Dragoste interzisă de Susan Johnson, Editura Elis, Colectia Love’s Magic – recenzie

Dragoste interzisa (Outlaw)

Susan Johnson

Editura Elis

Colectia Love’s Magic

Traducere: Daniela Darie-Truția

477 pagini

• Seria Carre

1. Dragoste interzisă – Editura Elis – Outlaw – 1993

2. Puterea dragostei – Editura Elis – To Please a Lady – 1999

Ea era o blondă pătimașă și însetată de iubire. El era frumos ca un zeu al dragostei, neîmblânzit ca un demon al întunericului și irezistibil ca păcatul, umplând-o de extaz și dorințe imposibile.

Seducătorul lord scoțian și tânăra englezoaică ar fi trebuit să se urască de moarte, dar când enigmatica Elizabeth Graham a apărut în calea lui, Johnnie Carre a descoperit, uluit, că o dorește nebunește, aproape dureros, că simte nevoia să-i cunoască taina și s-o păstreze lângă el pentru totdeauna.

Va reuși, oare, furtuna pasiunii dezlănțuite să învingă vrăjmășia ce dăinuie de veacuri dintre familiile lor?Ce va alege Johnnie Carre, pus în fața alternativei: avere sau femeia adorată?

”Fascinant… Stilul autoarei americane triumfă într-o lectură încântătoare, care abundă în scene de dragoste încărcate de senzualitate.” – Los Angeles Herald Examiner

”Romanele sale conturează eroine puternice și inteligente, bărbați duri și cu voința de oțel, tensiune sexuală și senzualitate magnifică, îngemănând secole de istorie adevărată. Cine poate reuni toate acestea într-o carte este un autor de cea mai înaltă clasă.” – Romantic Times

”Scenele de dragoste ale lui Susan Johnson scânteiază, incendiază și mistuie totul!” – Affaire de Coeur

Dragoste interzisă este o spectaculoasă carte historical-romance, bine documentată din punct de vedere istoric, cu o acțiune deosebit de intensă, personaje puternice și fascinante, sentimente clocotitoare și multe scene fierbinți.

Autoarea dovedește multă imaginație în descrierea momentelor de dragoste, foarte încinse și pline de tensiune sexuală, fără să se zgârcească deloc la detalii. Scena în care sunt implicate și bijuteriile este deosebit de spectaculoasă, de o senzualitate incandescentă.

Acțiunea se petrece în Scoția anului 1704, într-o perioadă extrem de frământată istoric, social și politic. Anglia se afla într-un război îndelungat cu Franța, iar Parlamentul scoțian prinsese momentul prielnic pentru a-și cere independența.

Tensiunile dintre englezi și scoțieni atinseseră cote alarmante, veșnica dușmănie afirmându-se mai pregnant  ca niciodată.

Johnie Carre, conte de Ravensby, era un tânăr scoțian puternic, hotărât, curajos, năvalnic, neîmblânzit, arogant și sigur pe el care, la doar douăzeci și cinci de ani, dusese o viață extrem de intensă. Luptase în război de partea Franței, sub conducerea unchiului său, revenind în Scoția la doar șaptesprezece ani pentru a prelua titlul de conte și conducerea clanului Carre, care îi reveniseră în urma asasinării mișelește a tatălui său.

Brunet cu ochi albaștri, cu un corp ca de zeu, Johnie era un afemeiat notoriu, căpătându-și o binemeritată reputație de ”armăsar din Middle Marches”, femeile oferindu-i-se practic pe tavă, chiar dacă erau deja căsătorite.

Fratele lui, Robbie, pe care-l iubea nespus, îi călca deja pe urme la doar opsprezece ani.

În momentul în care Harold Godfrey, conte de Brusisson, guvernator al Angliei, îl răpește pe Robbie, într-un gest gratuit de ură, Johnie vede roșu în fața ochilor, căutând cu febrilitate o cale să-l elibereze cât mai repede, iar cea mai bună soluție pe care o găsește este aceea de a o răpi pe Elizabeth Graham, fiica lui Godfrey, pentru a propune ulterior schimbul de ostatici.

Elizabeth Graham era o tânără superbă de douăzeci și patru de ani, blondă cu ochi verzi ca smaraldele, rămasă văduvă de curănd după un mariaj nefericit de opt ani. Așa cum se întâmpla adesea în acea vreme, fetele erau privite de tații lor ca o monedă de schimb, un mijloc de a realiza alianțe avantajoase și de a-și spori averea, astfel că Godfrey o măritase pe Elizabeth la doar șaisprezece ani cu lordul Hotchane, ce avea șaptezeci de ani la acea vreme. Moartea acestuia o lăsase extrem de bogată pe Elizabeth, iar tatăl ei uneltea deja să o mărite din nou într-un mod avantajos pentru el. Dar Elizabeth, abia scăpată din constrângerile la care o supusese vârstnicul ei soț, având avantajul averii în bani lichizi pe care o moștenise, nu mai avea de gând să permită nici unui bărbat să o mai controleze.

Deosebit de curajoasă, Elizabeth acceptă senină captivitatea în castelul contelui de Ravensby, înțelegând motivațiile acestuia, așteptând liniștită schimbul de ostatici, care era convinsă că se va face cât mai curând, cunoscând caracterul infect al tatălui său și dorința acestuia de a o folosi în propriile lui scopuri.

Deși Johnie, care nu se poate abține să nu o admire pa Elizabeth, încearcă să se țină cât mai departe de ea în săptămâna cât a ținut-o ostatică, conștient de barierele ce-i despărțeau, în ultima noapte de dinaintea eliberării ei pasiunea reciprocă dintre cei doi izbucnește controlat, petrecând o noapte fierbinte împreună.  Cu toate acestea, amândoi erau conștienți că o relație dintre ei era practic imposibilă, întrucât interesele politice nu se schimbaseră peste noapte și nici vechii dușmani nu încheiaseră pace.

”Îi despărțeau cerul și pământul.

Îi despărțeau popoare întregi.

Îi despărțeau cauze, motive și reguli de protocol.

Iar ei știau.”

Cu toate acestea, după patru luni intense în care Johnie își continuase aventurile amoroase, participase activ la lucrările parlamentului și se ocupase de comerțul cu mătăsuri, vinuri fine și alte articole de lux ce-i asiguraseră prosperitatea până atunci, tot nu reușise să o uite pe Elizabeth, a cărei amintire îi revenea obsesiv în minte în cele mai neașteptate momente.

Astfel, în momentul în care află că ea va participa la o nuntă, Johnie acționează impulsiv și se prezintă și el acolo, uluindu-i pe toți, întrucât se știa că el detesta nunțile.

Atracția explozivă dintre ei izbucnește din nou, imposibil de stăvilit, iar cei doi petrec o perioadă plină de pasiune împreună. Cu toate acestea, Johnie se întoarce la Edinburgh, conștient că o relație cu o englezoaică, fiica unui dușman de temut al scoțienilor, i-ar zdruncina serios credibilitatea în ochii propriului clan.

La două luni după aventura lor fierbinte, Elizabeth constată cu multă bucurie că rămăsese însărcinată, ea dorindu-și cu ardoare un copil al ei. Cu tristețe însă, Elizabeth se gândește că nici nu avea vreun rost să-i dea vestea lui Johnie, pe care simțea că-l iubea nespus, întrucât acesta îi mărturisise că avea deja mai mulți copii cu câteva femei măritate, pe care nu-i recunoscuse, iar atitudinea lui la despărțire îi arătase clar că dorința pentru independența țării sale era mai presus de orice alt sentiment l-ar fi putut avea.

Pentru a-și proteja copilul de uneltirile tatălui său și ale fiilor lui Hotchane, care fiecare dintre ei dorea să o mărite în propriile scopuri, Elizabeth acceptă cererea în căsătorie a lui George Baldwin, un vecin cumsecade, moral și inimos, îndrăgostit până peste cap de ea.

Vestea iminentei căsătorii a lui Elizabeth cade ca un trăznet asupra lui Johnie, care realizează imediat și motivul pentru aceasta. Acționând impulsiv, Johnie adună peste trei sute de oșteni și, pornind ca o vijelie, ajungând exact la timp pentru a o răpi pe Elizabeth din fața altarului.

Elizabeth este furioasă și se opune categoric la început, îndurerată la gândul că el venise pentru copil și nu pentru ea. Fiind un adevărat războinic și nu un filozof,  Johnie nu înțelegea prea bine nici atitudinea ei și, de fapt, nici propriile lui motive, realizând doar că ideea de a o pierde pe ea și pe copilul lor îi provoca o durere viscerală.

”- Uite ce e! suspină el, descurajat. Nu știu exact ce înseamnă cuvântul ”iubire”, deși noi doi ne-am contrazis mereu privitor la o definiție exactă. Dar dacă dragostea înseamnă să-mi fie dor de tine și să te doresc atunci când știu că n-ar trebui, și c-aș fi de-o mie de ori mai fericit să nu mă gândesc la fiica unui blestemat de englez ca Harold Godfrey – ei bine, atunci nenorocirea pe care o îndur acum se cheamă dragoste.”

După un scurt timp în care încearcă zadarnic să o convingă cu vorba bună să se căsătorească cu el, Johnie, care era obișnuit să-și impună de fiecare dată voința sa de fier, decide că a venit timpul să ia o decizie radicală, seducând-o și organizând în grabă o nuntă în dormitor.

”Era o epocă a suveranității bărbaților. Părerile femeilor nu contau prea mult.”

Rezistența lui Elizabeth va ceda curând, aceasta realizând că, practic, de dragul ei, Johnie și-a dat peste cap întreaga lui viață, în condițiile în care nimic nu-l obliga la acest lucru.

”- Greșești! Replică Johnie, privind-o țintă, cu ochii unui străin. Mi-am schimbat toată viața de dragul tău.

Elizabeth nu-l văzuse niciodată astfel: nici urmă din farmecul lui jucăuș de până atunci. Nici urmă din asprimea de mai adineauri.

– Iartă-mă, murmură ea, înțelegând dintr-o dată cât fusese de egoistă când îi nesocotise sentimentele.”

Urmează o perioadă idilică petrecută împreună, în care cei doi realizează cu surprindere că, pe zi ce trecea, se îndrăgosteau tot mai mult unul de altul, fiecare simțind un dor nebun în absența celuilalt.

Curând însă, nori amenințători le amenință relația, vechii dușmani neîncetând să comploteze contra lor, iar cei doi vor trece prin clipe cumplite, inclusiv viețile lor fiind puse în pericol.

Este remarcabilă transformarea lui Johnie din tânărul flușturatic și impetuos, care trecea cu ușurință de la o relație la alta, într-un bărbat profund îndrăgostit, fidel și onorabil, capabil de multă tandrețe și orice sacrificiu pentru persoana iubită.

Elizabeth, focoasă, bună, sinceră și inteligentă, capitulează complet în fața dragostei, renunțând la ideea de independență în fața perspectivei unei vieți împlinite alături de bărbatul pe care-l iubea nespus. Elizabeth a dat dovadă de o puternică forță a spiritului, înfruntându-și cu curaj dușmanii și acționând cu multă vitejie pentru salvarea bărbatului iubit.

După multe momente tensionate, cartea ne oferă un epilog fericit, plin de speranță pentru cei doi protagoniști.

”În acea clipă, Johnie o simțea nu numai ca prezență fizică, ci ca un abur care-i umplea inima și sufletul, de parcă un suflu mistic ar fi pătruns înlăuntrul ființei lui, marcându-l pe vecie.

– Tu ești toată viața mea… murmură el. Aerul pe care-l respir, bucuria și plăcerea de a trăi.”

Am inclus cartea în Top 10 cărți romantic-erotice historical și în Top 10 cărți historical-romance în care un scoțian este cucerit de o englezoaică