Electra de Jennifer Saint, Editura Litera – recenzie

Electra

(Elektra – 2022)

Jennifer Saint

Editura: Litera

Colecția: Folio

Traducere: Irina-Maria Borțoi

An apariție: februarie 2023

Nr. pagini: 384

Fascinată dintotdeauna de mitologia Greciei antice, JENNIFER SAINT a urmat studii clasice la King’s College din Londra. Și-a petrecut următorii treisprezece ani lucrând ca profesoară de engleză, împărtășindu-le elevilor săi dragostea pentru literatură și scriere creativă. A debutat cu romanul Ariadna (2021), care a devenit rapid bestseller și a fost urmat de Electra (2022), o altă reinterpretare modernă a unui mit antic.

Când Clitemnestra se căsătorește cu Agamemnon, ea alege să ignore zvonurile despre trecutul sângeros al Casei lui Atreu, familia din care se trage soțul ei. Dar înainte de izbucnirea Războiului Troian, când Agamemnon o trădează în cel mai cumplit mod cu putință, Clitemnestra se vede nevoită să înfrunte blestemul abătut de atâta amar de vreme asupra neamului lor.

În Troia, prințesa Casandra este înzestrată cu darul profeției, dar poartă și ea propriul blestem: nimeni nu va crede vreodată în prevestirile ei. Când i se arată ce se va alege de cetatea ei dragă, odată cu sosirea lui Agamemnon în fruntea oștirilor sale, Casandra nu va reuși să împiedice producerea tragediei.

Electra, fiica cea mică a Clitemnestrei și a lui Agamemnon, nu-și dorește nimic altceva decât ca preaiubitul ei tată să se întoarcă teafăr acasă, de la război. Dar va putea ea oare să eludeze istoria sângeroasă a familiei sale, sau și soarta ei va fi pecetluită de violență?

Jennifer Saint, autoarea bestsellerului Ariadna, propune de această dată o fascinantă reinterpretare a legendei Electrei, una dintre cele mai faimoase antieroine din mitologia greacă.

 „Electrizant… un roman pe care cu greu îl poți lăsa din mână… Cititorii pasionați de mitologia greacă, precum și cei care cunosc doar crâmpeie din legende vor savura această nouă și extraordinară repovestire, perfectă pentru fanii romanului Circe de Madeline Miller“ – Booklist

„Electra readuce la viață lumea Greciei miceniene. În proza lui Jennifer Saint, auzi cânturile poeților, simți podelele sub tălpi și mirosul lemnului arzând în vatră, și trăiești povestea acestor trei femei profund diferite, ca și când te-ai afla și tu acolo. O fermecătoare repovestire a legendelor antice, marcate de trădări și capriciile zeilor.“ – Claire North

„Jennifer Saint ne demonstrează că, și după mii de ani, aceste povești și-au păstrat neștirbite impactul și rezonanța. În Electra, personajele legendare dobândesc un caracter imediat și intim, lucru care nu ar fi fost posibil în mâinile unui povestitor mai puțin sigur și dibace. Saint conferă deopotrivă voce și umanitate unor femei care fuseseră marginalizate în cadrul poveștilor pe care credeam că le cunoaștem. Viziunea ei este limpede și clară, iar rezultatul este o carte captivantă și profund înduioșătoare.“ – Katherine J. Chen

„Electra este un roman senzațional. Jennifer Saint a creat propria versiune a unui mit antic, constituind o lectură palpitantă și insuflând extrem de multă profunzime și vitalitate personajelor. O carte cu adevărat tulburătoare și plină de mici tușe minunate, ce conferă poveștii un aer proaspăt și modern, fără a pierde nimic din magia cadrului clasic.“ – Elodie Harper

„Electra spune poveștile a trei femei, în lupta lor pentru făurirea propriului destin. În acest roman fascinant, cu o scriitură minuțioasă și evocatoare, Jennifer Saint explorează tema suferinței transmise din generație în generație. O lectură cu adevărat captivantă“ – Elizabeth Lee

Mitologia greacă este un univers vast și fascinant de povești mitice, un labirint de zei, semizei și eroi legendari ale căror aventuri reușesc, și în zilele noastre, să captiveze și să trezească imaginația cititorului. Un alt farmec al miturilor grecești este acela că pot fi adaptate și reinterpretate în diferite moduri, de aceea au fost, și continuă să fie, o sursă de inspirație pentru scriitori, singura limită fiind propria lor imaginație. Astfel, de-a lungul timpului, au încântat cititorii cu operele lor scriitori precum legendarul poet antic, Homer, autorul  epopeilor ,,Iliada” și ,,Odiseea”, marele dramaturg și poet englez din perioada Renașterii, William Shakespeare, autorul celebrei comedii romantice „Visul unei nopți de vară”, scriitorul irlandez James Joyce care a dat literaturii universale romanul ,,Ulise” (1922), și mulți alții.

Un alt roman ce aduce în atenția cititorilor o legendă din mitologia greacă este și Electra publicat la noi anul acesta sub egida editurii Litera, o reinterpretare modernă a legendei Electra, o figură enigmatică și puternică în mitologia greacă. Povestea ei este plină de dramă și intrigi, prin urmare autoarea Jennifer Saint îi oferă o voce aparte, gravă și profundă, evidențiind puterea și determinarea acesteia chiar și cu riscul de a o transforma într-un personaj mai puțin plăcut și /sau înțeles.

În Electra de Jennifer Saint urmărim atât povestea Electrei, fiica regelui Agamemnon și a reginei Clitemnestra, cât și povestea prințesei Casandra din Troia și a reginei Clitemnestra, trei femei puternice, conștiente de statutul lor, dar și de puterea cu care au fost înzestrate, hotărâte să își învingă proprii demoni și să lupte cu toate armele pentru înfăptuirea propriului destin.

Electra, fiica cea mică a regelui Agamemnon și a reginei Clitemnestra, este martoră la asasinarea tatălui de către mama sa și amantul acesteia, Aegisthus. Asasinarea tatălui îi împietrește sufletul, iar ura și suferința iau locul rațiunii, jurând răzbunare indiferent de consecințe. Brusc, lumea plină de iubire a Electrei se transformă într-una plină de trădare, durere și obsesie, autoarea explorând astfel lupta ei pentru dreptate, dar și eliberare sufletească. Dar va găsi oare Electra eliberarea sufletească după pedepsirea celor doi asasini?

Povestea tragică a Clitemnestrei, sora geamănă a Elenei din Troia și soția regelui Micenei, Agamemnon, începe în timpul Războiului Troian, atunci când soțul său o sacrifică pe fiica lor Ifigenia pentru a avea vânt favorabil pe mare în drumul spre Troia și pentru a-i atrage pe zei de partea lor în lupta cu troienii. Devastată de această faptă diabolică, o trădare ce nu poate fi iertată, Clitemnestra jură răzbunare. În timpul războiului care a durat zece ani, aceasta începe o relație cu Aegisthus, unul dintre pretendenții la tronul Micenei și al cărui tată fusese ucis de însuși Agamemnon. Timp de zece ani Clitemnestra țese un plan de răzbunare în detaliu, fiecare zi fiind îmbrăcată în tristețe, ură și, totodată, speranță că moartea regelui, soțul său, îi poate oferi Ifigeniei odihna veșnică, iar ei eliberarea sufletească. Dar va găsi oare Clitemnestra eliberarea mult dorită după asasinarea lui Agamemnon?

Destinul tragic al prințesei Casandra din Troia, fiica regelui Priam al Troiei și sora mai mică a lui Hector și Paris, a fost pecetluit din momentul în care a fost binecuvântată de zeul Apollo cu darul de a prezice viitorul, dar blestemată deopotrivă ca cei din jur să nu îi dea crezare. A prezis prezența grecilor în celebrul cal de lemn, și implicit căderea Troiei, și a încercat până în ultima clipă să îi convingă pe rege și frații săi, dar nu numai, de acest tragic sfârșit. După căderea Troiei, Casandra a fost luată prizonieră de regele Agamemnon și dusă în Grecia, dar a fost ucisă de Clitemnestra într-un moment de gelozie, furie și teamă de profețiile acesteia. Viața prințesei Casandra a Troiei a fost marcată de suferință și neînțelegere, darul său de a prezice viitorul ducând în cele din urmă la propria distrugere. Însă, până în ultima clipă a vieții sale, Casandra a luptat cu proprii demoni interiori, cu vitregiile sorții, a sperat la un viitor mai bun pentru poporul său și și-a acceptat cu demnitate moartea.

Electra de Jennifer Saint este o reinterpretare modernă a legendei Electra, prin care autoarea explorează în mod puternic lupta pentru răzbunare, complexitatea relațiilor familiale, conflictele interioare ale personajelor, dar și teme precum blestemul și suferința transmisă din generație în generație, iubirea, trădarea, puternic evidențiate de la prima până la ultima filă. Totodată, autoarea pune accent pe perspectiva feminină, simțul puterii, identitatea feminină și dorința de libertate a femeilor într-o societate dominată de bărbați.

O carte pe care am citit-o cu emoție și cu zâmbetul pe buze. Copilul de odinioară și-a cerut încă o dată dreptul la a visa, iar adultul a făcut eforturi pentru a înțelege personajele și acțiunile lor întrebându-se ce ar fi făcut în locul lor. O trăsătură a personalității mele de a analiza și a gândi, uneori prea mult 😉!

Recomand cartea celor pasionați de mitologia greacă, dar și celor deschiși la reinterpretări moderne ale legendelor și poveștilor clasice.

„Însă nu știu dacă mai am putința să iubesc. Mă simt mult mai în vârstă decât sunt, goală pe dinăuntru din pricina pierderii suferite. Nu cred că aș putea să pun un picior în fața altuia dacă n-aș avea ura asta în mine. Mă hrănește, mă împinge înainte, urlă în mine, nimicind orice altceva ce a fost sau ce ar putea să fie.”

„Totul e numai vrăjmășie la Micene și nimic nu e cum ar trebui să fie. Am simțit cum viața mi se duce de râpă când am dus-o pe fiica mea cea mare la măritiș și, în schimb,, a fost ucisă ca un animal, chiar sub ochii mei. Tot ce cunoșteam s-a abătut dintr-o dată de la traseul obișnuit în clipa aceea, precum caii speriați pe un drum pustiu, care țâșnesc deodată și trag după ei carul prin țărână și hârtoape. Calea pe care o văzusem în fața mea – traiul liniștit și confortabil pe care mi-l închipuisem – a dispărut, iar eu am învățat să navighez pe terenul necunoscut al doliului și al furiei, până când m-am familiarizat cu fiecare bolovan și șanț care m-ar fi putut face să mă impiedic din nou.”

„Știam, cu o certitudine de nezdruncinat, că Apollo a fost acolo în ziua aceea. I-am simțit atingerea mâinilor nemuritoare pe corp. Am simțit arsura veninului său în gura mea. Amintirea acestui lucru îmi curgea prin vene; ecoul atingerii sale mi s-a imprimat pe piele; viziunile pe care mi le-a oferit pâlpâiau și mi se zvârcoleau în minte, luptându-se toate pentru supremație, fără să se așeze într-o singură imagine clară. Însă de dragul părinților mei neliniștiți, am încercat să-mi alung amintirile și să-mi stăpânesc cuvintele, să zăgăzuiesc valul de profeții nedorite pe care știam că nimeni nu vrea să le audă și care nu ar fi fost luate decât drept dovadă a nebuniei mele, în cel mai bun caz, sau, în cel mai rău, a sacrilegiului meu.”