Doamna Tan și cercul binelui de Lisa See, Editura BOOKZONE – recenzie
Doamna Tan și cercul binelui
(Lady Tan’s Circle of Women – 2023)
Lisa See
Editura: BOOKZONE
An aparitie: 2024
Nr. pagini: 432
Traducere din limba engleza de Cornelia Marinescu
De aceeași autoare: Insula femeilor mării, Frumoasele chinezoaice, Dragostea florii de bujor, apărute la Editura Bookzone și Floare-de-Zăpadă și evantaiul secret, apărută la Editura RAO.
Născută în 1955 la Paris, este o scriitoare americană cu ascendență chineză. Și-a petrecut o mare parte din viață la Los Angeles, în special în Chinatown, ocupându-se de organizarea multor evenimente culturale menite să sublinieze importanța acestui oraș și a celebrului său cartier. Lisa See a fost întotdeauna intrigată de poveștile pierdute, uitate sau ascunse în mod deliberat, întâmplări petrecute în trecut sau în lumea de azi. În prezent autoarea locuiește la Los Angeles.
Inspirată de viață extraordinară a unei femei doctor din China secolului al XV-lea, povestea creată de Lisa See ne invită să descoperim, prin ochii lui Tan Yunxian, lumea misterioasă din timpul înfloritoarei dinastii Ming. Într-o societate condusă de bărbați și guvernată de ierarhii stricte, regulile impuse femeilor sunt și mai aspre. Fetele din familiile importante învață de la o vârstă fragedă că menirea lor este să devină soții și mame. Și nimic mai mult. Totuși micuța Yunxian începe să creadă că poate fi mult mai mult, atunci când bunica sa paternă îi propune să învețe cum să trateze eficient bolile femeilor, întrucât niciun doctor bărbat nu poate interacționa în mod direct cu pacientele. Pe măsură ce Yunxian deprinde principiile medicinei tradiționale chinezești și examinează primele cazuri alături de bunica ei, descoperă că vindecarea bolilor este parte din menirea sa. Dorința ei nu este însă sprijinită de toți membrii familiei sale, astfel că Yunxian trebuie să lupte pentru a salva viețile femeilor. Uneori, singurul sau sprijin este Meiling, fiica moașei cu care bunica sa colabora adesea. Însă într-o lume plină de intrigi, până și prietenia de-o viață cu Meiling este pusă la încercare.
În ciuda limitelor de neconceput impuse femeilor, poveștile scrise de Lisa See sunt dominate de calitățile acestora. – Washington Post
Doamna Tan și cercul binelui îți oferă tot ce ți-ai putea dori de la o poveste emoționantă despre prietenia dintre femei. – Katie Couric Media
Bazată pe scrierile unui medic femeie atestat istoric în timpul dinastiei Ming, acest roman desăvârșit al lui L. See oferă cititorilor povestea unor vieți captivante, trăite într-o cultură fascinantă. – Booklist
Fermecătoare… remarcabilă… plină de detalii istorice… Într-o lume în care femeile se bucură de prea puțină libertate, prieteniile dintre ele modelează o carte care emoționează prin delicatețea trăirilor. – Kirkus Reviews
Această poveste minunată și atent documentată este inspirată de viață, iubirea și prieteniile unei remarcabile femei doctor din China secolului al XV-lea. – Serendipity Magazine
Doamna Tan și cercul binelui este una din cele mai frumoase, captivante și interesante cărți pe care le-am citit anul acesta, povestea fascinantă a unei lumi de demult, cu tradiţii şi obiceiuri străvechi, lumea Chinei secolului al XV-lea. Lisa See a reușit să dea viață nu numai unor personaje extraordinare, ci unei întregi culturi, atât de diferită de a noastră. Dincolo de porțile impunătoare ale locuințelor și superbelor grădini ale acestora în care și-a dus viața protagonista cărții, numite Conacul luminii de aur, respectiv Grădina desfătărilor înmiresmate, dincolo de strălucirea elitelor din timpul dinastiei Ming, se află o lume închistată în tradiții, obiceiuri, mentalități și prejudecăți greu de înțeles pentru cineva din altă cultură.
În foarte micuțul colț de lume rezervat femeilor din familiile înstărite – odăile lor private – acestea învață cum să devină mame și soții, cum să devină mai degrabă un ornament prețios în colecția soților, care, pe lângă soție, puteau să-și ia câte concubine doreau și își permiteau. Și soarta concubinelor mi s-a părut tristă: familia lor de vindea de mici unei negustorese care le instruia în arta de a fi concubine (în cel mai bun caz).
Femeile sunt pregătite pas cu pas pentru a trece prin toate etapele vieții lor: de la „ zilele de lapte”, la „zilele acelor de păr”, de la „zilele de orez și sare” la „vremea șederii în liniște”.
Doamna Tan și cercul binelui începe în 1469 în timpul dinastiei Ming, pe vremea picioarelor legate, căsătoriilor aranjate și concubinelor. Povestea este inspirată de o femeie doctor din viața reală, Yunxian Tan, ale cărei cărți sunt folosite și astăzi în medicina tradițională chineză.
Foarte interesante mi s-au părut informațiile despre legarea picioarelor, despre care am mai citit, de altfel, și în alte cărți referitoare la China străveche, cu aceeași uimire. Fetiţelor chinezoaice, de la câțiva anișori li se legau picioarele pentru a rămâne foarte mici, lucru considerat un criteriu de frumuseţe, astfel încât, la maturitate, tălpile picioarelor arătau ca nişte cioturi (de unde şi mersul mărunt, specific), iar la bătrâneţe, nu mai puteau merge decât ajutate. Practica barbară de a lega picioarele le-a lăsat femeilor picioare atât de mutilate, încât erau în esență cu handicap. Yunxian a fost una dintre aceste femei și a continuat practica cu fiicele ei. Oricât de pionieră a fost ea în gândire și acțiune, ea era totuși încă o victimă a vremurilor, iar legarea picioarelor era singura modalitate de a asigura o căsătorie bună pentru fiicele ei, căci femeile cu picioarele nelegate erau considerate vulgare. Descrierile legate de acest obicei, deși fascinante, sunt brutale. Este greu de citit și de înțeles ce au îndurat fetele tinere pentru a fi dezirabile și pentru a-și dovedi dragostea pentru soț. Chiar mă gândesc care o fi originea acestui obicei, cum le-o fi venit ideea asta?!
Tan Yunxian este o tânără chinezoaică dintr-o familie de elită, de învățați, crescută în spiritul vechilor tradiţii, conform cărora menirea unei femei este de a sluji familia soţului şi de a-i dărui un fiu, trebuind să fie ascultătoare, cuminte şi supusă. De opinii sau păreri proprii nici nu putea fi vorba! După căsătorie, chinezoaicele încetează să aparţină propriei familii, trecând în proprietatea soţului şi a familiei acestuia. Căsătoriile sunt aranjate între familii, cei doi soţi cunoscându-se de cele mai multe ori chiar în ziua nunţii, situaţie în care se va afla şi Tan Yunxian.
Când mama lui Yunxian moare, lăsând-o orfană la o vârstă fragedă, copila este trimisă să locuiască cu bunicii ei, care o cresc cu dragoste, îi apreciază intelectul și o învață nu numai activitățile tradiționale ale femeilor, ci o inițiază și în lumea medicinei pentru femei, Yunxian devenind o parte a moștenirii familiei de a practica medicina. Ea învață de la bunica ei mai mult decât cum să trateze femeile. „Trebuie să vorbești dacă vrei să fii auzit.” Bunica ei este una dintre puținele doctorițe din China și o învață pe Yunxian pilonii medicinei chineze, cele Patru Examinări – a privi, a asculta, a atinge și a întreba – ceva ce un bărbat nu poate face niciodată cu o pacientă. Astfel, Yunxian învață despre bolile femeilor, dintre care multe sunt legate de naștere, alături de o tânără moașă în curs de formare, Meiling. Cele două fete leagă o prietenie care le va fi sprijin pe tor parcursul vieții, uneori, chiar singurul sprijin.
Moașele, deși necesare, erau disprețuite. Medicii nu se atingeau niciodată de sânge, lucru considerat impur, pe când moașele erau nevoite s-o facă, prin prisma meseriei lor. Iar asta făcea să fie disprețuite. Mi se pare foarte nedrept și fățarnic!
Dar când Yunxian este trimisă într-o căsătorie aranjată, soacra ei îi interzice să o vadă pe Meiling și îi interzice de asemenea să ajute femeile și fetele din gospodărie folosindu-se de pregătirea ei medicală. Yunxian trebuie să se comporte ca o soție ”adevărată” – să brodeze papuci pentru picioare legate, să recite poezii, să nască fii (pe care îi puteau ține alături de ele doar până la șapte ani, apoi erau luați și instruiți în partea reședinței destinată bărbaților) și să rămână pentru totdeauna între zidurile domeniului familiei, Grădina desfătărilor înmiresmate. Practic, pentru femei, acestea erau un fel de temnițe, întrucât nu aveau voie să pășească niciodată în afara lor. Lumea înconjurătoare era pentru ele o mare necunoscută, dar erau ”dresate” de mici să nu dorească să o exploreze în niciun fel.
Cum va putea o femeie ca Yunxian să se elibereze de aceste tradiții, să trateze femei și fete din toate nivelurile societății și să ducă o viață atât de importantă încât multe dintre remediile ei să fie încă folosite cinci secole mai târziu? Cum va putea puterea prieteniei să susțină aceste eforturi?
Pe lângă informațiile – evident minuțios documentate – despre cultura chineză, Lisa See aduce în acest roman un omagiu moștenirii ei și în special femeilor puternice. Lisa See este o scriitoare versatilă, care spune povești neștiute – sau trecute sub tăcere – despre femei din diferite timpuri și locuri, femei care nu s-au născut sub cele mai norocoase stele, dar care au răzbit numai și numai datorită lor! Romanele Lisei See sunt o încântare de citit, cu detalii culturale impecabile și atenție pentru acuratețea istorică, povești scrise cu multă delicatețe, considerație și empatie.
Mi s-a părut foarte frumoasă ideea de ”cercul binelui”: o femeie nu poate răzbi și trece cu bine prin viață fără să aibă în jur alte femei cărora să le pese de ea, acestea alcătuind ”cercul binelui”. Este atât de multă substanță în această poveste. Puterea prieteniei, a femeilor care se îngrijesc una pe cealaltă și se susțin reciproc este înfățișată în moduri impresionante, într-o epocă în care femeile nu aveau libertăți sau drepturi. Tema prieteniei și a dinamicii puterii în rândul femeilor din diferite clase sociale este o temă primordială în acest roman extraordinar, pe care îl recomand cu drag!
Doamna Tan și cercul binelui este o poveste uluitoare despre femei care ajută alte femei. Este, de asemenea, o reimaginare triumfătoare a vieții unei femei care a fost remarcabilă în timpul dinastiei Ming și care ar fi considerată remarcabilă și astăzi.
Aproape că pot să-i aud vorbele sfidătoare. „Nu ești un doctor adevărat. Ești doar o femeie.” Mi-aș dori să fiu un arbore gingko bătrân de trei sute de ani, cu rădăcini adânci, care îl fac să rămână în picioare chiar și în fața celor mai puternice furtuni. În schimb, mă simt ca o mlădiță în mijlocul taifunului, care încearcă disperată să reziste.
6 Comments
Ana Sylvi
Foarte frumoasa si interesanta recenzia, o lectura din care avem prilejul sa aflam multe. Deja imi atrasese atentia cartea, acum pot spune ca mi-ai starnit si mai mult interesul cu cele scrise aici despre ea. Multumesc!
Oli
Cu mare drag! Multumesc si eu! Chiar e o carte foarte interesanta.
Tyna
Minunată recenzie! O carte deosebit de interesantă, pe care vreau să o citesc și eu! Mulțumesc mult pentru recomandare! ❤️
Oli
Multumesc!❤ Ti-o recomand cu mare drag, o sa-ti placa sigur!
Mirela Barbălată
Cât de bine se simte că ți-a plăcut cartea! M-ai făcut tare curioasă și vreau să descopăr povestea. Sunt sigură că este o poveste ftumoasa, dar și tristă. Să citești și să știi că multe aspecte s-au întâmplat cu adevărat (ex.obiceiul picioarelor legate) este foarte trist.
Felicitări pentru frumoasa recenzie!
Oli
Multumesc, Mirela! Mă bucur că te-am tentat, chiar e o carte deosebită, merită citită!