Ești prea frumoasă de Julia Quinn – Editura Miron – recenzie

Ești prea frumoasă

(Minx – 1996)

Julia Quinn

Editura Miron

Nr. pagini 367

Titlul original: Minx

Traducere: Andreea Radu

An apariție: 2015

Bine cunoscută mai ales pentru seria Bridgerton, Julia Quinn este o autoare de romane historical-romance a căror acţiune se petrece în Anglia în perioada Regenţei şi care au ajuns rapid în topul New York Times.

• Seria The Splendid Trilogy

1. Splendid (Splendid – 1995)

2. Dansând la miezul nopții (Dancing at Midnight  – 1995)

3. Ești prea frumoasă (Minx – 1996)

E nevoie de o tânără îndrăzneață ca să tenteze un păcătos... Frumoasa și bătăioasa Henrietta Barrett nu a ascultat niciodată de regulile societății. Ea administrează domeniul tutorelui său în vîrstă, preferă să se îmbrace în pantaloni, nu în rochii și răspunde la improbabilul nume de Henry. Cînd tutorele părăsește această lume, preaiubitul ei cămin ajunge pe mâinile unui văr îndepărtat.

...Și e nevoie de un păcătos ca s-o îmblânzească. William Dunford, cel mai dorit burlac din Londra, află cu uimire că a moștenit o proprietate, un titlu și o protejată, care vrea cu tot dinadinsul ca prima lui vizită la moșie să fie și ultima. Henry e hotărâtă să continue să administreze domeniul din Cornwall fără ajutorul chipeșului nou lord, dar Dunford e la fel de sigur că poate să schimbe lucrurile... începând cu tânăra sa protejată.

Cînd Henry se transformă într-o lady, ea devine nu doar centrul afecțiunii întregului oraș, ci și o atracție irezistibilă pentru bărbatul care credea că el nu se va îndrăgosti niciodată.

Așteptam cu nerăbdare această carte, ținând cont că primele două cărți din serie mi-au plăcut foarte mult, m-au amuzat și binedispus.

Ești prea frumoasă este o carte atât de amuzantă, de romantică, transmite atât de multă căldură, încât o consider un antidot tocmai potrivit după o zi stresantă. Cartea reușește să te lase cu o stare de bine la sfârșitul lecturii, mie mi-a rămas mult timp zâmbetul pe față.

Pe William Dunford, personajul masculin principal al cărții, îl știam bine din primele două cărți din serie și îi așteptam cu interes povestea, care m-a încântat.

La începutul cărții ne bucurăm să îi regăsim pe Arabella și John, personajele principale din Dansând la miezul nopții, delicios de îndrăgostiți unul de celălalt, în compania lui William Dunford, care nu se poate abține să nu-i tachineze. Belle nu se lasă mai prejos și îi profețește că, în curând, va ajunge să cunoască și el senzația.

” – Într-o bună zi, spuse Belle pe un ton scăzut, împungându-l cu un deget, o să o cunoști pe femeia visurilor tale, și atunci o să-ți fac și eu ție viața mizerabilă.

– Mă tem că așa ceva nu o să se întâmple, draga mea Arabella. Femeia visurilor mele este o ființă într-atât de exemplară, încât nu poate să existe în realitate.”

 Provocată de replica lui, Belle propune un pariu pe suma de o mie de lire:

”Pun pariu că în mai puțin de un an o să fii legat, cu ghiuleaua la picior, și foarte fericit din cauza asta.”

Dunford este foarte încrezător în șansele sale. N-avea cum să piardă, se gândește el.

”Oricum ar fi stat lucrurile, într-un an avea să fie mai bogat cu o mie de lire. Bani câștigați ușor.”

Oare? Destinul se pusese deja în mișcare, hotărât să îl facă să piardă.

Dunford primește vizita unui avocat care îl informează că a moștenit un domeniu tocmai în Cornwall, în urma morții unui văr foarte îndepărtat, de care nici nu auzise până atunci.

Facem cunoștință cu Henrietta Barrett, o tânără de douăzeci de ani, rămasă debusolată în urma morții unchiului său. Viața nu fusese prea blândă cu ea până atunci. Își pierduse ambii părinți la vârsta de șase ani, moment în care fusese luată de mătușa ei și soțul acesteia, care îi deveniseră tutori. În urmă cu șase ani însă, mătușa ei murise, iar soțul ei căzuse în depresie și nu-și mai revenise niciodată. Tenace și ambițioasă, Henrietta (Henry – cum îi zicea toată lumea) își luase soarta în propriile mâini și învățase să administreze singură domeniul, pentru a nu cădea în paragină. Se îmbrăca numai în pantaloni, învățase toate lucrurile practice legate de  conducerea unei moșii și nu se dădea în lături de a da ea singură o mână de ajutor atunci când era cazul. Acum însă, în urma morții tutorelui ei, era speriată că vărul acestuia o va da afară din singurul cămin pe care-l avea și nu știa încotro să o apuce. Încropește la repezeală un plan. În fond, din ceea ce auzise ea, tinerii din Londra erau niște filfizoni, superficiali și puși numai pe distracții. Dacă îl va speria destul arătându-i cât de multe greutăți implică administrarea unui domeniu, poate noul stăpân se va descuraja și va pleca înapoi la Londra, lăsând-o pe ea să-și vadă de treburi nestingherită, la fel ca și până acum.

Prima lor întâlnire este memorabilă. Dunford apare îmbrăcat impecabil, în timp ce Henry se înfățișează îmbrăcată în pantaloni, cu o cămașă murdară și mirosind a purceluș, întrucât numai ce se implicase în construirea unui nou adăpost pentru porci. Colac peste pupăză, în timp ce Dunford încerca să asimileze șocul că tânăra din fața lui era de fapt cea care administra domeniul, încercând să se țină cât mai la distanță de ea din cauza mirosului care-i muta nasul din loc, un porc își face apariția vijelios în salon, alergând bezmetic de colo până colo până când Henry a reușit în sfârșit să-l scoată și să-l ducă unde îi era locul.

Am râs în hohote citind ce-i clocea mintea lui Henry în perioada următoare, pentru a-și îndeplini scopul propus. Mai întâi, a hotărât să-l înfometeze, poruncind să se gătească terci la prânz și carne de oaie seara, deși aveau rezerve destule de porc, miel și vită. Apoi l-a informat nonșalantă că la ei apa e limitată și trebuie să ajungă pentru animale, așa că el nu se poate spăla mai des de o dată pe săptămână. În urma insistențelor lui că el trebuie să se spele mai des, Henry i-a răspuns resemnată că atunci nu e decât o singură soluție – ca ea să se spele mai rar, o dată la două săptămâni. Deși între timp ea se spălase și mirosea delicios a lămâi, Dunford nu poate să fie decât îngrozit de o asemenea perspectivă.

” – Henry, începu el, întrebându-se cum să abordeze problema fără să fie impardonabil de politicos. Nu vreau să-ți iau apa de baie.

– Dar asta e casa ta. Dacă vrei să te speli de două ori pe săptămână…

– Vreau să mă spăl în fiecare zi, se răsti el, dar o să mă opresc la de două ori pe săptămână, cu condiția ca și tu să faci la fel.”

După aceea îl conduce să facă o tură a domeniului. Dunford remarcă în sinea lui că acesta este remarcabil de bine condus, dar în același timp își dă seama că ea punea ceva la cale și era intrigat care era mobilul ei, întrucât era greu de crezut că proprietarul domeniului chiar trebuia să se implice personal în toate muncile la care îl punea ea.

”Până când el și Henry ajunseseră înapoi la conac pentru prânz, un castron apetisant de terci fierbinte și lipicios, curățase grajdurile, mulsese o vacă, fusese ciugulit de trei găini, curățase de buruieni o grădină de zarzavaturi și căzuse într-o troacă.

Iar dacă accidentul se datorase într-adevăr faptului că Henry se împiedicase de o creangă și îl lovise, ei bine, n-avea cum să dovedească asta. Nu? Având în vedere că acea scufundare era lucrul cel mai apropiat de o baie de care avea parte, se hotărî să nu se supere încă.

Henry punea ceva la cale și era interesant de privit, chiar dacă Dunford încă nu își dădea seama care era țelul său.”

Intuiția lui se confirmă când seara, răpus de foame după o cină complet neapetisantă din carne de oaie, coboară să găsească ceva de mâncare și o observă pe Henry care făcea același lucru.

Până la urmă, dar nu înainte de a muta personal cu lopata o grămadă de murdărie din noul coteț pentru porci, realizează cu stupoare care era mobilul ei – îi era teamă să nu o alunge de pe domeniu și-l inducea voit în eroare pentru a-l face să plece de acolo și să o lase pe ea, care dovedea atâta eficiență, să administreze domeniul în continuare. Este cuprins de duioșie față de ea și încearcă din toate puterile să o liniștească. O vede în cu totul altă lumină și realizează ce viață grea dusese până atunci. Observă că avea doar două-trei rochii, groaznic de demodate și care se vedea că îi rămăseseră mici. Găsește un tertip și o face să accepte să-i cumpere el câteva rochii foarte frumoase. Apare și primul sărut între ei, pe care amândoi îl întrerup speriați de intensitatea sentimentelor dintre ei.

Perioada idilică se sfârșește brusc când Dunford primește o scrisoare de la avocatul său, în care era o copie a testamentului vărului său și din care află că el fusese numit tutorele lui Henry. Pentru Dunford știrea vine ca un șoc. Consideră că este de datoria lui morală să-i ofere un sezon lui Henry la Londra și să-i dea astfel posibilitatea să-și aleagă viitorul soț, deși în inima lui ar fi vrut să o păstreze doar pentru el. Henry refuză vehement la început dar dorința de a rămâne în continuare aproape de el o face să accepte. La Londra, Henry se împrietenește imediat cu Belle și Emma, iar sub îndrumarea acestora atentă se transformă într-un diamant de primă clasă, frumoasă și strălucitoare, cu o inteligență sclipitoare și replici pline de spirit, învățând în același timp și regulile de comportament în societate.

Deși în teorie Dunford pare dornic să o ajute să-și găsească un soț potrivit, în practică gelozia lui atinge culmi nebănuite, frizând ridicolul. Îi interzice să stea de vorbă cu bărbații însurați, întrucât nu se cade, iar pe burlaci îi zice imperios să-i evite cu orice preț, întrucât aceștia sunt desfrânați și seduc tinere nevinovate. Practic nici un bărbat n-ar fi trebuit să se apropie de ea. Henry, la rândul ei, îl iubește din ce în ce mai tare pe Dunford, o singură scânteie fiind de ajuns pentru a aprinde vâlvătaia dintre ei.

Atracția evidentă dintre ei nu este văzută cu ochi buni de toată lumea. O doamnă îndrăgostită în secret de Dunford şi respinsă în trecut de acesta se hotărăşte să-i dezbine, spunându-i lui Henry că Dunford are o amantă. Henry este măcinată de îndoieli şi i se pare că, în ciuda eforturilor ei, nu va fi niciodată suficient de sofisticată şi de frumoasă pentru Dunford.

Va reuşi dragostea lor să reziste în faţa intrigilor şi neînţelegerilor? Vă las să descoperiţi singuri în carte.

Vă recomand cu căldură această carte, vă va destinde cu siguranţă, se citeşte uşor, este deosebit de romantică, cu replici pline de vervă şi de umor, în stilul binecunoscut al Juliei Quinn.

Am mentionat cartea in Top 10 cupluri romantice din cărțile historical

Cărțile autoarei Julia Quinn pot fi comandate pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net, emag.ro, librariadelfin.ro

Recenzii și prezentări cărți Julia Quinn