întâlnit-o pentru prima dată pe Zoe, o femeie frumoasă ce deţinea împreună cu verişoara ei Justine o pensiune, ea ocupându-se de partea de bucătărie, a avut un adevărat şoc, simţind pentru ea emoţii pe care nu le cunoscuse până atunci.

„Alex a înţeles pe loc că o încurcase. Era genul de belea în care nu mai intrase niciodată. O singură privire în ochii mari, albaştri şi s-a predat pe loc. Fusese făcut knockout.”

„Părea coborâtă dintr-o revistă vintage, o blondă apetisantă cu păr rebel, cârlionţat. Natura fusese mai mult decât generoasă cu ea, dându-i mai multă frumuseţe decât i-ar fi trebuit cuiva.”

Dar Alex nu-şi permitea luxul să devină vulnerabil emoţional. Încercând să rămână detaşat de ea, s-a cufundat tot mai mult în muncă asiduă în timpul zilei, fiind un tâmplar extrem de priceput, ajutându-l pe fratele lui Sam la renovarea unei case vechi pe care acesta o cumpărase, iar seara amorţindu-şi simţurile în băutură.

Printr-o conjunctură de împrejurări, Alex a fost angajat să renoveze o casă veche în care urma să se mute Zoe şi bunica ei Emma, grav bolnavă, care îşi pierdea minţile încetul cu încetul, alternând momentele de luciditate cu cele de confuzie totală.

După o zi epuizantă de muncă, Alex a adormit răpus de oboseală, fără să mai apuce să bea ceva. A doua zi dimineaţă a avut un şoc cumplit, descoperind că îi tremurau mâinile şi îi era cumplit de greaţă, realizând îngrozit că ajunsese alcoolic, întocmai ca şi părinţii săi. Şocat de revelaţie, a hotărât să se lase complet de băutură, o decizie extrem de grea, ţinând cont că un strop de alcool l-ar fi ajutat să atenueze efectele cauzate de abstinenţa bruscă.

Din fericire, a primit un sprijin neaşteptat din partea lui Zoe care, fără să-l judece, a intuit imediat ce l-ar putea ajuta, oferindu-i o cafea cu frişcă şi zahăr şi o porţie generoasă de mâncare delicioasă, care a avut un efect miraculos asupra lui.

„Schimbarea era de-a dreptul miraculoasă. Durerea de cap îl părăsise, tremurul dispăruse. Era învăluit de gusturi, de căldură… ca şi cum s-ar fi îmbătat din mâncare.”

Alex se simţea foarte atras de Zoe, dar nu se putea lăsa dus de val. Dezgustat de sine, era convins că dacă ar avea o relaţie cu Zoe, i-ar distruge acesteia întreaga inocenţă şi bunătate, transformând-o într-o persoană cinică şi rea, întocmai ca şi Darcy.

„Era atras de ea, copleşitor de mult. Voia de la ea lucruri pe care nu şi le mai dorise de la nimeni, dincolo de sex. Dar nimic din toate astea nu era posibil. Se simţea ca pe marginea unei stânci, luptându-se să nu cadă în timp ce un vânt puternic îl împingea de la spate.”

Perioada următoare a fost cumplită, dar Alex a dovedit multă determinare şi o hotărâre neclintită, decis să scape de viciul ce îi distrusese pe părinţii lui. Momentele petrecute dimineaţa în pensiunea lui Zoe, unde venea să ia micul dejun, erau ca o oază plină cu apă într-un deşert arid.

„A reuşit să se relaxeze şi să respire normal. Ceva care aducea a euforie l-a cuprins, un sentiment plăcut, de căldură. Zoe se învârtea în bucătărie, mesteca în oale, turna lapte în carafe şi sporovăia degajat, fără să aştepte vreun răspuns de la el. Nu avea nici cea mai mică idee ce spunea acolo, ceva despre diferenţa dintre o brioşă cu cacao şi una cu ciocolată, dar sunetul vocii ei îl învăluia ca o pătură moale.”

Zoe Hoffman părea exact opusul lui Alex. Bună, blândă, din cale afară de optimistă, având un efect reconfortant asupra celor din jurul ei, deşi nici cu ea viaţa nu fusese prea blândă. Părăsită de mamă încă de copil, avusese de înfruntat şi răceala tatălui, care o abandonase în grija bunicii, Emma, care-i oferise însă multă căldură şi bunătate. Frumuseţea ei nu fusese un avantaj, bărbaţii tratând-o mai degrabă ca pe un trofeu de cucerit, iar când crezuse în sfârşit că a găsit pe cineva care o iubea pentru persoana ei, a descoperit cu durere, după un an de la căsătorie, că soţul ei era gay, părăsind-o pentru un bărbat.

Zoe punea mult suflet în mâncărurile ei, care aveau adesea un efect magic, producându-le o stare de bine celor ce le consumau.

Alex i-a făcut o impresie puternică încă de prima dată când l-a întâlnit.

„Un bărbat extraordinar de frumos, cu trăsături austere perfecte, cu ochi strălucitori. Care părea să-şi fi pierdut însă iluziile, orice speranţă sau urmă de tandreţe.”

Curând, Zoe a descoperit că, dincolo de aparenţă, Alex putea dovedi multă bunătate şi tandreţe în anumite momente dar, adânc rănit sufleteşte în trecut, refuza să lase garda jos. Cu multă înţelegere, Zoe l-a sprijinit necondiţionat în momentele lui grele, având grijă să nu-l preseze prea tare, lăsându-i suficient timp şi spaţiu, realizând că doar el singur trebuie să-şi găsească adevăratul drum în viaţă.

„Uneori, şi-a spus, poţi salva o persoană de la un necaz. Dar sunt anumite lucruri de care te poţi salva singur.
Nu putea face altceva pentru Alex decât să spere.”

Din păcate, deşi a realizat că se îndrăgostea tot mai tare de el, Zoe şi-a dat seama că Alex nu era încă pregătit pentru o relaţie cu ea. Optimismul ei incurabil o făcea însă să spere, având curajul la un moment dat să-şi declare fără echivoc sentimentele ei faţă de el.

Spiritul se trezise la un moment dat într-o casă veche, fără să ştie prea bine cine era şi de ce era acolo. Mai multe persoane au venit şi au plecat, dar el nu putea să părăsească acel loc, până într-o zi când a apărut Alex, singurul care îl putea vedea şi auzi. Ca şi cum era firesc, Spiritul l-a urmat, mergând oriunde se ducea acesta şi amestecându-se în conversaţiile lui. Exasperat, Alex nu se putea abţine să nu-i dea replica de mai multe ori, spre stupoarea celor din jur, care nu înţelegeau la ce se referă. M-am amuzat de mai multe ori când Spiritul a punctat câteva remarci pertinente.

„- Am un program foarte încărcat.
Spiritul i s-a adresat atunci lui Zoe, deşi ea nu îl putea auzi.
– Vrea să spună că preferă să stea singur şi să-şi bea minţile.”

Încetul cu încetul, piesele puzzle-ului se adună şi realizăm că Spiritul avusese cândva o legătură apropiată cu Emma, bunica lui Zoe, povestea din trecut având şi ea un farmec aparte.

Finalul, deosebit de dramatic, ne face să ne stea inima în loc, părând că o profeţie dureroasă s-a împlinit, dar un miracol se produce, aducând după sine mai multe revelaţii, iar Spiritul îşi îndeplineşte menirea pe Pământ, găsindu-şi liniştea şi împlinirea.

„Nu te voi uita niciodată, aşa cum nu voi uita felul enervant în care cântai, comentariile tale nesuferite sau faptul că mi-ai salvat viaţa. Ai devenit prietenul meu într-o perioadă în care nu realizam că aş avea nevoie de unul. Şi m-ai făcut să înţeleg că moartea nu este cel mai rău lucru – ci să mori fără să fi iubit pe cineva.”

O carte ce te face să crezi în suflete pereche, în magia iubirii ce poate alunga demonii întunericului şi tristeţea, aducând căldura, lumina şi speranţa, ajutând două inimi să se găsească şi să bată la unison!

„Zoe l-a privit în ochii calzi, albaştri. Ochii în care o femeie s-ar putea uita o viaţă întreagă.”

Cărțile autoarei Lisa Kleypas pot fi comandate pe elefant.ro, libris.ro, librariadelfin.ro, librarie.net, emag.ro, carturesti.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Miron

Recenzii și prezentări cărți Lisa Kleypas