Edda. Povești din mitologia nordică de Snorri Sturluson, Editura Herald, Colecția Princeps – recenzie

(Snorri Sturluson. Edda – 1900)

Snorri Sturluson

Editura Herald

Colecția Princeps

Nr. de pagini: 224

Legendele și miturile nordice au fost întotdeauna o inspirație pentru scriitori și creatori de filme, seriale de televiziune, desene animate sau diverse forme de artă. În ultimii ani, au devenit foarte cunoscute odată cu apariția diferitelor producții având în centru vikingi, oameni ai Nordului sau chiar zei.

Numeroși scriitori au preluat, la rândul lor, mituri sau zeități din vechea mitologie nordică, astfel creând minunate opere, înspre bucuria și delectarea iubitorilor de lecturi bune. Printre primii care au consemnat în scris aspecte legate de mitologia nordică se numără Snorri Sturluson, un aristocrat și cărturar islandez din prima jumătate a secolului al XIII-lea, în opera sa Edda.

Edda este formată din trei părți: Păcălirea lui Gylfi, care ocupă cea mai mare parte din ediția de față, Discursul despre poezie, cu un fragment tradus și aici și Catalogul prozodic. Ultimele două părți se referă, cu predilecție, la meșteșugul poeziei vechilor skalzi, însă prima parte are o vastă expunere a miturilor nordice, referitoare la zei și alte creaturi, la Yggdrasil, cosmogonie și multe alte aspecte.

Snorri începe într-un mod inedit, cu o teorie conform căreia vechii zei nordici, Æsir, ar fi fost muritori proveniți din vechea Troie, care după căderea cetății ar fi luat calea nordului, ajungând oameni faimoși la miazănoapte și căpătând statut de zei. De fapt, aceasta este o explicație dată de Snorri în calitatea sa de creștin al epocii sale, dar și de islandez, încercând cumva să pună un val de legendă mai degrabă decât de erezie pe credințele considerate păgâne. Islanda a fost printre ultimele teritorii scandinave creștinate, o insulă destul de izolată, aflată într-adevăr ulterior sub influența norvegienilor și a danezilor.

Începutul povestirii duce deci cititorul în direcția acestei explicații dorită de Snorri, însă continuă într-un mod care îi permite acestuia să redea fără prea multe complexe de natură religioasă vechile mituri. Astfel, rolul de moderator îi revine unui rege pe nume Gylfi, care, curios să afle de unde au venit Æsir-ii și orice informații putea aduna despre ei, pornește înspre Ásgard pe ascuns, sub un nume secret, Gangleri. Æsir-ii au aflat de toate acestea, așadar a fost întâmpinat de trei din neamul lor, cu nume tainice: Cel Înalt, Cel La Fel De Înalt și Al Treilea. Se sugerează că ei ar fi stăpânit artele magice ale iluziei. De aici încolo, începe să se desfășoare o povestire în ramă, unde cei trei îi răspund așa-zisului Gangleri întrebărilor pe care acestea le are referitor la neamul lor și la fapte din trecut.

Primele dezvăluiri se referă la zei, în frunte cu Ódin, tatăl tuturor, zeul care a plătit prețul înțelepciunii cu ochiul său și la soția lui, Frigg. Sunt descrise lumile felurite, Hăul Căscat, Tărâmul Muspell cel de foc, Tărâmul Ceții. Uriașul Ymir este cel ce a stat la obârșia neamurilor, a uriașilor-de-chiciură, un fel de corespondent al titanilor din mitologia greacă. Ulterior a apărut în chip miraculos și neamul zeilor, aceste neamuri urmând a se înrudi adesea de-a lungul timpului, prin fel și fel de relații care s-au înfiripat între ei.

Este explicată apariția soarelui, a lunii și a stelelor. Apar cei mai importanți zei: Thór cel puternic, mânuitorul ciocanului Mjölnir; Njörd și Skaldi cu fiul lor Freyr și fiica Freyja; Týr cel viteaz și înțelept; Heimdall, zeul cel Alb, gardianul zeilor; Bragi, mânuitorul cuvintelor, cel dintâi dintre poeți și soția lui, Idun, păstrătoarea merelor tinereții; Höd, zeul orb; Baldr, cel mai frumos și iubit dintre zei; Vídar cel puternic; Áli sau Váli; Ullr arcașul; Forseti cel din Glitnir și, bineînțeles, vestitul Loki, care cu soția sa Sigyn a avut un fiu pe nume Nari (sau Narfi), iar cu uriașa Angrboda trei odrasle teribile: lupul Fenrir, Marele Șarpe și pe Hel, zeița lumilor de jos.

Povestirea continuă cu prezentarea mai amănunțită a zeițelor mai mari și mai mici, în frunte cu Frigg și Freyja, precum și a valkiriilor.

Se vorbește despre Yggdrasil, frasinul care susține lumile, puternic și fragil deopotrivă; despre Valhöll, marile săli ale lui Ódin unde Ostașii fără Seamăn ospătează și se luptă, în timp ce Ódin se hrănește doar cu vin. Alături de Ódin stau cei doi corbi, Hugin și Munin (Gândul și Memoria), iar pe lângă aceștia sunt prezențați caii zeiești, corăbiile, altfel zis tot ce făcea parte dintr-o gospodărie de căpetenii se găsea oglindit la scară mult mai mare la curțile zeilor.

În afară de Æsir-i și uriași, sunt prezentate și alte rase, cum ar fi gnomii (veți vedea acolo nume cunoscute, mai ales fanilor lui Tolkien), elfii albi și negri, precum și Vanir-ii, un alt neam zeiesc.

Curiosul Gangleri află povestea întrecerii epice dintre trupa lui Thór și cea alui Utgarda-Loki, unde al doilea poate învinge doar prin magie și iluzii; o altă poveste spune despre uciderea mișelească a lui Baldr, prin vicleșugul lui Loki. Prăpastia creată astfel între zei și Loki va duce la un moment dat către Ragnarök, bătălia finală, Amurgul Zeilor. Vedem cum Hermód pornește, precum Orfeu în vechime, înspre tărâmul lui Hel pentru a-l recupera pe Baldr. Citim despre lupta dusă împotriva lui Fenrir și cu ce sacrificiu a fost el legat până la Ragnarök, dar și despre profețiile ce descriu momentele ce vor fi premergătoare acestei epice înfruntări, mari catastrofe, pieirea vechilor zei, urmată de renașterea lumii odată cu zeii tinerei generații.

La încheierea povestirii în ramă, lui Gylfi/Gangleri i se pare că totul a fost doar o închipuire, o iluzie precum cea folosită de Útgarda-Loki în fața lui Thór.

Partea redată din „Discursul despre poezie” ne vorbește despre nașterea poeziei și rolul lui Ódin în toate acestea, dar și despre alte fapte mărețe de-ale lui Thór în lupta cu uriașii.

Edda este o povestire fascinantă, veche de secole, mărturie a unor vremuri trecute al căror ecou însă nu s-a stins. Poveștile din prezenta ediție readuc mai aproape de cititor spiritul acestor legende, unele de-a dreptul amuzante, altele uimitoare. Pe alocuri, sunt intercalate și versuri grăitoare.

Coperta și grafica interioară conțin imagini din manuscrisul de secol XVIII al Eddei.

Recomand această lectură tuturor celor care îndrăgesc mitologia, în general, iar pe cea nordică, în particular.

„Regele Gylfi era un bărbat înțelept și iscusit în farmece. Se mira foarte mult de faptul că neamul Æsir-ilor era atât de priceput, încât toate le mergeau după voie. Se întreba daca aceasta se datorează firii lor sau poate unor zei cărora le aduceau jertfe. El își începu călătoria spre Ásgard și merse în taină, își luă înfățișare de om bătrân și astfel se ascunse. Dar Æsir-ii știau toate acestea, având puterea prorociei, și îl văzură călătorind înainte ca el să ajungă la ei și țesură năluciri înaintea ochilor lui.”

„Acolo idoli mulți mai meșteșugiră

Gnomii din pământ,

după cum Durin spune.

Și se dau aceste nume ale lor:

Lună Plină și Crai Nou,

Miazănoapte, Miazăzi,

Răsărit și Apus, Hoț-de-Toate, Dvalin,

Nár și Náin, Níping, Dáin,

Bífur, Báfur, Bömbur, Nóri,

Óri, Ónar, Óin, Mjödvitnir,

Vigg și Gandálf, Vindálf, Thorin,

Fíli, Kíli, Cel Găsit, Váli,

Thrór, Thróin, Thekk, Lit și Vit,

Nou, Sfat-Nou, Rekk, Înțelept-la-Sfat (?)”

Cartea Edda. Povești din mitologia nordică de Snorri Sturluson poate fi comandată de pe edituraherald.ro

Recenzii și prezentări cărți inspirate din mitologie